3,569 matches
-
așezați cu învoială (oameni liberi fără pământ). Obligațiile lor față de boieri sau mănăstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești. Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă, organizată în obști sătești, ce purta diferite denumiri. Reprezentanții acestor sate libere se numeau moșneni în Țara Românească și răzeși în Moldova. Însă, în amele țări, ca și în întregul răsărit al Europei, călătorii remarcau numărul redus al brațelor de muncă, precum și starea de
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
traforate și pictat, face legatura cu altarul, în lungime de 3,75 m, terminat cu un capăt poligonal cu cinci laturi. Presupunem că această formă de plan, cu pronaosul poligonal și absidă încroșată, este direct influențată de forma anterioarei biserici sătești. Volumul spațiilor create este strâns legat de rolul și funcțiunea care o îndeplinesc, ele prezentând înălțimi și sisteme de acoperire interioară diferite. Deasupra spațiilor destinate pronaosului, a naosului precum și a altarului se află câte o calotă sferică cu unul sau
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
au fost finalizate la 4 septembrie 1853, costând 9065 lei și 10 parale . Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În anul 1903 s-a făcut o nouă reparație capitală a bisericii prin contribuția benevolă a credincioșilor parohiei, schimbându-se pardoseala de brad de la pereții
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Dejani, județul Brașov. În secolul al XVIII-lea în Țara Făgărașului existau numeroase mănăstiri mici, amplasate la marginea satelor, în pădure sau în locuri de pășunat. Erau un fel de sihăstrii sătești, care purtau numele localităților din apropiere. Nu se cunoaște cu exactitate când a fost ctitorită mănăstirea de la Dejani, documentele referitoare la aceasta fiind foarte puține. Mănăstirea apare în câteva însemnări pe cărți de cult de la începutul secolului al XVIII-lea
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
La această școală a satului a înființat cohorta de cercetași cu numele „Suru”. În perioada 1931 -1953 a îndeplinit funcția de profesor de desen și caligrafie la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, perioadă în care a activat și în calitate de conferențiar sătesc al Astrei. Între anii 1924 - 1940 a funcționat ca preot disponibil și cooperator iar între anii 1928 - 1948 a fost secretar al Comitetului Fondului Scolastic grăniceresc din Sibiu. Liviu Florianu a decedat în 12 mai 1973, în Racovița și este
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
și "Jidu", stă în fruntea Comitetului administrativ al Fondului școlastic al foștilor grăniceri ai regimentului orlățean în perioada 3 octombrie 1922 - 14 februarie 1939, străduindu-se pentru reactivarea acestuia. Ca membru al "Reuniunii agricole județene române" precum și al "Reuniunii agricole sătești transilvane", a militat prin exemplu personal pentru o agricultură rațională, intensivă, pentru îmbunătățirea soiurilor de animale din gospodăriile sătenilor, pentru folosirea uneltelor agricole perfecționate, pentru cultivarea plantelor tehnice etc. Tot în acest context se înscrie și activitatea sa ca membru
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi. Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat în clădirea fostului proprietar David Olaru, vizavi de actualul "Magazin Sătesc", clădire expropiată pe considerentul că acesta era chiabur. Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene" Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene" Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
și trocuțe, aveau însă o pondere mai scăzută în "balanța comercială" a satului. De menționat faptul că ultimele "bolte" din sat și-au încetat activitatea o dată cu apariția "Magazinului cooperației de consum", respectiv a "Cooperativei" comuniste ce a precedat actualului "Magazin sătesc". [[Fișier:Statia de tren - Racovita.jpg|Stația de tren a Racoviței|thumb|right|250px]] Apărute din necesități vitale social-economice, căile de comunicație care împânzesc hotarul satului într-o rețea cu o bogata configurație, au cunoscut în decursul vremurilor o permanentă
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
de pământ și se numea „partea iobăgită”, fiind sub ascultarea autorităților comitantese. Ca urmare a dezvoltării agriculturii, comerțului, meșteșugurilor și nu în ultimul rând a apartenenței satului la așa numitul „Pământ crăiesc”, ca parte al domeniului feudal al Tălmaciului, obștile sătești încep să se destrame. Locuitorii liberi au devenit „"iobagiones castri"” (iobagi ai cetății) cu certe obligații militare în apărarea marginilor feudei de la Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu. Pe lângă obligațiile militare, racovicenii erau obligați și la plata diferitelor taxe, atât față de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de Mișu Pop, precum și opereta "Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu. Un mic colț etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă și obiecte casnice specifice Șcheiului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoașterea tradițiilor locale. Se recunoaște cu ușurință caracterul sătesc al Șcheiului în perioada medievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților, care își durau o biografie aparte, fiind nevoiți să reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri față de iconarii locali, care se înscriu între marii iconari
