4,832 matches
-
apar menționate în documentele medievale: Secianiul Mic, Secianul Mare, Macova și altele. Despre înființarea satului, Nicolae Ilieșu scrie că a existat din secolele XIII-XV, „pe un loc defrișat de valahi”.[2] La 1582 se menționează că aici locuiau și câțiva sârbi, dar aceștia fie au plecat, fie în parte s-au românizat. Acest lucru se cunoaște și din faptul că numele satului a fost sârbizat: Mali Szecsan (Secianul Mare) și Veli Szecsan (Secianiul Mic). În perioada interbelică făcea parte din plasa
Seceani, Timiș () [Corola-website/Science/301396_a_302725]
-
Grabaț, Iecea Mare, Iecea Mică, Lenauheim, Lovrin, Nakovo (Serbia), Nerău, Nițchidorf, Sânandrei, Sânnicolau Mare, Tomnatic, Variaș și Vizejdia. Trei ani mai târziu, în 1836 a fost construită biserica in stilul neobarok. În 1842 existau deja 1.231 de germani, 16 sârbi și români. În 1884 satul primește o legătură de căi ferate (Timișoara - Cenad). În 1893 satul primește drept să țină un tîrg săptămînal. În 1929 se inființează brigada voluntară de pompieri. În 1933 se inaugurează in centrul satului monumentul eroilor
Comuna Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/301400_a_302729]
-
de către mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Variaș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (68,74%). Principalele minorități sunt cele de sârbi (9,61%), maghiari (8,36%), romi (3,85%) și ucraineni (3,12%). Pentru 5,17% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (66,86%), dar există și minorități de ortodocși sârbi
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
sârbi (10,4%), romano-catolici (9,17%), penticostali (5,32%) și baptiști (1,37%). Pentru 5,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 4.233 locuitori, dintre care 2.361 germani, 1.575 sârbi, 108 români, 91 țigani, 69 maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.357 romano-catolici, 1.769 ortodocși, 57 luterani, 12 reformați ș.a. În 1968, din 4.808 locuitori, 1.635 erau români, 1.558 germani, 1.138
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
108 români, 91 țigani, 69 maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.357 romano-catolici, 1.769 ortodocși, 57 luterani, 12 reformați ș.a. În 1968, din 4.808 locuitori, 1.635 erau români, 1.558 germani, 1.138 sârbi, 244 maghiari, 233 alții.
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
Ulterior, el a fost întemnițat de autoritățile maghiare pentru activitatea naținală desfășurată cu corul său. Condamnarea se datora cântecului "Ștefan, Ștefan, Domnul cel Mare". 1884 - Moșnița avea 1175 locuitori, din care 1075 romani, 67 germani, 28 maghiari, 3 slovaci, 2 sârbi. 1896 - Proprietarul domeniului era conteleGYURZ ABRAHAM. 1889 - Comuna prezenta următoarea situație agricolă:241 gospodării țărănești, 6745 jugăre de teren, din care: 1961 - pământ agricol, 146 - grădină, 1 - vie, 388 - pășune, 3271 - pădure, 198 - pământ neproductiv, 603 - pomi fructiferi și un
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
1851 are 1136 ortodoxi. În anul 1863 are 1322 locuitori. În anul 1870 are 107 catolici, 2 greco-catolici, 1056 ortodoxi, 3 evanghelici, 18 evrei și 1186 locuitori. În anul 1890 are 1075 Români, 28 Unguri, 67 Germani, 3 Slavi, 2 Sârbi, 1175 locuitori În anul 1900 are 1180 locuitori. În anul 1910 are 1896 locuitori. În anul 1930 are 856 Români, 40 Țigani, alții 16 și 944 locuitori. Se află în județul Timiș-Torontal, plasa Centrală, în vecinătatea comunelor Timișoara, Ghiroda, Bucovăț
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, și că nu departe de fosta cetate ar fi existat „moara lui Pavel Chinezul”, în locul care se numește „Cotul Morii”. Љубомир Степанов (Lubomir Stepanov), in lucrarea Срби у Кнезу (Sîrbi și Knezi), sustine ca familia era de origine sîrbă, din familia Branković. După alte legende, se mai spune ca turcii i-au ars casa și i-au jefuit gospodăria. Pavel a copilărit muncind din greu și a devenit extrem de voinic
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
