KorAP: Find »[drukola/base=sărac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...280 >

6,982 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

are bun rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja dinainte și începu să se uite la el cu luare-aminte, cumpănindu-se ușor. —Săracul! grăi badea Neculai, nimenea nu-l cunoaște, nimenea nu știe de unde-i! Dacă moare aici? Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

gesturile mai puțin ample și mai puțin dezordonate, iar vorbele îi erau mai puțin presărate cu astaghfirullah. — Când cheltuiți fără rușine și fără nici o reținere doar pentru plăcerea voastră sume de bani care ar fi potolit foamea a mii de săraci și ar fi readus zâmbetul pe buzele a mii de orfani? Când vă purtați ca și când casele și pământurile de care vă bucurați ar fi ale voastre, când de fapt orice proprietate este a Celui-de-Sus și doar a Lui, vine de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Galenus, Razes, Avicenna, Abulcasis, Avenzoar și Maimonide, cât și după lucrări mai recente privitoare la lepră și la ciumă, Domnul să le trimită cât mai departe! Avea obiceiul să împartă în fiecare zi, gratis, atât la bogați cât și la săraci, zeci de flacoane cu medicamente pe bază de opiu făcute de el însuși. Asta însă doar pentru a verifica efectul cărnii de viperă sau al doctoriilor din prafuri amestecate cu miere, căci era cu mult mai interesat de știință și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel mai mărunt zgomot. Mama m-a tras după ea dintr-o ulicioară într-alta până la Sabika, de unde nu s-a postat ore întregi, urmărind tot ce mișca în jurul Alhambrei. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să provoace o încăierare în suk-urile din Fès, căci se găsea mereu un înțelept printre frații săi ca să-l aducă înapoi la dreapta chibzuială. Așa erau acești oameni. Atât de umili și, cu toate astea, atât de mândri. Atât de săraci și, totuși, atât de mărinimoși. Atât de departe de palate și fortărețe și, cu toate astea, atât de iscusiți în a se conduce. Da, așa era soiul de oameni căruia îi aparținea prietenul meu cel mai bun. În fiecare zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lucru din capitală, bărbați și femei, și le dădu de pomană câte două monede de o jumătate de fadda fiecare, ceea ce însemna o cheltuială totală de patru sute de dinari. Mai puse de asemenea să se împartă trei mii de dinari săracilor, mai ales celor care locuiau la moscheea al-Azhar și la monumentele mortuare de la Karafa. În urma acestor măsuri, Kansoh îi chemă iarăși pe cadii și le ceru să ia măsuri pentru ca în toate moscheile din țară să fie înălțate rugi fierbinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul nu se clinti din loc. Măscăricul continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

bolnav și întors pe dos. * Programul anunța o zi încărcată. Prânzul m-a prins în agenția din Sixth Avenue, stând la coadă alături de alți tipi, pentru un loc ieftin în avionul mare cu trup fusiform. Asta e compania aeriană pentru săraci: noi suntem săracii acestei companii. Au redus tarifele la zborurile internaționale, așa că acum doar indivizii de ultimă speță mai zboară cu Airtrak. O fată în uniformă, cu părul roșu ca o pătlăgică, și o incredibilă gură de ciochistă, a dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pe dos. * Programul anunța o zi încărcată. Prânzul m-a prins în agenția din Sixth Avenue, stând la coadă alături de alți tipi, pentru un loc ieftin în avionul mare cu trup fusiform. Asta e compania aeriană pentru săraci: noi suntem săracii acestei companii. Au redus tarifele la zborurile internaționale, așa că acum doar indivizii de ultimă speță mai zboară cu Airtrak. O fată în uniformă, cu părul roșu ca o pătlăgică, și o incredibilă gură de ciochistă, a dispărut câteva minute, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
complicat. Nu mânca. Nu juca. Nu înjura. Nu se regula. Nici măcar nu și-o lua la labă. Stătea în mâini. Făcea flotări. Medita și făcea exerciții de hipnoză. Renăscut, un credincios adevărat, se angajase în activități caritabile: se îngrijea de săraci și de nenorociți... Da, în cazul lui aveau nevoie de toate talentele mele în relațiile cu oamenii. I-am privit figura încordată și am spus: — Spunk? E în legătură cu numele tău. — Dea? Ce anume? — Poate că o să mă urăști pentru chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Nu știu ce m-aș face fără el. Vin acasă fără el. Vin acasă și iată-l. Și noaptea îmi place să-i simt îmbrățișarea. Nu-l găsești frumos? — E superb, am spus eu. — Arăți groaznic, îmi spuse ea. Îmi pare rău. Săracul de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie, unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași, beți și bolnavi. Mi-am scărpinat nasul. Pfui. De la subsuoara dreaptă se înălță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
niciodată bani. De la bun început. N-ai avut niciodată fler la bani.“... Acum e mai frig. O simt, și simt nevoia de adăpost. Oferă-mi tu adăpost. De unde bate vântul? De ce bate - stelele, miturile? Cine poate ști? Dacă eu rămân sărac, Georgina poate fi norocoasă. Să fie noroc chiar cuvântul pe care îl vreau? Sunt bun cu ea. Nu-mi pot permite să nu fiu. Mă iubește. Așa mi-a spus. Cred că Georgina a avut mult de suferit din cauza bărbaților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

copacul- Și simt fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește... E om... atât, și e destul; Și-acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai mult,- săracul... Pe luna palidă, pustie, De vânt se clatină copacul... * Proză Plouă... Pe-un târg mizerabil De glod și coceni Pe-un târg jidovit Și plini de dugheni -Și-aici stă iubita... Și ulița-i plină De fân și coceni Și trec

