5,013 matches
-
închise într-o existență tragică. În anii de după cel de al doilea război mondial, scriitoarea a lucrat la un roman proiectat în trei părți, Soarele negru. Fragmente din roman fuseseră publicate cu 15 ani înaintea tipăririi primului volum, în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1931, 1932, 1943) și în „Reporter” (1933). O primă parte, definitivă, din această construcție epică, Oameni, apare în 1946. Al doilea volum, Zeul, este publicat în 1949. În prefața acestuia, A. afirmă că a treia parte a
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
scrisă, însă ea n-a mai apărut și nici manuscrisul nu s-a găsit. Dacă, așa cum se crede, povestea Patul fraților (1949) este un fragment din Viața, faza de elaborare a volumului pare să fi fost una embrionară. După Zeul, scriitoarea nu mai publică nici o lucrare originală, semnând doar traduceri din limbile engleză, franceză și rusă. Soarele negru marchează o modificare în instrumentarul artistic, prozatoarea renunțând la interferențele dintre real și oniric în favoarea observației și comentariului, distanțate, sarcastice uneori. Primul volum
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
ca pe o problemă!”. Vladimir Tismăneanu: Nu pot decât să subscriu, și cred că Într-adevăr În momentul de față avem de-a face cu o Întărire a antiamericanismului pe plan global. O vedem În cazul unei altminteri foarte talentate scriitoare indiene, Arundhati Roy. Mircea Mihăieș: Nu știu cât de talentată este - a primit și-un Booker Prize -, dar e foarte cunoscută. Vladimir Tismăneanu: Mi se spune de către prieteni de-ai mei din zona literară că ar fi și foarte talentată, dar e
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
încarnează, la dimensiuni medii, tipul de scriitor interbelic. Debutul poetic din 1926 îi este patronat de Perpessicius, la „Universul literar”, al cărui colaborator intermitent rămâne până în 1946. Va publica în „Propilee literare”, „Bilete de papagal”, „Tribuna”, „Vremea”, „Azi”, „Facla”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Gândirea”, „Studio Teatrul Național”, „Duminica”, „Seara”, „Fapta”, „Săptămâna C.F.R.” ș.a., iar după 1967, în „Luceafărul”, „Steaua”, „Tomis”, „Argeș”, „Orizont” ș.a. Cu o regularitate bulversată de la o vreme de seismele
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
cu aplauze (1992) se integrează doar parțial tipului de proză cultivat în precedentele cărți ale autoarei. Există și în el poezie, simboluri, parabolă, irealitate, creația încorporează în cuprinsul său reflecție, însă construcția (nu străină de „iluziile noului roman francez”, chiar dacă scriitoarea crede că le-a părăsit „înainte de a le da formă materială”) e mult mai complexă. Ceea ce leagă fluxurile narative, trei la număr, nu este doar trecerea unor personaje prin fiecare dintre ele, ci confluența problematică. Insolite, situațiile-pivot frizează absurdul, și
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
aclamă atât de aidoma dresaților dintre care a fugit, încât personajul crede, la început, că aude tot ropotele și glasurile din „sertar”. Astfel realizează evadatul că întreaga țară devenise o școală de corecție, că lumea întreagă chiar este o închisoare. Scriitoarea nu contrazice explicit această opinie, pare chiar s-o confirme. Când personajul și naratoarea ajung în situația de a fi înecați de valuri murdare, și el încearcă să li se împotrivească, ea îi poruncește, plângând: „Deschide aripile! Numai de noi
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
de a asigura fiecărui personaj o voce care să corespundă fluxului interior al conștiinței. Pe numeroase pagini sunt enunțate dificultățile prezentării simultane a faptelor (chiar și de către pelicula cinematografică); naratorii nu se pot situa decât în urma evenimentelor, cu toată încercarea scriitoarei de a susține convenția simultaneității prin scriitura fluxului interior (stream of consciousness). Însă vocile mai degrabă relatează și explicitează cititorului ceea ce trebuie văzut ca întreg, astfel încât caracterul tradiționalist al prozei e mai sesizabil decât și-ar fi dorit romanciera. Nucleul
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
, Andrei (14.XI.1934, București), eseist, prozator și traducător. Este fiul Adinei (n. Assan) și al lui Barbu Brezianu, scriitor și critic de artă; Dominic Brezianu este fratele lui mai mic. Este căsătorit cu scriitoarea Alexandra Târziu. A urmat Liceul Francez (1945-1948), apoi Liceul „I. L. Caragiale” din București (1948-1952). După bacalaureat, lucrează un an ca muncitor pe șantiere de construcție, pentru a se putea înscrie în 1953 la Universitatea din București. După numai un an
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