infanterie din Țara Românească, numărând 1-2.000 de infanteriști conduși de Basarab cel Tânăr-Țepeluș. La 13 octombrie Ali Hogea își așază tabăra pe Câmpul Pâinii, undeva între Șibot și Orăștie. Armata transilvăneană era condusă de István Báthory, Pavel Cneazu, despotul sârb Vuk Branković, și Basarab Laiotă cel Bătrân, fiind apreciată la 12.000 până la 15.000 oameni. Bătălia principală a avut loc într-o locație aflată între Șibot și Orăștie. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria). În principiu, Tratatul consfințea includerea teritoriului Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi: Republica Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei. Partea a treia (articolele 36-78), intitulată "Clauze
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
acestea Tratatul de la Trianon a consfințit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungară a Dublei Monarhii) și a consfințit o realitate existentă pe teren (majoritatea teritoriilor fuseseră deja ocupate de către forțele armate ale României, Cehoslovaciei și Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor). Deși istoriografia maghiară și unii oameni politici maghiari au susținut că Dubla Monarhie reprezentase o soluție mai echitabilă pentru minorități și că slovacii, croații, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizați în cadrul Dublei Monarhii decât
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
B. 1767-Dzod-Diod-varallya-Titulare Dacicum -13,84 1820 - Stremț Viața agrară și economică a Românilor din Ardeal p. 160-164 1839 - Diod varallya, Stremțz Lenk 1850 - Sztremtz Ist.Transilvaniei 1854 - Diod varallya, Nusschloss, Stremț Bul.96 Denumirea actuală Stremț——ar proveni de la „coloniștii” sârbi stabiliți aici, care ar fi denumit localitatea în amintirea ținutului natal din Croația (Sereni) sau din cuvântul românesc strâmt—care indică aspectul văii Geoagiului între Valea Mănăstirii și capătul de vest al vetrei defileul. Vatra satului s-a dezvoltat pe
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
I. Simion, Cristea Ștefan I. Emilian, Tot Nicolae I. Vian, Comșa Victor I. Gheorghe, Maxim Solomon I. Măriuța, Ruja Nicolae I. Sîvu, Ruja Ionel Șofron, Boc Simion Teodor. Veteranii din Stremț, supraviețuitori ai războiului din 1941-1945 au fost Avram Teodor, Sîrb Ioan, Stan Nicolae, Roșca Ioan, Stremțan Simion, Păcurar Gligor, Ungur Simion, Sîrb Partenie, Drăgoi Gheorghe, Stan Gheorghe, Rus Simion, Galdea Aurel, Florea Gligor, Tibrean Simion, Buta Emil, Raica Adrian, Mara Gheorghe, Sîrb Traian, Coman Petru, Mara Traian, Văzdoagă Ioan, Ștefănescu
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
I. Gheorghe, Maxim Solomon I. Măriuța, Ruja Nicolae I. Sîvu, Ruja Ionel Șofron, Boc Simion Teodor. Veteranii din Stremț, supraviețuitori ai războiului din 1941-1945 au fost Avram Teodor, Sîrb Ioan, Stan Nicolae, Roșca Ioan, Stremțan Simion, Păcurar Gligor, Ungur Simion, Sîrb Partenie, Drăgoi Gheorghe, Stan Gheorghe, Rus Simion, Galdea Aurel, Florea Gligor, Tibrean Simion, Buta Emil, Raica Adrian, Mara Gheorghe, Sîrb Traian, Coman Petru, Mara Traian, Văzdoagă Ioan, Ștefănescu Ioan, Sîrb Simion, Coman Chiriac, Medrea Simion, Rus Trifon, Găldean Ioan, Stan
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
ai războiului din 1941-1945 au fost Avram Teodor, Sîrb Ioan, Stan Nicolae, Roșca Ioan, Stremțan Simion, Păcurar Gligor, Ungur Simion, Sîrb Partenie, Drăgoi Gheorghe, Stan Gheorghe, Rus Simion, Galdea Aurel, Florea Gligor, Tibrean Simion, Buta Emil, Raica Adrian, Mara Gheorghe, Sîrb Traian, Coman Petru, Mara Traian, Văzdoagă Ioan, Ștefănescu Ioan, Sîrb Simion, Coman Chiriac, Medrea Simion, Rus Trifon, Găldean Ioan, Stan Milinton, Sechereș Ioan și Homană Traian. Văduvele din Stremț: Avram Vlad Maria, Aboieru Ileana, Avram Mariana, Aloman Elena, Beldean Eugenia
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Stan Nicolae, Roșca Ioan, Stremțan Simion, Păcurar Gligor, Ungur Simion, Sîrb Partenie, Drăgoi Gheorghe, Stan Gheorghe, Rus Simion, Galdea Aurel, Florea Gligor, Tibrean Simion, Buta Emil, Raica Adrian, Mara Gheorghe, Sîrb Traian, Coman Petru, Mara Traian, Văzdoagă Ioan, Ștefănescu Ioan, Sîrb Simion, Coman Chiriac, Medrea Simion, Rus Trifon, Găldean Ioan, Stan Milinton, Sechereș Ioan și Homană Traian. Văduvele din Stremț: Avram Vlad Maria, Aboieru Ileana, Avram Mariana, Aloman Elena, Beldean Eugenia, Capătă Paraschiva, Cioară Maria, Coman Maria, Coman Ana, Coman Maria