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

însă nici un ceas de aur la capătul lui.) într-un anume fel, se gândi Vultur-în-Zbor, în aceste locuri prea puțin atrăgătoare el păstra un aer de demnitate. Miop, stângaci, vorbăreț, mare-n limbă, mustind de demnitate, cu măreția rănită a săracilor. Lui Vultur-în-Zbor îi amintea de o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea. Un gigant înțepenit. Billy pufăitorul. Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

bine. Nu durează mult, îmi spuse Sebastian, strecurându-se repede prin spatele biroului. Am rămas o clipă în loc, neștiind ce să fac, iar din ușă se auzi Suki Fine: —Sebastian, încotro? Părea că au de gând să vină și ei. Săracul Bill, dacă un întreg grup de-al lor îl prinde în camera din spate cu o sticlă de whisky în mână... M-am strecurat și eu de partea cealaltă a biroului, după Sebastian, inventând scuze pentru absența lui Bill în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
murit încă, am spus tăios. Apoi mi-am amintit că Sebastian fusese cel care chemase ambulanța și m-am mai calmat. Nu atât de bine. Dar am stat mult de vorbă când asamblam instalația. Mi-a fost de mare ajutor. Săracul Bill. Nu am știut că are probleme cu inima. Avea obiceiul să bea, nu-i așa? — O picătură în ceai, din când în când. Nu mult. Sebastian era totuși un angajat al băncii. Nu avea sens să neg că lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
a aruncat o privire scurtă, a închis în cele din urmă ușa și a ocolit mașina până la locul lui, legănându-se pe picioarele sale lungi. Nu ai pentru ce să îți ceri scuze, zise calm, nimeni nu s-a distrat. Săracul. Sper să-și revină. A băgat cheia în contact, dar nu a pornit mașina. Mi-am dat seama că aștepta să vadă dacă vreau să vorbesc despre Bill. Aș fi vrut să știu ce încerca să îmi spună, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
era mai urât decât cel al lui Typhoid Mary1. M-am uitat melancolică peste programele de la televizor, însă nu era nimic în afară de tipul de emisiuni intelectuale și serioase la care cu siguranță Alice îl punea pe Tom să se uite. Săracul Tom: până acum, concepția sa despre o emisiune cu mesaj fusese Baywatch. Nu era nimic altceva de făcut decât să petrec o seară singură, având drept companie două casete video, șase beri și o pizza la pachet. Acest gând m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
spune. Aproape că nu schiță nimic. Nu, nu în sensul ăsta. Mă distrez, atâta tot. Această indiferență cu care mi-a răspuns m-a încurajat să continui. —Charles este acum mort. Suki mi-a spus că el era furnizorul tău... —Săracul Charles, a spus Belinda calmă. Pot să spun că eu sunt singura căreia îi pare rău că este mort. — Nu se prea înțelegea cu oamenii? A râs. — Poți să spui și așa. —De ce? Însă Belinda se gândea la altele acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
prinsă de spatele pozei, cu formulare de debit direct, înțelegeri să restituie împrumuturi, și tot așa. Cel mai trist lucru era scrisoarea care îl informa pe Charles că Bill fusese dat afară din armată din cauză că fusese găsit băut în post. Săracul Bill, cât de mult ar fi urât ca asta să se afle. M-am oprit și la poza lui David Stronge care își umplea mașina cu benzină. Lipite de ea erau înțelegerea de împrumut și formularul de debit direct, făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

Muzeul Literaturii Române. Este o evocare Radu Necșoiu. Ieri am văzut că nu m-au trecut și pe mine pe afiș, printre cei invitați să vorbească. Melania îmi spusese că a insistat nevasta lui Radu să mă duc. Erau trecuți Săracu, Iorda, Stancu, Buzescu, Pripas, Encușoru și încă unul sau doi. M-am bosumflat când am văzut afișul. Nu din cauză că aș avea cine știe ce orgolii de felul acesta, ci pentru indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
câteva săptămâni în orășel. Stătuse câteva zile la hotelul lui Robinsohn, lângă Poștă, apoi își căutase gazdă, speriată de ploșnițele din rufărie, de pe pereți, din mobile și de pisicile din bucătărie. A venit în casa părinților lui J. Pentru bani, săracii, acceptaseră oprobriul mahalalei. Nu știam ce face curva. Nu înțelegeam de ce toți cei de pe strada noastră, femeile mai ales, o numeau astfel, ca într-o dușmănie. O vedeam uneori dimineața, când mergeam la școală, cum stătea pe o bancă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
votcile sau sticlele de vin. Puteam să comand și câte-o friptură cu garnitură. Până într-o zi când, la o grădină de pe lângă Tribunalul Mare, am auzit doi bețivi căinându-l pe un altul, absent. „A decăzut grav la moral, săracul. A ajuns să se îmbete în zi de leafă.“ Mă interesa problema. Chiar luasem salariul și m-am tras la masa lor. Din una în alta, cinstindu-i într-un gest larg de pomană în amintirea tuturor zilelor când țipam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea și atâtea ceasuri din viață. Din cele șase ore ale statului în Bibliotecă, într-o zi rodnică, dacă folosesc efectiv trei. Jumătatea cealaltă o pierd în așteptare. Le înțeleg plictisul. Săracii fac o treabă în gol, mecanică, aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]