4,125 matches
-
timp, pentru ca ulterior (măsurile 32 - 34) să însoțească în mod corespunzător sunetele marcate cu tenuto. Imaginea de final relevă aceeași preocupare axată pe explorarea rezonanței sunetelor, descoperind un veritabil studiu „aplicat” asupra fenomenului de reverberație acustică, în care rafinamentul de scriitură ne testează auzul până la limita tăcerii pp lointain (pp îndepărtat), ppp faites vibrer (ppp lăsați să vibreze). II.6. Poissons d’or (Pești de aur) Inspirate de imaginea unei picturi japoneze ce pare să fi aparținut compozitorului (vezi ilustrația nr.
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
la statutul unei simple afirmații inițiale (marcată de armură), într-o țesătură tonală și armonică complexă, în care traseul avansării devine tot mai capricios în schimbările de direcții și culori. Tratările bitonale și progresiile cromatice tensionează adesea expresia, pentru ca alteori, scriitura în tonuri să producă impresia unei suspendări temporare. Configurația arhitecturală adoptă structura unei forme ternare cu coda: A (măsurile 1 - 29); B (măsurile 30 - 85); Av (măsurile 86 - 93); coda (măsurile 94 - 97). În pofida conceperii sale la un nivel dinamic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
bucuriei de viață. Interpretarea sa cu o execuție egală și constantă din punct de vedere dinamic și ritmic va asigura transparența și fluența evoluției de discurs. Aspectul structural al materialului tematic principal confirmă predilecția lui Debussy pentru acel tip de scriitură compozițională, în care construcția discursului se bazează pe o intensă explorare motivică. Stilizarea expresiei derivă din simplitatea configurației melodice, redusă de cele mai multe ori la spațiul unui ambitus restrâns (în acest caz, de cvintă perfectă), iar personalizarea „firului narativ” se operează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
materiale tematice) cu divizare clasică în trei secțiuni perfect echilibrate ca dimensiune: A1 - măsurile 1 10; A2 - măsurile 11 20 ; A3 - măsurile 21 31. Tonalitatea generală de și frecventa utilizare a cadenței perfecte, aspecte ce se disting ca opțiuni de scriitură conceptual clasice (de cele mai multe ori, respinse de către limbajul debussyist ca desuete și restrictive), se dovedesc de această dată a fi purtătoare de profunde semnificații metaforice în demersul de proiectare a acestor timpuri îndepărtate. Printr-o logică firească a unității de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
metronomică ce o remarcase în mod excepțional în interpretarea lui Claude Debussy (prezentarea în primă audiție a acestui preludiu a avut loc la Societatea Națională, la 25 mai 1910). Renumita simetrie plastică a artei grecești o descoperim reflectată într-o scriitură riguros concepută, în care multiplele materiale tematice expuse în variate structuri (modale, diatonice și cromatice) sunt îmbinate cu măiestrie într-un „tot” unitar. Acest ansamblu nu reprezintă însă o fuziune amorfă a diferitelor entități tematice coparticipante, descoperind în anexarea acestora
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mod esențial, menținerii coerente și implicit constante a fluxului evolutiv derulat de fiecare voce componentă. Astfel, se poate remarca aportul acestei modalități structurale de discurs în facilitarea procesului de recepționare, identificare și decodificare a fiecărui eveniment sonor în contextul unei scriituri dense (noțiunea „decodificării” aflându se într-o relativă echivalență cu noțiunea de pătrundere, de comprehensiune a mesajului conținut, precum și a diferitelor raporturi de interrelaționare care se stabilesc între respectivul „eveniment” și celelalte entități tematice ale ansamblului). De altfel, această concepție
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ulterior să însoțească fiecare acord (măsura 12), facilitând rezonarea frecventelor schimbări de ecleraje tonale, generate de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte. Punctul maxim tensional al preludiului furnizează un exemplu concludent al comuniunii de intenție receptată la nivelul tuturor parametrilor de scriitură. Astfel, observăm cum proiecția unei noi dilatări spațio-temporale se asociază ambitusului extins, alternării de registre, precum și stabilizării temporare în tonalitatea do major. De asemenea, disonanța secundelor mari accentuată de insistenta repetiție a acestora face ca stridența sonoră să alunece spre
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
augmentarea implicită a primului interval melodic (cvarta perfectă devine mărită) și transformând, în același timp, scara pentatonică introductivă într-o configurație anhemitonică. Secțiunea secundă a structurii macro-formale se delimitează prin opțiunea pentru elemente de limbaj inedite în raport cu evoluția sonoră anterioară: scriitura în tonuri; desfășurarea cu preponderență în registrul mediu grav, urmată apoi de o incursiune spre registrul acut; aspectul static al discursului datorat țesăturii predominante în triluri; o nouă ipostază de parafonie ce alternează înlănțuiri de cvinte perfecte și micșorate; divergența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
