4,482 matches
-
înstrăinare în care sunt prezentate durerile războiului. Paralelismul semantic conturează hiperbolic ritualul de trecere, pământul supunându-se blestemului, izbăvind, astfel, sufletele celor petrecuți: " Tu, pământe păcătos, / Tare-ai fost nesățios, / C-atâta cât a plouat, / Și tot nu te-ai săturat, / Ș-amu toată lumea plânge / Că tu te adăpi cu sânge. Adăpa-te-ai, adăpat, / Și tot nu te-ai săturat, / C-o curs sângele șuvoi / Din voinicii de la noi / Și din gospodari ca noi."100 Prezența altor variante lexicale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sufletele celor petrecuți: " Tu, pământe păcătos, / Tare-ai fost nesățios, / C-atâta cât a plouat, / Și tot nu te-ai săturat, / Ș-amu toată lumea plânge / Că tu te adăpi cu sânge. Adăpa-te-ai, adăpat, / Și tot nu te-ai săturat, / C-o curs sângele șuvoi / Din voinicii de la noi / Și din gospodari ca noi."100 Prezența altor variante lexicale pentru arhetipul "pământ" lut, țărnioară, rădăcini, țară, mormânt pune în evidență tragismul unui destin potrivnic, construcția lirică realizându-se gradat, secvențial
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tragismul unui destin potrivnic, construcția lirică realizându-se gradat, secvențial, în funcție de ipostazierea semnificațiilor originare: "Eu aștept să vie-acasă, / Șapte rădăcini nu-i lasă. / Pământule păcătos, / Mult ai fost nesățios, / Că doi ani o tot plouat / Și nu te-ai mai săturat, / Eu știu cin` te-o blestemat.../ Cu sânge te-ai adăpat, / Sânge din feciorii mei, / Tinerei / Și frumușei. Că de-ar fi-ngropați în țară, / Aș lua lut și țărnioară, / Le-aș lipi la inimioară, / Mi-ar mai trece jale-amare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Arde-te-ai lume-ntr-un ceas, / Că-s sătul de-al tău necaz. Câtă lume-i pentru mine, / Dă-i foc, Doamne, până mâne. Câtă lume-n partea mea, / Dă-i foc, Doamne, când îi vrea, / Că m-am săturat de ea. /C-ai dat, Doamne, binele / La toate fântânele, / Numai mie nu mi-ai dat, / Parcă eu nu m-a rugat. La toți dai noroc cu carul / Numai mie cu paharul. / Și nici acela n-o fost plin / Jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Repetiția inițială a vocativului definește firul vieții din perspectiva metaforei binare lume albă / lume neagră. Succesiunea enunțurilor constatative, evocatoare, sugerează cadrajul narativ al exteriorizării lăuntricului: "Lume, lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal / Ș-am trăit viața cu-amar, / Am îmblat din deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai ști. Da o spun, că nu-i păcat, / Nu mi-i drag al meu bărbat, / Am să-l las, altu-am să-mi cat, / Să nu fie-așa bogat, / Da să fie floarea-n sat, / Că de-urât m-am săturat, / Că zilele mi-o mâncat; / Într-una m-o păzit / Și m-o tot năpăstuit / Cum că aș avea iubit. Da am să-l las, mânca-l-ar cânii, / C-o rupt inima din mine; Da și eu lui am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moarte și renaștere: "Păsărică albă / cu aripa albă, / din piatră ai crescut, / cu nor te-au bătut, / trei picături din tine au căzut... / una de vin, / una de lapte / și alta de venin; / cel de-a băut laptele s-a săturat, / cel ce-a băut vinul s-a îmbătat, / iar cel cu veninul a crăpat; / așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ne mai opream să ne odihnim în pădurea ce se află în apropierea satului, o pădure frumoasă care, din fericire mai există și astăzi. Moș Ilie avea un dud, (sau agud) mare în curte din care noi toți copiii ne săturam de dude negre, înegrindu-ne fața și mâinile. Dudele, cele albe pe care le aveam noi și cele negre de la moș Ilie, mi-au plăcut tare mult în copilărie, mai ales că în tinerețe și la maturitate nu am mai avut
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
munci agricole, săpat șanțuri, și mai ales la piatră. Iar hrana era întotdeauna prea puțină. „Când ajungeam în colonie, primeam o gamelă de ciorbă și 250 grame de pâine. În câteva minute gamela era goală, fără să reușim a ne sătura. De abia ne astâmpăram foamea”. Aici la Noua-Culme era mai rău ca la Aiud, unde am făcut peste opt ani de închisoare. Deși Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din țară, despre care sa dus vestea în