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Crețu Genica, Dărămuș Ilona, Galdea Mărioara, Moga Maria, Mara Năstăsia, Puia Lucreția, Puia Maria, Pătrunjan Elena, Radu Valeria, Rad Victoria, Raica Ileana, Sârbu Victoria, Sechereș Ilona, Sârbu Maria, Rusu Victoria, Stremțan Paraschiva, Stremțan Maria, Popa Margareta, Stana Domnica, Ștef Eugenia, Sârb Victoria, Stan Virginia, Tendea Susana, Toth Silvia, Ungur Domnica, Ungur Aurelia și Vereș Maria. În perioada interbelică numeroși locuitori ai satului au emigrat în America în dorința ca întorși acasă să-și cumpere pământ și să-și întemeieze o gospodărie
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Gheorghe, Florea Nicolae, Florea Ioan (Ganu), Heman Ilie, Heman Simion, Mărginean Ionuț, Mara Ioan, Neagoe Andrei și Victoria, Puia Vasile, Pușcaș Ioan fratele preotului Pușcaș ce a slujit în Stremț, Pătrânjan Ieronim decedat în Canada, Stan Simion a lui Nicodin, Sârb Dumitru a fost plecat de 2 ori în S.U.A. 1908-1909, fiind angajat la uzinele Ford, Stan Sofron, Stan Ioan, Stan Paraschiva, Stan Marian din Tău, Roșca Vasile, Toth Ioan, Tot Lucreția, Ungur Gheorghe, Ungur Simion, Trif Traian și Istina. O
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
anul 1781 legea iobăgiei. Sagu a avut și un castel frumos, în mijlocul unui parc, cu pomii bătrâni, iar camerele au fost mobilate cu mobile prețioase. A fost proprietatea familiei Atzel-Szapary și ocupată în 1918/19 de armata sârbă. Iar cand sârbii au fost nevoiți să plece au luat toată mobilă cu ei. În 1924 castelul a fost demolat iar pe locul liber sau construit case. Castelul a fost situat pe locul următoarelor case : În grădina caselor cu nr 214 (acum cămin
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
la Nădlac în anul 1464 și care dealtfel devin în 1485 proprietarii satului Turnu, precum și a domeniului înconjurător. Aceștia așază aici familii sârbești, care să lucreze pământul. În a doua jumătate a secolului XVI, proprietarul satului Turnu este atestat nobilul sârb Dumitru Ovcearevici. În perioada războielor cu turcii, localitatea Torony (Turnu) este distrusă complet în anul 1596, iar în prima parte a secolului următor o regăsim din nou asediată de sârbi, numele vechi Torony fiind înlocuit acum cu Tornya. După alungarea
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
jumătate a secolului XVI, proprietarul satului Turnu este atestat nobilul sârb Dumitru Ovcearevici. În perioada războielor cu turcii, localitatea Torony (Turnu) este distrusă complet în anul 1596, iar în prima parte a secolului următor o regăsim din nou asediată de sârbi, numele vechi Torony fiind înlocuit acum cu Tornya. După alungarea turcilor, Turnu a fost după Mako, Battonya și Foldeak, a patra localitate repopulată din comitatul Cenad. În anul 1734 în localitate existau înregistrate 53 de case. În anul 1742 satul
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
în stare de ruinare. O a doua biserică atestată în Turnu este cea închinată Sfântului Evanghelist Luca, construită în locul celei vechi și care a fost inițial biserică comună atât pentru ortodocșii sârbi cât și cei români. După separarea ierarhică dintre sârbi și români, această biserică a rămas în folosința ortodocșilor români iar sârbii și-au construit în anul 1879 o biserică nouă închinată Nașterii Maicii Domnului, ei fiind despăgubiți de comunitatea românească căreia i-a rămas vechea biserică. În localitate există
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
cea închinată Sfântului Evanghelist Luca, construită în locul celei vechi și care a fost inițial biserică comună atât pentru ortodocșii sârbi cât și cei români. După separarea ierarhică dintre sârbi și români, această biserică a rămas în folosința ortodocșilor români iar sârbii și-au construit în anul 1879 o biserică nouă închinată Nașterii Maicii Domnului, ei fiind despăgubiți de comunitatea românească căreia i-a rămas vechea biserică. În localitate există și două cimitire, unul romano - catolic, maghiar și unul ortodox, comun pentru
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
și-au construit în anul 1879 o biserică nouă închinată Nașterii Maicii Domnului, ei fiind despăgubiți de comunitatea românească căreia i-a rămas vechea biserică. În localitate există și două cimitire, unul romano - catolic, maghiar și unul ortodox, comun pentru sârbi și români. În acesta din urmă, epitafurile sunt scrise de multe ori în ambele limbi, amintind astfel de trecutul comun al celor două etnii atât în plan bisericesc cât și familial. În anul 1762 Turnu era un înfloritor târg al
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]