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
din imobile. Centrul de comună este traversat de drumul național DN 75, asfaltat, care reprezintă principala cale de comunicație. Comună Bistra are una din cele mai lungi rețele de drumuri interne din țară: 14 drumuri comunale și 83 de drumuri sătești. Drumurile intracomunale sunt din pământ și însumează o lungime totală de pește 170 km. Transportul este asigurat exclusiv pe cale rutieră, după ce a fost desființată calea ferata îngustă care făcea legătură între Abrud și Turda. Infrastructură există încă și poate fi
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
care poate fi auzit de la o distanță de 20 km. Monumentul și placă comemorativa Petru Pavel Aron (1709-1764) - episcop al Blajului, întemeietorul primului seminar și liceu românesc din Transilvania (1764), a primei tipografii și a unui mare număr de școli sătești. Monumentul este situat în centrul localității Bistra, lângă Primărie. Placă comemorativa Vasile Ladislau-Fodor (1814-1865) - tribun al lui Avram Iancu, apărător al trecătorii Remetea - Ponor (1848 - 1849). Bustul și placă comemorativa, compozitorul Nicodim Ganea (1878-1949) - compozitor și dirijor al corurilor societății
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
Din terenul neagricol, ponderea cea mai mare o au pădurile (62,82 %). Exploatarea și prelucrarea lemnului se desfășoară în sistem privat. Sectorul terțiar este slab dezvoltat în comuna. Puțini locuitori lucrează în comerț sau servicii. Există reprezentate de câteva magazine sătești și unele unități social-culturale de strictă necesitate. Succesiv scăderii activității industriale din centrele urbane și a efectului reformei economice, o parte din populația activă s-a întors în localitate. În comuna Valea Seaca sunt patru școli, din care una în
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
și din Josani), edificii reprezentative pentru arhitectura de lemn a Maramureșului, adevărate tezaure de artă veche românească. Biserica de lemn din Josani, cu hramul Sfântul Nicolae, este construită pe o mică colină, dominând zona centrală a satului. Ridicată de către comunitatea sătească, în prima jumătate a secolului al XVII-lea (tradiția menționează anul 1643), edificiul se impune prin monumentalitate și valoarea artistică, fiind cea mai amplă biserică de lemn din Maramureșul istoric. Prețiosul monument istoric a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
la evoluția acestora ca state moderne într-o epocă de afirmare a spiritului național. În deceniul care a urmat după Revoluția din 1848-1849, populația Principatelor a sporit, ajungând către 1860 la peste 4 milioane locuitori. Totodată a crescut numărul așezărilor sătești și urbane. Mai multe localități de pe Dunăre și din apropiere (Alexandria, Turnu Severin, Turnu Măgurele etc.) au devenit importante centre urbane. Și în această perioadă, agricultura a rămas principala ramură a economiei. Au crescut considerabil suprafețele însămânțate cu grâu și
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
de exemplu, comasarea suprafețelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor industriale, introducerea plugului de fier, înființarea de ferme-model, dar și construcția de drumuri sau căi ferate. El a urmărit reformarea învățământului și înființarea mai multor școli sătești, a unei școli pedagogice spre a combate înapoierea și sărăcia, întrucât „conștiința omului se luminează prin educație și cultură”. La sugestia lui Roth, în programa de învățământ au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimnastica și muzica. În 1842
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
la Cetățuie”, în zona satului Cernești. Celelalte zece sunt clasificate ca monumente de arhitectură: casele Anghel Ciocea, Alexandru Ciurilă și Gheorghe O. Ene (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa Dumitru Ionescu (prima jumătate a secolului al XIX-lea, astăzi Muzeu Sătesc), toate patru din Homorâciu; ruinele conacului Nae Gaftoi (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Eufrosina Săcuiu (1898), Constantin N. Manolică (începutul secolului al XX-lea), Maria Ciobanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Sevasta Zârnă și Ana Onea (începutul secolului al
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
