3,443 matches
-
vizuală, nerăbdarea de a folosi tot ce a învățat. încă din prolog o secvență plasată în 1944 și filmată în alb-negru neorealist, cu o familie care încearcă să ajungă la adăpost în timpul unui bombardament american și o bombă care se rostogolește în urma lor pe scări (bomba aia are un temperament spielbergian) , răspunzi la ambiția regizorului Cristian Nemescu : vrei să-i iasă tot ce încearcă să facă. și încearcă multe : o felie de suprarealism comercial, un inventar de tipuri rurale romînești, o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se uite la mine cum mă îmbrac în pielea lui, e mai bine să fiți pregătiți. în Apocalypto care recreează marea civilizație maya în ultima fază a declinului ei , inimi sînt smulse din piepturi pentru a îmbuna zeii, țeste se rostogolesc pe treptele piramidelor în ovațiile unui public pe lîngă care amatorii de crucificări din Patimile lui Hristos par amatori de operă și de balet. Aici, o măciucă în cap nu e o măciucă în cap dacă nu face chisăliță capul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în Midwestul american) toată lumea era oricum mai înceată în vorbire și în mișcări, dar, aici, experimentul e vizibil trucat și actorii joacă niște caricaturi ; Coenii îi încurajează să exagereze (să stea cu gura întredeschisă pentru a semnala prostia, să-și rostogolească ochii dintr-o parte într-alta pentru a semnala paranoia) și, sub privirea afectat clinică a camerei de filmare, ticurile lor devin mai degrabă grotești decît amuzante aproape nici unul dintre membrii superbei distribuții nu se acoperă de glorie în acest
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Biblie în casa vecinului. În curând, tânărul nostru primi botezul; din păcate, soția lui nu a dorit să-l urmeze pe acest drum, dar a fost prezentă la botez, iar când soțul ei a intrat în apă, lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii ei. “În curând te voi urma și eu!” spuse ea emoționată. Probabil veți crede că totul a fost frumos în viața tânărului nostru, dar nu a fost deloc așa. La scurt timp după ce a primit botezul, oaspetele s-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora și nepotul Mâinile îi tremurau, vederea îi era încețoșată, iar mersul clătinat... Toată familia mânca de obicei împreună. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au pus o masă în colțul camerei, unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
trase adânc în piept aerul rece care intra pe ușa dinadins lăsată deschisă de mamă-sa. Sări iute din pat și privi spre Mihăiță care, pe jumătate încă adormit, bolborosea cuvinte ce nu le înțelegea nimeni, apoi încercă să se rostogolească spre marginea patului. − Haideți, dragii mamei, săriți repede din paturi că avem multă treabă, grăi Maria tot pe șoptite. Tata a plecat dis-de-dimineață la chirie, trebuie să fi ajuns pe la Hârsoveni, mai adăugă ea, parcă pentru a-i molcomi că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și de calitatea de orator a studentului în drept a cărui logoree belicos-patetică își are ecoul în discursul jurnalistic care la rândul lui rostogolește retoric militan- tismul junelui revoltat. Avem în acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă esențială a personalității carismatice este celălalt mediu prin care deformarea își face loc în discurs. Aici se află schisma
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
emblematic, Prezidentul vorbește Poporului urcat pe un scaun de tăiat cârnați. Gestul oricât de secundar ne-ar părea întoarce pe dos o altă imagine revoluționară, sinistră, invocând „mânia poporului”, imaginea ghilotinei. Nu capete cad la această revoluție, ci boloboacele sunt rostogolite, nu curge sânge, ci vin. „Poporul” în calitate de corp politic se constituie aici după o ordine cutumiară a comensualității în corp fizic al comunității antrenate în vertijul plăcut al petrecerii. Legiferarea noii republici se face nu prin violență revoluționară, ci prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mi-a adus somnul de după discotecile lui Ciprian, cu cămășile aranjate înainte de a pleca la „dans”. A venit Mama Bucovină cu fânul adus spre vale cu grape și nervi, cu Pusa cu păpușa, cu Ramona și cu Dana. Iată-mă rostogolindu-mă la vale dinspre Glossa recitată cu fața spre cer înspre mărturisirile făcute de tine în vârful dealului; iată-mă-s uimită de florile drumului necunoscut de căsuța din poveste, Doamne, iată-mă bucovinându-mă din cap până în picioare cu sete
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ne-a dus ca de obicei, la Llinars cu mașina. Parcă am ajuns mai devreme ca niciodată. Am coborât în stația din Paseig de Gracia și am ieșit la lumină tot în fața casei lui Gandi, supranumita „Mărul discordiei”. Ne-am rostogolit la vale, înspre mare, pe bulevardul destul de puțin populat, dar și destul de incomod din cauza lucrărilor efectuate pentru schimbarea plăcilor de pe trotuare. Spun „incomod”, când de fapt nu deranja nimic, munca fiind făcută destul de curat și fără zgomotele pe care le-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plaj) pustie, la fel ca plajă de la Sdot Yam. John și câinele s)u, Mississippi, mergeau acolo În fiecare zi. Turiștii germani plecaser), iar cabinele dușurilor de pe plaj) erau b)tute În cuie. Era pl)cut s) vezi valurile mici rostogolindu-se continuu, la nesfârșit, spre mal. Ca niște valuri de durere, spune John. O parte din Flotă a șasea american) era ancorat) În apropiere. Portavionul John F. Kennedy, cu elicopterele sale, Îi reamintea lui John de moartea fiului s)u