impune cu necesitate datorită tensiunii acumulate pe parcursul mișcării giratorii a ostinato-ului introductiv. Fragmentul abundă în structuri intervalice sau acordice tratate autonom datorită succedării lor în lanțuri mixturale, fapt ce aparține acelui nou concept de „armonie melodică” intens promovată de scriitura debussyistă (mixturile acordice din plan superior se suprapun celor intervalice ale cvintelor perfecte din registrul grav). Finalul secțiunii mediane afirmă o nouă ipostază a motivului tematic principal reeditat în spațiul altor două scări pentatonice (sol# la - si - do# mi și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
finalis așteptat conduce la un deznodământ ce rămâne sub semnul enigmei, al cărei echivoc predispune la o continuare a istorisirii prin puterea de imaginație a auditorului. Imaginea sonoră a măsurilor finale necesită o atentă utilizare a pedalei de rezonanță. Astfel, scriitura indică cu elocvență intenția de a rezona în exclusivitate un singur sunet (), ca ultim efect acustic ce se dorește risipit apoi în tăcere (laissez vibrer - lăsați să vibreze). În acest sens, se impune reactivarea pedalei de rezonanță după finalul măsurii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii superioare asupra căreia Debussy atrage atenția, în mod suplimentar, prin noutatea plasării scriiturii în tonuri. Episodul ulterior expune un caz semnificativ al preschimbării funcției inițial deținute de către anumite entități și survenite pe parcursul avansării sonore. În acest caz, se distinge modalitatea în care elemente melodico ritmice ale materialului secund sunt adoptate și asimilate de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
demers de „personalizare” a planului superior datorat investirii sale cu un caracter vesel și lejer (joyeux et léger), aspect ce se adaugă distincției de pregnanță melodică cu care acestea au fost atribuite în mod diferit. De asemenea, un detaliu de scriitură care vine să reconfirme sursa folclorică a acestor pagini se distinge în modalitatea de structurare a discursului pe două linii evolutive și proiectarea unei „derulări statice” - tremolo - în planul inferior, fapt ce relevă cu elocvență investirea acestuia din urmă cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
muzica îl deține prin excelență. Planul armonic prezintă o evidentă focalizare asupra celor două bicordii re-mi și mi-fa, integrate în mod succesiv unor multiple structuri armonice, care oferă proba conceptului de polifuncționalitate sau armonie polivalentă. Configurația supraetajată a scriiturii, cu cele trei evoluții contrapunctice, ce îndeplinesc funcții diferite la nivelul ansamblului, se distinge încă din debutul preludiului: motivul ostinato al „pașilor”, cu o puternică încărcătură psihologică; melodia, o melopee tânguitoare cu un evident caracter modal - eolian pe re; pedala
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
amplasarea lor pe timpul tare al măsurii. Această circumstanță produce un transfer implicit al momentului de climax pe timpul secund al spațiului metric, fapt ce va declanșa un conflict ritmic în raport cu formula motivului ostinato. Un alt aspect interesant îl constituie concepția de scriitură care recurge la o etajare a planurilor dinamice în raport cu cele trei linii evolutive, remarcându-se modalitatea extrem de meticuloasă de notare a acestor indicații (più pp - pedala sonoră, pp - motivul ostinato, p expressif et douloureux - melodia). Prezența unui nivel dinamic general
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Pe de altă parte, atributul recurenței în cazul formulelor ostinato, al figurațiilor ritmico-melodice sau al acordurilor arpegiate la care se face apel, impune aceeași rapiditate a execuției în redarea interpretativă. În acest sens, se poate remarca cu claritate coerența de scriitură ce rezultă din interrelaționarea organică ce se stabilește la nivelul parametrilor de discurs, în demersul traducerii optime a imaginii conceptuale. Argumentând același principiu al conexiunii dintre diferitele opțiuni de limbaj, un alt proces ce are loc la nivelul construcției formale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce corespunde cu atingerea primului punct culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol considerabil în sublinierea expresivă a acestui moment tensional. La nivel interpretativ, notarea diferențiată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
