6,936 matches
-
nu a pătruns încă lumina orbitoare a Soarelui. Inutilitatea averilor strânse pe pământ este arătată și în Evanghelia lui Matei, capitolul 6, versetul 19: Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă și nici nu le fură; căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. Ochiul
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
19: Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă și nici nu le fură; căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină, dar dacă ochiul tău este rău, tot
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
Alice - nici unul dintre noi nu trebuia să zică mai mult decât atât și era imediat recunoscut. —Sunt Sam. Sam Jones. Îți mai aduci aminte de mine? Tipa care obișnuia să facă bancuri cu blonde până când și-a dat seama că sapă cu limba o cloacă pentru cinism și a văzut greșeala din comportamentul ei. —A, bună, Sam. Ai vorbit cu Alice? Cum altfel puteam să îi spun că vreau să vorbesc cu tine? Prin limbajul semnelor? — Nu e nevoie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Plec de la bancă și rămân cu Dan, a zis Simon. Pare a fi lucrul cel mai înțelept. Încă zăpăcită, am continuat să mă uit prin dosar. Nu ai ajuns la partea cea mai bună încă, a mai spus Simon. Am săpat mai adânc în dosar și, pe ultima pagină, stătea noroiul. Poze de-ale lui Dominic și de-ale Belindei împreună, nu cu foarte multe haine pe ei, întinși pe ceea ce am recunoscut a fi podeaua din dormitorul Belindei, cu masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ai unor misterioase tehnici spiritisto-magico-secrete, venite din stranii culturi, care te ajutau să treci prin ziduri ca să-i tulburi nopțile secretarului general. Dintre toate, șantierul de construcții rămâne imaginea cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aș fi dus atunci, când a început refacerea, chiar și pe șantiere, la Agnita-Botorca, în munți. M-am dus mai pe lângă casă. Abia mă luasem cu a doua, tușa lu’ Vichi. Se băga atunci conducta de gaze în București, am săpat și eu la Chitila, chiar sub podul C.F.R.-ului. Am introdus și eu aragazul în București, de se bucură societatea acum, chiar dacă le mai oprește câteodată gazul, că e rațiune și buteliile e cu înscriere și livrare cu pile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
documente palpabile, prinzi spiritul lor și te-apuci și trântești un documentar de ne aprobă bugetul și la anul, pă chestia investigațiilor care le desfășurăm. Căci nu uita, deviza noastră este: sapă, sapă și papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu-i niciodată târziu să părăsești platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de păcate, Iarna-n suflet mi se strecoară, Geruri năprasnice mă doboară, Inima pîlpîie stins, abia de mai bate. Mă rătăcesc în ceața cea deasă, Totu-i străin la mine acasă. Viața mi se sparge în cioburi, În trup durerile sapă scorburi. Ridic capul și murmur o rugăciune, Icoana din perete face o minune, Eu mă închin; știu, am să plec din lume Mai devreme sau mai tîrziu. Nu știu cît voi mai fi viu. S-a uscat floarea de trandafir
Spovedanie. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
Înfipse mânile și picioarele, hrănindu-se laolaltă cu ierburile și scaieții din seva dulce pe care i-o oferea pământul. După aceste experiențe trăite pe propria sa piele, masterandul Lawrence a tras concluzia că Iisus spusese adevărul... Păsările cerului nu săpau și nici nu arau. Și nici nu-și adunau grâne În hambare. După cum nu munceau nici crinii sălbatici de pe câmp... Da, Învățătura lui Pavel Îndreptase lumea pe calea rătăcirii. Vrabia, zicea Oliver, nu-și făcea hambare cu grâu fiindcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru se lărgește... Iar când ajung să apeleze la gestul final, ei nu-și dau seama, nici măcar În ultima secundă, că se aruncă exact În prăpastia lăuntrică pe care singuri și-au săpat-o. Sau dacă le trece așa ceva prin cap, eu Însă vă asigur că nu le trece, atunci se gândesc că trupul lor va umple acest gol. Or, tocmai aici stă toată problema: aruncându-se În gol, trupul transformă golul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