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
este din domeniul sufletului și al spiritului. Dar, cum ei nu au decât o idee foarte vagă despre suflet și spirit, încearcă mereu să își satisfacă corpul, inima sau intelectul. Or, hrana corpului, a inimii sau a intelectului nu poate sătura sufletul sau spiritul. Inima și spiritul sunt flămânde și însetate de infinit și de veșnicie. Atât timp cât oamenii nu vor ști să dăruiască sufletului infinitul, iar spiritului nemurirea, în străfundurile ființei lor se vor simți mereu nesatisfăcuți''. Omraam Mikhaël Aïvanhov Se
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cosmice. 8. Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană apare eul liric (desemnat prin mărci ale persoanei I: am dăruit, mea), în ipostaza creatorului verbelor nebune. Altă tră sătură distinctivă rezidă în comunicarea nemijlocită a unor idei, reprezentări și sentimente. Astfel, în poezia citată - care este o artă poetică - se comunică idei și repre zentări despre creație, despre forța cuvântului artistic și sentimente, precum melancolia. 9. Structurată, ca întreaga
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sau prăjești lin, să nu-l curăți de solzi, că-i rău de belitură. Lindini Să nu te speli cu apă rece pe cap, căci faci lindini. Lingură Lingura să nu ți-o schimbi la mîncare, că nu te mai saturi. Cînd uiți lingura sara în oală, noaptea nu poți dormi. Să nu ții lingura de găvan*, că-ți crește bîrdanul*. Cine face roșață în nas să se atingă cu coada lingurii încălzite, că-i trece. Cînd cineva mănîncă la masă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu stai nici la vîn turat, nici la primitit* sub lopată cu capul gol, că face pînea mălură*. Mămăligă Cînd iese omul cu sacul cu mălai de la moară, dracu’ îi ia gustul. Cînd faci mămăliga în moară, nu te mai saturi; dar afară te saturi. Mămăliga și pînea să n-o calci în picioare, că-i păcat. Să nu prefaci mămăliga de multe ori, că găsești vine de sînge prin ea. îi păcat să arzi trupul lui Dumnezeu de multe ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vîn turat, nici la primitit* sub lopată cu capul gol, că face pînea mălură*. Mămăligă Cînd iese omul cu sacul cu mălai de la moară, dracu’ îi ia gustul. Cînd faci mămăliga în moară, nu te mai saturi; dar afară te saturi. Mămăliga și pînea să n-o calci în picioare, că-i păcat. Să nu prefaci mămăliga de multe ori, că găsești vine de sînge prin ea. îi păcat să arzi trupul lui Dumnezeu de multe ori. Cînd mămăliga se uită
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd te-ai pus la masă, să fii pus, că de te scoli e rău. Cînd mănînci ceva fierbinte, să nu sufli să se răcească, căci se sparge vasul. Dacă oamenii flămînzesc degrabă și mănîncă foarte des fără a se sătura e semn că va fi foamete. Cînd vine cineva și te găsește la masă, să-l chemi, că-i mînat de Dumnezeu. Cînd la masă se varsă rachiul e semn de ceartă. Să nu mănînci cînd apune soarele, că te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din ceea ce am rezumat, bănuiesc că nimeni nu va putea considera cartea plicticoasă. Eusebiu Ștefănescu, omul fără dușmani Sebi, cum îi ziceau amicii, era cel mai mare recitator român. L-am ascultat de zeci de ori, și tot nu mă săturam: nu recita orice; și cînd îi plăcea textul, o făcea cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîțiva ani, pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pe scenă. În dreapta mea, marele regizor și pedagog Iani Cojar. Nu mai știu care dintre noi a zărit primul, în public, o roșcată superbă. Ne-am dat coate, discret, apoi am început s-o admirăm, în tandem. Nu ne mai săturam, privind-o! (căci parcă nimic nu-i mai frumos, pe lume, decît o femeie superbă!). Duduia a simțit că e privită insistent și, văzînd cine sînt admiratorii -jurați -, desigur că era flatată. Din păcate, peste circa o oră, a urcat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bucată de... șorici (asta fiindcă l-am cunoscut pe un conviv de-al lor, directorul unui combinat de porci din localitatea Cantemir). Azi așa, mîine așa, pînă cînd bunii mei prieteni mi-au aranjat o deplasare la Cantemir, să mă satur de șorici; și să se convingă și ei că sînt în stare să îngurgitez măcar un metru pătrat de epidermă porcină... Eram în al nouălea cer! Visul meu de-o viață (acela de-a deveni campion mondial la halit șorici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
