3,958 matches
-
de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia articula cuvintele. “Vacanța” era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dopul și luă o înghițitură zdravănă. Emmy oftă. — Nu e apă? Aș face moarte de om ca să beau puțină apă. — Bineînțeles că nu e apă. Am căutat în tot aeroportul. Singura prăvălie era închisă — permanent, se pare — baricadată cu o scândură pe care scrie NU. La un moment dat am văzut ceva ce părea a fi bar, dar putea la fel de bine să fie și vamă, și o zonă care se numea restaurant, dar care arăta de parcă era centrul Bagdadului. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dacă-ți spun... Și-ăsta avea neam mare, nu ca tine, acu` se pândesc unii pe alții, că e cu moșteniri, cu de-alea grele. Șișurile-n dinți, nu te știu, nu te cunosc. Da` el s-a dus, patru scânduri prinse-n cui, asta e averea lui. Sandu râde și le face cu ochiul: Nu vă mai vine mintea la cap. Lasă, Gore, nu te pleoști ca untu` la soare, nu-ți rămâne mizilicul nemâncat. La pomana ta, vreau să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
demisolului, la nivelul iatacului domniței, care erau destinate exclusiv a fi ascunzători pentru momentele când familia ctitorului era în primejdie. În peretele nord-estic al palatului se află o intrare cu chenare din piatră, care era acoperită cu un perete din scândură. Prin această intrare se pătrundea în alte trei încăperi construite de asemenea între ultimul rând de bolți ale demisolului și parter. „În aceste încăperi se putea ajunge și de pe terasa casei prin îndepărtarea unei lespezi de piatră care, acum, este
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dar neavând nici o comunicație cu acestea, tainițele sunt ferite de ochii străini și la capătul lor se găsește o singură deschidere ce dă afară în spatele imobilului, care în vremurile de demult era probabil pierdută prin tot felul de atenanse de scânduri ce se găseau ghemuite în spațiul strâmt cuprins între palat și curtina de nord; de la această ușă până la poterna ce dă afară din incintă pe frontul nord nu sunt decât câțiva pași de făcut”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
orașul parcă înnebunește. Fetele astea, care în mod normal n-ar pune gura pe mâncare gătită, dintr-odată-și dau seama că, totuși, mâncatul e din nou o chestie trăsnet. La cele mai multe degustări sunt prezente fete din lumea mondenă slabe ca niște scânduri, care sunt hotărâte să fie văzute la eveniment, dar nu gustă nimic. Apoi îi spun bucătarului cât de mult le-au plăcut meniul și noile mâncăruri, după care se-ntorc acasă și se înfometează pentru tot restul serii. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Augusto luă sfârșit, ca într-o acalmie înspăimântătoare, prin hotărârea de a se sinucide. Voia să termine cu el însuși, izvorul propriilor nefericiri. Dar înainte de a-și duce proiectul la bun sfârșit, asemeni naufragiatului care se agață de o scândură fragilă, îi veni ideea de a se consulta cu mine, cu autorul acestei narațiuni. În acea perioadă, Augusto citise un eseu de-al meu în care, deși doar în treacăt, vorbeam despre sinucidere, și se pare că-i făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o zi liberă de la uzină să mă aducă la examene. Am prins un tren de noapte din Teiuș; era frig și mirosea a stătut și a DDT, ca-n vagoanele de clasa a doua. Înspre Cluj am adormit sprijinit de scândura de la geam. Când m-am trezit, l-am văzut pe tatăl meu treaz, stând drept pe bancheta din fața mea, privindu-mă. Era atâta îngrijorare și incertitudine în privirea lui tăcută... Știam la ce se gândea; „Oare ce se va alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
văd, simt că mi se taie picioarele. Habar n-am cum se calcă o cămașă. N-am ținut în viața mea în mână un fier de călcat. Ce-o să fac ? Bănuiesc că o să le netezești cât ai clipi ! adaugă veselă. Scândura de călcat e acolo, adaugă cu un mic semn din cap. — Îhm, mersi ! îngaim. Lucrul cel mai important e să par convingătoare. O să scot scândura de călcat, o să aștept până pleacă... după care o să-mi fac un plan de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de călcat. Ce-o să fac ? Bănuiesc că o să le netezești cât ai clipi ! adaugă veselă. Scândura de călcat e acolo, adaugă cu un mic semn din cap. — Îhm, mersi ! îngaim. Lucrul cel mai important e să par convingătoare. O să scot scândura de călcat, o să aștept până pleacă... după care o să-mi fac un plan de bătaie. Iau scândura cu gesturi cât de firești pot, de parcă aș face asta de când mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal, dar nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