Negro do Padre Dinis" - Cartea Neagră a părintelui Dinis), românul de dragoste tragic ("Amor de Perdicăo" - Iubire și pierzanie), românul satiră ("A Queda de Um Anjo" - În căutarea unui înger, "O Que Fazem Mulheres" - Ce fac femeile), românul de moravuri sătești ("Novelas do Minho" - Nuvele din Minho, "Brasileira de Prazins" - Braziliană din Prazins). Cămilo este poate singurul scriitor portughez influențat într-adevăr de Balzac. Îi lipsește însă obiectivitatea și spiritul analitic caracteristic oricărui scriitor realist. El oscilează între lirism și sarcasm
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Piatra Neamț, Bacău, Dumbrava Roșie, Ruginoasa (Moldova), Cluj, Jucu de Sus, Iernut, Simeria, Turda, Dej (Transilvania Nord, Valea Someșului), Lipova, Teiuș, Vințu de Jos (Transilvania Centru, Valea Mureșului), Comana, Veneția, Sâmbăta, Bogata, Tălmaciu, Porumbacu de Sus (Transilvania Sud, Valea Oltului)." Muzeul sătesc își așteaptă vizitatorii pentru a le aminti bogația civilizației rurale din Comăna și Țara Făgărașului. Cetatea Comăna, situată la 15 km în amonte de Comăna de Jos, pe Valea cu același nume, a fost construită în secolele XII-XIII de comunitatea
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
fie precum lumea. Trebuie să cuprindă totul.” Având acest crez, Mahler s-a inspirat din mai multe surse în cântece și lucrări simfonice: trilurile păsărilor și tălăngile vacilor pentru a evoca natura și satul; fanfare, melodii de stradă și dansuri sătești pentru a evoca lumea pierdută a copilăriei sale. Încercările vieții sunt reprezentate în stări contrastante: dorința pentru împlinire prin creșterea în intensitate și armonie cromatică, suferința și dezdădejdea prin disonanțe, distorsiune și grotesc. În mijlocul acestora tronează marca specifică a lui
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
din secolul VI î.e.n. cu sciții risipiți pe teritoriul Daciei (și cărora geții din Dacia le erau infinit superiori prin calitatea și vechimea culturii lor) au lăsat puține urme în arta geto-dacă. Formațiunea social-economică geto-dacă era cea de tipul obștei sătești, a proprietății colective a pământurilor. Dar alături de proprietatea comună funciară exista și proprietatea privată a "comatilor", precum și proprietatea privată a regelui, a nobililor și a preoților. Teoretic, pământul aparținea monarhului. "Comatilor" le rămânea tripla obligație față de stat (a plății dărilor
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
27 martie 1973 conform hotărîrii Sovetului Miniștrilor a RMSS satele Crasnîi Vinogradari, Lunga Nouă și Alexandrovca Nouă au fost transmise în organizația “Jivprom”, iar în 1974 a primit denumirea de OPK “Rassvet”. În 1 martie 1978 este deschis actualul Sovet Sătesc (Primărie). Primul președinte fiind Teslea Vladimir, prima secretară Valiko Olga. La 1 septembrie 1987 se deschide noua Școală Medie Incompletă, adunând copii din satele: Crasnîi Vinogradari, Alexandrovca Nouă, Afanasievca, Calinovca și Lunga Nouă. Pe teritoriul comunei Crasnîi Vinogradari sunt 5
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
au acumulat: Valnetin Botnari din partea Partidului Democrat din Moldova - 22,84%; Valentina Gorobeț din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova 16,41% și Nicolae Vrabie - 3,82%. La alegeri au participat 57,73% din cei 2754 alegători înscriși în liste. Consiliul sătesc este alcătuit din 13 deputați. Conform rezultatelor din 2011 mandatele au fost repartizate în felul următor: PCRM - 8 mandate, PDM - 3 și PLDM - 2. La recensământul populației din 2004 au fost înregistrați 3.523 de locuitori, inclusiv 1723 bărbați (48
Elizaveta, Bălți () [Corola-website/Science/305125_a_306454]
-
Slobozia. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, satul pierde 494 locuitori înrolați în Armata Sovietică. După cel de-al doilea Război Mondial, biserica ortodoxă din centrul satului este devastată și transformată în cinematograf, cârmuirea colhozului „Karl Marx” și bibliotecă sătească. Cimitirul de lângă biserică este ras de pe fața pământului, ulterior pe acest loc amenajându-se stadionul satului. În anul 1961 pe moșia satului adiacentă malului vestic al limanului Cuciurganului începe construcția Centralei Electrice de la Cuciurgan. În anul 1964 începe construcția orașului
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Pasecinic Nicolae, ca, mai apoi, să fie lăsate benevol Statului Sovietic pentru școli. În anul 1940, la 28 Iunie, Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice. Odată cu întoarcerea autorităților rusești, de data aceasta comuniste- sovietice, comuna a devenit un Soviet sătesc. Numai peste un an, în 1941, la 13 iunie și în Sărată Veche au fost găsiți niște "Dușmani ai Poporului," care, peste noapte, au fost arestați și duși în Siberia, în regiunea Tomsk. 1. Primul pe lista a fost Filip
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]