O lume otova, redusă la un singur simț. Sus, jos. Jos, sus. Când nu există nici sus, nici jos. Nici dreapta, nici stânga. Nici Înainte, nici Înapoi. Carne palpitând În carne. Noimann Înainta prin Noimann. El era cârtița și galeria săpată de ea, prin care orbecăia, Încercând să iasă la lumină. Lumina Însă Însemna sfârșitul. Cât dura călătoria asta? Spațiul orb anihilase timpul. Timpul anihilase distanța dintre un eu și celălalt eu. Fusese el și ea. Noimann și Mathilda, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încotro sau de ce, pata albă și strălucitoare Îi rămânea tot timpul În centrul câmpului vizual. Putea fi o simplă remanență a retinei, dar acum toate faptele pe care și le amintea sau imagina se petreceau pe marginea acelei gropi albe săpate În pământul cenușiu. El se afla pe marginea ei, cu ochii ațintiți spre centru unde nu putea să deslușească nimic din cauza strălucirii. Rămânea tot timpul cu fața spre ea, deși se mișca adăugând pași spre stânga sau spre dreapta. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și nu se sprijină pe o disciplină de gândire și pe un corpus de date. Până În anul următor, când mă voi prezenta din nou (și voi reuși, neapărat!) am să continui să-mi câștig existența În felul știut de dumneavoastră: săpând pământul Dobrogei pentru a face loc apei! Cum vedeți, eu am acceptat reproșul pe care mi l-ați făcut de atâtea ori. Vă rog acum să acceptați și dumneavoastră unul din partea mea. Nu mi-ați mai răspuns la scrisori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
an. Obiectul cu care se face această operație nu este decât un simplu plug: colindul. Aceasta este istoria și, chiar dacă nu voi deveni niciodată un bun profesor de istorie, așa cum sunteți dumneavoastră, mă voi mulțumi să cred că arând, excavând, săpând pământul, așa cum se Întâmplă aici la cota X a șantierului, cei care sunt Împreună cu mine fac istorie. Ceea ce mi se pare grav, Însă, este posibila dispariție a poftei noastre de a colinda. Trebuie găsit la iuțeală și un Înlocuitor (groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul Își toarce alene zvâcnirile de alb și negru, ploaia lui de cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui de cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, să te-ncălzească în simțire iar tulburarea să-ți parvină cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți - iar la final aș vrea să-ți pipăi gândul îndelung
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]
-
de verdeață și pământ bun de râmat. În urma lor rămăsese locul răvășit. Dacă se supără mama că i-au râmat porcii printre roșii? Ia, mai bine să repare ea ce se mai poate repara. Luă o sapă și începu să sape cu grijă pe lângă firele de roșii și să taie iarba. Dar ce iarbă frumoasă și cu frunza grasă, numai bună ca hrană pentru animale. Oare ce-o fi, mohor? Și începu să smulgă cu spor, să dea la porci și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ai făcut, Florinuța, mamă? Cum te-ai descurcat singură acasă? Foarte bine, mamă, să știi că am făcut multă treabă. Ce treabă ai făcut? Am făcut curat în casă, am făcut mâncare, am avut grijă de porci, de rățuște, am săpat roșiile, le-am pus araci și le-am legat. Părinții priviră uimiți unul către celălalt și intrară curioși în curte, să vadă ce trebușoară făcuse fata lor. Mare le fu bucuria când văzură isprăvile copilei! Mama se supără foarte tare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat după el și în scurrt timp, toți se aflau în pădurea Ardenilor alergând pe urmele domniței. Atunci, în acea pădure se aflau două fântâni, una săpată de către înțeleptul Merlin pentru Tristan și frumoasa Isolda, și astfel era puterea acelei fântâni, încât o gură din apa sa te facea să-ți uiți dragostea și chiar să-ți fie silă de cel ce-ți fusese drag. Cealaltă fântână
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau săpate de curând. Erau versuri pe care Medor le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale cu frumoasa regină. Roland a încercat să se convingă că aceea căreea I se închinau aceste versuri era o altă Angelică, iar cât despre Medor, nu mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pentru ca în cazul când Mandricardo s-ar fi întors, să-I ispună unde avea să-l mai poată regăsi pe Roland. La capătul acestui răstimp ei au pornit pe urmele paladinului,urme care-i călăuziră în pădurea unde copacii purtaseră săpate în scoarța lor numele Angelicăi și a lui Medor. Ei au observat cum toate aceste inscripții fuseseră șterse, grota sfărâmată și fântâna astupată. Dar uimirea și mai ales mâhnirea lor a atins culmea atunci când au dat peste cuirasa lui Roland
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-l ajuta la împlinirea acestei triste datorii. Când au sfârșit de adunat toate părțile acelei bogate armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu se atingă de ele Zebrino a săpat în scoarță aceste cuvinte:” Acestea sunt armale paladinului Roland .” După împlinirea acestei pioase datorii, el a încălecat din nou armăsarul, dar tocmai în clipa aceea un cavaler apăru și l-a întrebat pe Zebrino care era rostul acestui trofeu. Prințul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acte de jertfire, Noi, încercăm adesea ca să îmbălsămăm Clipita care moare, spre-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan, Rămânem să petrecem covoarele de stele, Scoborâtori din
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
Eu vin de-aici, de nu știu unde vin, În mine taina și-a săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]