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În loc să privească scena, cum se Întâmplă de obicei la teatru, unii au acumulat frustrare după frustrare! Ajungem la scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ușor de convins să se adapteze concepției noastre, dar nu a fost să fie așa. „Scuzați-mă, dar eu sunt obișnuit să cânt doar la avanscenă. Vă admir decorul, dar nu e pentru mine!“ La premieră, Lucia cânta de pe munte, rostogolindu-se pe stânci În căutarea iubitului, dar iubitul cânta de lângă fosă. June se ascundea În grotă, așteptându-l pe Krauss, dar el Îi făcea semne drăgăstoase de lângă dirijor, din centrul scenei, chemând-o să iasă din decor. La Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acoperind suprafața goală a scenei, cele trei surori au fost Întâi șocate, apoi Încântate. Mișcându-se și privindu-se În oglindă, li se părea că au un suport. Se mișcau cu mai multă grație, parcă, și, În special când se rostogoleau În mormanele de frunze care acopereau scena În actul IV, păreau multiplicate. Efectele reveneau, dar poate că n-a fost rău așa. Bucuria actorilor de a se vedea În oglindă a contaminat și publicul, iar relațiile dintre personaje erau destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pentru a se debarasa de clișeele de joc, care li se predau În școlile de canto. Mișcări simple de coordonare a diferitelor părți ale trupului cu sunetul, dezvoltate treptat În improvizații dinamice, le dădeau curaj să cânte În poziții neașteptate, rostogolindu-se pe jos În timpul unui duet de dragoste sau fugărindu-se, pierduți În labirintul plin de obstacole al pădurii. S-a creat astfel spontan un adevărat grup, În care nimeni nu era mai important decât altul, un minilaborator de cercetări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie. Modificarea vitezei trenului Îmi Întrerupea uneori firul somnului. Lumini lente se perindau pe lângă noi; fiecare investiga, În trecerea ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spre casă; și acolo, Într-un parc brun-roșcat, sub un cer albastru și rece, am văzut-o (cred că printr-o Înțelegere Între mentorii noștri) pentru ultima oară. Avea În mână un cerc și un băț scurt pentru a-l rostogoli și toată Înfățișarea ei era extrem de decentă și elegantă, În stilul tenue-de-ville-pour-filettes autumnal și parizian. A luat de la guvernanta ei, strecurându-l În mâna fratelui meu, un cadou de adio, o cutie cu migdale În zahăr care - eram sigur - Îmi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe toată lungimea lui, cu venele turquoise de dedesubt Întoarse În sus, spre razele de soare solzoase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră era marcată de acel schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o pată lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare și coroborați cu (auzi pietrele cum se rostogolesc când se retrage valul?) vechi poeți elocvenți și cu comparațiile lor surâzătoare. Și printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu cireșe, cu mentă -, printre pietricelele adunate de valuri și printre micile scoici canelate, lucioase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măriei sale... Să buciume!!! Ștefan, rătăcit, orbit, cu ochii în gol... Și pe obrajii mânjiți se preling dâre de sânge îndoit cu apă... "Plânge Măria sa?" "Aiaia Allah!!!Allaaah!!!"... Buciumă... B SIHASTRUL DANIIL ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră... Tunetul despică cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să cadă pe lăicioară, sfârșit, cu umerii pleoștiți, cu ochii goi, pierduți. "Văleatul 6984 de la zidire, 26 a lunii Cuptor, Vodă Ștefan fu înfrânt de către turci, la locul de-i zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas înăbușit, sugrumat, bolborosește: "Și atât de mulți au pierit, cât au 'nălbit poiana cu trupurile lor"... Daniil, copleșit, îngână ceva, bolborosește... Trece un timp în care nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochii tăi frumoși. Să lăsăm timpul... Poate, cu timpul... Poate... dacă... Cu bine, Maria... Se înclină, îi sărută mâna întinsă care parcă voia să se agațe de ceva nevăzut și iese. Maria rămâne împietrită în mijlocul încăperii. Pe obraji i se rostogolesc boabe de lacrimi. Ștefane, șoptesc surd buzele sale, Ștefane... 5 Voichița de Sânziene Stefan, în odaia Domnului, se sprijină de căminul căptușit cu faianță închipuind zodiacul și îngână răgușit: Și cu diavolul aș fi semnat tractat... "Vin turcii!" Da, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl văd... A fost cumplit... Deși mă doare amintirea, o să-ți povestesc. Trebuie să știi și tu, spune Ștefan cu ochii închiși și ascultându-și gândurile ce se învălmășesc nebune. Văd... și acum îl văd, murmură înfiorat Capul lui taica rostogolindu-se printre blide și pocale... Și... și ochii lui albaștri, albaștrii lui ochi, căscați, mirați parcă de ce i se întâmplă... Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge creierii... Și-i era frate! tună el cu glas aspru, acuzator. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]