călcat e acolo, adaugă cu un mic semn din cap. — Îhm, mersi ! îngaim. Lucrul cel mai important e să par convingătoare. O să scot scândura de călcat, o să aștept până pleacă... după care o să-mi fac un plan de bătaie. Iau scândura cu gesturi cât de firești pot, de parcă aș face asta de când mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal, dar nu vrea să se miște. Încerc cu altul, dar tot fără succes. Trag tot mai tare, până când mă încing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii, împingând și apăsând până când, fără nici o avertizare, chestia se desface într-un triunghi cu picioare pe două laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și se oprește singură la o înălțime de vreo șaizeci și ceva de centimetri, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și se oprește singură la o înălțime de vreo șaizeci și ceva de centimetri, unde se fixează cu un clic. — Așa ! Râd pentru a-mi ascunde fâstâceala. Păi atunci... să o reglez. Ridic scândura și încerc să-i modific înălțimea picioarelor, dar chestia nu vrea deloc să se miște. În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai tare. Cum dracu se face cu chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se fixează cu un clic. — Așa ! Râd pentru a-mi ascunde fâstâceala. Păi atunci... să o reglez. Ridic scândura și încerc să-i modific înălțimea picioarelor, dar chestia nu vrea deloc să se miște. În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai tare. Cum dracu se face cu chestia asta ? — Sinceră să fiu, dacă mă gândesc mai bine, arunc în treacăt, parcă prefer ca scândura de călcat să fie mai joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai tare. Cum dracu se face cu chestia asta ? — Sinceră să fiu, dacă mă gândesc mai bine, arunc în treacăt, parcă prefer ca scândura de călcat să fie mai joasă. O s-o las așa cum e. — Dar nu poți să calci la înălțimea asta ! spune Trish cu un râs uimit. Trage de mâner ! Trebuie să tragi destul de tare... stai să-ți arăt. Îmi ia scândura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scândura de călcat să fie mai joasă. O s-o las așa cum e. — Dar nu poți să calci la înălțimea asta ! spune Trish cu un râs uimit. Trage de mâner ! Trebuie să tragi destul de tare... stai să-ți arăt. Îmi ia scândura din mână și din două mișcări o aranjează la înălțimea care trebuie. Bănuiesc că ești învățată cu un alt model, adaugă înțeleaptă în timp ce clema se închide cu un țac. Fiecare dintre ele are propria lui șmecherie. — Categoric ! spun, prinzând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scrutează ușor uimită. — Asta nu e mătura din Harry Potter ? Fuck. Știam eu c-o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că mătura a fost botezată așa... ăă... după scândura de călcat. — Serios ? Trish pare fascinată. Habar n-am avut ! Spre groaza mea, se sprijină de ușă și-și aprinde, fără grabă, o țigară. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că mătura a fost botezată așa... ăă... după scândura de călcat. — Serios ? Trish pare fascinată. Habar n-am avut ! Spre groaza mea, se sprijină de ușă și-și aprinde, fără grabă, o țigară. Nu mă băga în seamă ! adaugă, cu glasul învăluit în fum. Tu vezi-ți de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gol. — Cred că fierul s-a încălzit destul de tare ! spune Trish săritoare. — Da ! Întorc spre ea un surâs schimonosit. N-am de ales. Va trebui să încep să calc. Iau una dintre cămășile de deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să aibă gulerele prea apretate, mă atenționează Trish. Prea ce ? Mă uit în jur cu o privire hăituită și îmi cad ochii pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-are nici un rost s-o plătești pe Stacey Nicholson ca să-ți calce rufele. O să înveți s-o faci singură. — Dar eu niciodată... — O să te-nvăț eu. Oricine poate să calce. Se duce într-o cămăruță de lângă bucătărie, scoate o scândură veche de călcat acoperită cu un material cu flori și o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de scândura de călcat. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de lângă bucătărie, scoate o scândură veche de călcat acoperită cu un material cu flori și o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de scândura de călcat. — Foarte bine. Bagă fierul în priză și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui cămașa, iar ea o prinde cu gesturi sigure. Rămân cu ochii fixați în podea. N-am de gând să mă uit la el. N-am de gând să mă uit la el. — Începi cu gulerul... Iris netezește cămașa pe scândură. Uite, nu trebuie să apeși prea tare. Îmi conduce mâna în timp ce fierul alunecă pe țesătură. Abia atingi materialul... E complet ridicol. Sunt o femeie matură, în toată firea. Pot să mă uit la un bărbat la bustul gol fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Sunt o femeie matură, în toată firea. Pot să mă uit la un bărbat la bustul gol fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la un bărbat la bustul gol fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha ? Iris îmi ia fierul din mână. Vezi că arzi cămașa ! — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Te simți bine, scumpo ? — Cred că e de la... îhm.. abur. Încep din nou să calc, cu fața ca un furnal. Iris începe să mă dirijeze din nou, dar nu aud nici un cuvânt din ce spune. Mâna mi se mișcă pe scândură orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel o avea o prietenă. În cele din urmă scutur cămașa perfect călcată, cu pliurile ca la carte. Foarte bine ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]