ludicului. Ambiguitatea din titlu sugerează dorința lor de evadare într-un vis de fericire, iar dacă zeii inconsistenți nu le împlinesc visul, marea are darul miraculos de a le deschide inimile spre afectivitate. Cu o mișcare narativă naturală și alertă, scriitoarea își urmărește alternativ eroii, intersectându-le poveștile într-un mod, nu total verosimil după legile vieții, dar posibil după cele ale ficțiunii. Cartea este convingătoare în primul rând prin atmosferă și atrage prin amestecul de căldură și umor. În Drum
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
în 1924. Actor ambulant aproape un deceniu, în 1934 este redactor la „Cruciada românismului”; publică versuri și cronici dramatice în nenumărate reviste și ziare din București și din alte orașe din țară, între care „Drumul vremii” (Craiova), „Pasărea albastră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Litera” (Arad), „Sfarmă-Piatră”, „Flacăra” ș.a. Câteva strofe îi apar și în „Universul” și „Universul literar”. În 1945, părăsind gazetăria, urcă din nou pe scenă, jucând la diverse atenee populare bucureștene, iar din 1949 este angajat la Teatrul
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
Andrei Mureșanu” și revista „Înșir’te mărgărite”. În 1960 e numit cetățean de onoare al orașului Rio de Janeiro. Din 1965 până în noiembrie 1992, a editat la Honolulu, cu mijloace proprii, caietele internaționale de poezie „Mele”. A fost căsătorit cu scriitoarea Mira Simian. A debutat în revista „Klingsor” (Brașov), în 1933 (cu un ciclu de poezii transpuse în germană de tatăl său), și în volum cu Poemele poetului tânăr (1935), care primește Premiul Fundațiilor Regale și Premiul Societății Scriitorilor Români. Poemele
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
lideră este până în 1935, iar apoi, „prezidentă de onoare”. Președintă a secției feminine a Astrei, B. vede în săteancă și orășeancă o chezășie a renașterii morale. A colaborat la „Tribuna”, „Universul literar”, „Vatra”, „Dreptatea”, „Epoca”, „Familia”, „Gazeta femeii” ș.a. Ca scriitoare, profilul acestei feministe cu suflet caritabil rămâne indistinct. A debutat, sub pseudonimul gingaș Sulfina, în „Meseriașul român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
pentru o vină care nu-i aparține, devenind emblematic pentru condiția individului într-un sistem social absurd. Următorul roman, Iubește tu (1978), marchează întoarcerea autorului la tema familiei și a conflictelor din interiorul ei. Cu o construcție amintind de maniera scriitoarei Karen Blixen, cartea prezintă destrămarea unui cuplu (un tânăr profesor cu un contract într-o țară africană și soția lui), pe motivul unei suspiciuni de infidelitate. Eristikon (1982), catalogat de critică drept „cel mai miezos text” al autorului (Laurențiu Ulici
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
vioară de la George Enescu. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”. Debutul literar, culegerea de poeme Un vis (1936), nu o anunță în nici un fel pe scriitoarea care urma să devină odată cu publicarea, începând din anul 1938, a romanelor și a culegerilor de nuvele Poeni (1938), Moldovenii (1938), Dealul Perjilor (1939), Pustiuri (1942), Amurg (1967), Călătorul (1971), Îndrăgostitele (1975) și Din viața văilor (1984). Scrisul prozatoarei se
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
mai stânjenitoare, C. nu dovedește o intoleranță compactă; trece mai departe cu umor, dând senzația că se joacă. S-a vorbit despre impresia de mozaic lăsată de romanele Poeni și Moldovenii. Într-adevăr, decupajele care compun montajul au structuri cvasiidentice. Scriitoarea ia în observație fragmentul de lume care i se oferă și îl tratează cu un realism atât de bogat în nuanțe, cu o plasticitate atât de minuțioasă și stranie, încât poate crea, la un moment dat, senzația de imaginar baroc
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
abată prăpădul asupra oamenilor. Aici atmosfera devine tragică și evoluează gradat. Psihoza colectivă este înfățișată prin amalgamarea sugestiilor vizuale, acustice, olfactive și a fantasticului dezlănțuit, ceea ce are efectul unei reprezentări coșmarești. În Călătorul (1971), se vede bine atitudinea ambiguă a scriitoarei față de personajele sale. Când relatează povestea inginerului Holma, care vrea să zboare cu ajutorul unor aripi construite de el însuși, C. pare că intenționează prezentarea unui erou exemplar. Finalul este însă grotesc, nobila aspirație cade în ridicol, iar eroul este compromis
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