continue, în detrimentul producției... (încet) bea dracu' fo' două-trei guri, ce stai ca nărodu'?! ... (tare)... randament cu băutură, nu se putea! Știe tovarășa ce vă poate pielea, mă nenorociților, măăăă! (încet)... încă două guri, nu mai mult, alcoolicule!... (tare) că se săturase și bietul public plătitor, de bețivăneala și descompunerea voastră morală, mă detracaților și grobienilor ce sînteți!... (încet) gata, gata, lasă și mie!... (tare)... acu', ia să te văd, mă tovarășe, dacă ai înțeles ce ți-am comunicat oficial, ca să știi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de bidinea cinetică, surdinizat lătrătoare, care, ca orice cîine cu intuiție, nu-l suferea pe musafir, hămăindu-l. Venerabilul poet, a băut liniștit o sticlă, a cerut să fie destupată încă una, apoi, pe la orele 2-3 din noapte, s-a săturat să fie lătrat de micuțul animal și a catadicsit să-i vorbească: Auzi, javră, habar n-ai să latri! Învață de la nenea Theodor! Și invitatul s-a pus pe... onomatopee: imita un fel de lătrat zgomotos, înfricoșător, care panica gazdele
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rămînea aceeași"; "un instrument unic, alcătuit din trupul și chipul său, pe care le schimonosea în gesturi trăsnite, ca de păpușă mînuită dinăuntru de un virtuoz" (despre Teică); "actorii ieșeau din cîrciuma cu scaunele pe mese, semn că ospătarii se săturaseră de bacșișuri" (minunat truvai!); "meseria se fură, dar actorul X n-a reușit să fure nimic: n-are vocație de cleptoman sau de actor?"; "fetișul vorbelor o boală post-revoluționară"; "noi, actorii, practicăm o artă care se consumă în timp ce se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dată alungată cu cîteva șuturi între cutele fustei. Poate doar cînd se duceau la păcănele și la profesoară își părăseau locul și nici atunci pentru mult timp. Poate și mîncau acolo, stomacul de băiețaș de cartier e făcut să se sature cu semințe și cu poșircă. Iar boscheții din jur erau numai potriviți pentru nevoi. Asta l-a condus la concluzia că sigur păzeau ei ceva, trafic cu vreo chestie sau ceva de genul. Aveau în spate mafioți care le coordonau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mergea și în mai mulți, dacă n-avea încotro. Degetele îl furnicau numai gîndindu-se. Hai să vă arăt un joc. Să vedeți ce mișto-i! Le-a zîmbit, fără o adresă precisă. Iarăși jocuri?! a făcut Radu. Nu te-ai săturat?! Niciodată. Totuși Marcu și Cornel erau de acord cu Radu de data asta. Hai să le facem poante alor tăi, a spus Marcu. Ce fel de poante? Nu știu. Spre exemplu, iei lucruri din camera lor și le pui în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
încălzită. De multe ori în pachet nu găseai carne, pentru că mama era de părere că nu trebuie să mănînci mai ales seara ceva greoi, fie adult, fie copil. Atunci tata combina cu bucăți de carne, altfel nu s-ar fi săturat, iar, în funcție de dispoziția bucătarului, combinația aia ajungea fie cu partea din carne mai crudă, fie cu partea din legume mai arsă. Alteori prefera să nu se mai complice și cumpăra direct mîncare din oraș, de obicei pizza sau mîncare chinezească
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se furișeze ca să se-ntoarcă. Acasă era ca la pîrnaie: de-ndată ce-nchidea ușa-n urma lui, nu mai ieșea pe ea decît forțat de-mprejurări. Se uita toată ziua la televizor. Ăștia băgau de-a reluări că te săturai de ele. Știa pe de rost dialoguri întregi. Și-a făcut ditamai cultura. Dacă-l întreba vreun fraier, putea să dea detalii din orice secvență. Dar nu-l întreba nimeni. La școală, ăia amuțeau numai cînd îl vedeau. Așa că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]