definitiv. În romanul Amurg (1967), este înfățișată imaginea unei lumi trăindu-și crepusculul. Narațiunea derulându-se la Scheița și la Paris, reunește o societate internațională în care se intersectează George Enescu, Emil Racoviță, Tonitza, Rodin, Debussy, Anatole France, Monet, Degas. Scriitoarea nu părăsește în totalitate linia prozelor sale anterioare și introduce câteva personaje cu adevărat memorabile, între care se evidențiază mazurul Domnici. C. rămâne, în esență, o povestitoare a cărei fantezie în descrieri este remarcabilă. SCRIERI: Un vis, București, 1936; Poeni
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
manière de... (1908-1913). Va repurta un prim succes literar la un tournoi de poésie, organizat de gruparea revistei „Femina” în 1913, cu poemul Les Perles, răsplătit cu premiul al doilea și medalia de aur și marcând începutul carierei franceze a scriitoarei Alice Orient. Trăiește o boemă zbuciumată și pauperă, obligată să-și câștige existența ca dactilografă și corespondentă de presă, cum mărturisește una dintre epistolele trimise lui G. Topîrceanu, căruia îi scrie între 1911 și 1914, când autorul Parodiilor originale era
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
C. se căsătorește cu ziaristul Louis Constant Edgar Müller, alături de care va întreprinde călătorii în Europa și America de Sud. O replică ficțională a acestor avataruri pare a fi romanul La Tunique verte (1924), semnat Alice Orient. Începând cu acest an, existența scriitoarei se dizolvă în mister. Vești vagi vorbesc despre moartea ei, în Elveția, în 1933, bolnavă de ftizie sau de nervi. Versurile din volumul Viorele sunt, în mod evident, tributare unor influențe de lectură. Se recunosc tipare și cadențe coșbuciene, multiple
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Ministerului de Externe și autorul unor atractive memorii, Amintirile unui diplomat român, scrise în franceză și prefațate de N. Iorga. Relațiile sale de rudenie, mai mult sau mai puțin apropiată, sunt impresionante: domnitorii Barbu Dimitrie Știrbei și Alexandru I. Cuza, scriitoarele Anna de Noailles și Martha Bibescu, pictorul Th. Pallady. Până în 1909, C. trăiește la Viena. Își face studiile liceale în Elveția, la Montreux și Lausanne, luându-și diploma de bacalaureat în 1916, în țară, la „Sf. Sava”. În timpul războiului (1917-1918
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
ALTIȚE ȘI BIBILURI, revistă literară apărută lunar la București din ianuarie 1893 până în martie 1894. Scriitoarea Smaranda Andronescu-Gârbea (Smara), cunoscută pentru ideile ei feministe, a redactat această publicație de „litere, științe, arte”, la care au colaborat cu versuri Cornelia din Moldova, Elena Hübsch, Ana Ciupagea, Constanța D. Barzon, Ecaterina V. Eleuterescu, precum și Al. Candiano-Popescu și Al.
ALTIŢE SI BIBILURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285312_a_286641]
-
enigmatică, ori cu atâta e toate acestea, cu cât e mai femeie. 4. Este drept că femeia, prin natura ei mai afectivă, ar trebui să fie condamnată numai la efuziuni de sentiment (în voia cărora se lasă în adevăr unele scriitoare); dar nu-i mai puțin adevărat că în femeie există și o seculară rezervă înnăscută - ca o adaptare la viața erotică - rezervă care se generalizează în toată viața ei sentimentală. Și nu puține femei se supun mai degrabă acestuia din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o întreagă politică și diplomație cu adversarul, plină de suspiciuni ca orice politică de acest fel. 7. Am spus aiurea că în afacerile de sentiment femeile, conștient și inconștient, își țin jocul ascuns față de bărbat. Acest secret îl păstrează și scriitoarele, când sunt femei de rasă, adică femei în adevăratul înțeles al cuvântului. Și-l păstrează chiar și pe socoteala eroinelor lor. Altfel și-ar trăda sexul, ar deroga de la obligațiile spiritului ăfațăî de corp, ceea ce ar fi un defect estetic
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
n-am văzut până acum? Ești nebună! Tu chiar crezi că ăsta e adevărul. Ai scris despre lucruri pe care nu le-ai văzut, despre oameni pe care nu-i cunoști. Asta face un scriitor, Sheba. — Oooh, acum ești și scriitoare? A început să râdă. M-am întins, să ajung la manuscris, dar s-a dat iar la o parte, cu manuscrisul deasupra capului. — Uite, Sheba, am zis, nu l-ai citit cum trebuie. Nu poți să prinzi ideea doar răsfoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cartea scrisă de Zoë Heller e departe de a fi un simplu succes comercial. Biografia autoarei ne asigură, de altfel - cel puțin pe aceia dintre noi care încă mai cred în importanța educației - că avem de-a face cu o scriitoare „școlită“: Zoë Heller este fiica scenaristului englez Lukas Heller, imigrant de origine iudeo-germană în Anglia. A urmat prestigiosul St Anne College de la Oxford și la fel de impresionanta Columbia University. În prezent scrie la The Daily Telegraph și The New Yorker, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]