extrem de reduse - pp; în acest sens, se remarcă deopotrivă modalitatea prin care natura expresiei, echivalență sonoră a unui peisaj marin de un calm imperturbabil, predispune auditorul la un moment de introspecție, de adâncă meditație. Analizând dintr-o perspectivă istorică, configurația scriiturii din La cathédrale engloutie atrage atenția asupra unei circumstanțe particulare, datorată modalității inovatoare de combinare a multiplilor parametri constitutivi ai discursului. De asemenea, acest fapt confirmă în același timp abandonarea procedeului consacrat al muzicii romantice, respectiv, asocierea invariabilă dintre aglomerarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ai discursului. De asemenea, acest fapt confirmă în același timp abandonarea procedeului consacrat al muzicii romantice, respectiv, asocierea invariabilă dintre aglomerarea țesăturii și amplificarea coeficientului dinamic. Deși acceptată cu greu, declanșând la acea vremea reacții contradictorii, această nouă tipologie de scriitură compozițională se va distinge ulterior drept una din trăsăturile definitorii ale limbajului compozitorului francez. Alături de Danseuses de Delphes, Voiles și La danse de Puck, preludiul La cathédrale engloutie va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de tablourile „pline de mister” ale lui Turner, cu irizări ce străpung ceața deasă de pe Tamisa, preludiul ilustrează un autentic peisaj sonor conceput printr-o adaptare inspirată a tehnicilor picturale impresioniste la specificul reprezentărilor muzicale. Astfel, în aspectul dual al scriiturii bitonale (ce suprapune două entități sonore apropiate, dar și puternic contrastante ) recunoaștem acea echivalență sonoră a concepției cromatice cu tușe divizate, ce explorează efectul optic produs de juxtapunerea culorilor pure. Desubstanțializată, „materialitatea” își pierde consistența, dizolvându-se într-o senzație
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
motivice ale materialului tematic își modifică funcția îndeplinită inițial. În consecință, repetiția insistentă a celulei melodice arpegiate, extrasă din acompaniamentul temei introductive, conduce la reducerea pregnanței acesteia, „diluându-se” ulterior în figurația unui ostinato armonic cu rol de fundal sonor. Scriitura simetrică ce decurge din evoluția prelungită a acestui ostinato (măsurile 9 13), precum și statismul unei pedale sonore nou apărute în planul superior imprimă o stare de expectativă, al cărei aspect neutru și eterogen prevestește apariția unui moment important al viziunii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a desenului melodic care aparține materialului tematic secund confirmă predilecția lui Debussy pentru intervalele mici. Sensul predominant ascendent al liniei melodice, cu secvențarea sa prin același interval de secundă mică, echilibrează astfel senzația obsesivă a unei „prăbușiri” iminente. La nivelul scriiturii, momentul de climax al preludiului este marcat prin diminuarea valorilor ritmice ( ) și amplificarea semnificativă a dinamicii ( p - cresc - f ). Punctul culminant al structurii formale evoluează prin rezonanța aceluiași interval de secundă mică, prezentă în dubla sa ipostază - orizontală și verticală
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la nivelul parametrilor de limbaj: indicația agogică Un peu retenu ce semnalează trenarea tempoului; pe fondul unei abstractizări tot mai pronunțate a bitonalismului agregatelor armonice, linia melodică a planului inferior evoluează cu predominanță prin intervalul de secundă mărită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sonore, desfășoară în cea de-a doua secțiune a sa arabescul unei linii melodice expuse la unison. Pornind de la aceeași concepție a clar-obscurului, Debussy alternează imagini sonore contrastante prin juxtapunerea efectului difuz al armoniilor de început cu limpezimea și transparența scriiturii la unison. Desenul melodic sinuos al arabescului este corespondența sonoră ce proiectează cu sensibilitatea și acuitatea percepției, acea cădere legănată a frunzelor, ale căror oscilații ezitante brăzdează văzduhul cu șovăiala nesupunerii. Statismul imaginii introductive este contrabalansat, în registrul extrem grav
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Întreaga țesătură sonoră a acestor trei planuri care nu implică o ierarhie a pregnanței, ci doar prezențe distincte ce își suprapun existențele, va întreține dinamica pp a unei imagini diafane și discrete, analogia sentimentului intim dezvăluit cu șoapta decenței (prin scriitura compozițională ce apelează la ortografierea pe trei 188 portative, Debussy facilitează distincția și conștientizarea nivelurilor de evoluție ale țesăturii sonore). Atmosfera devine din nou confuză o dată cu măsura 6, în care pedala sunetului la din planul inferior al discursului, suprapusă acordurilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
none. Înlănțuirea paralelă a acordurilor de nonă cu sunetele dispuse în răsturnarea a III-a atenuează în mod semnificativ efectul puternic disonant al armoniilor acestora. În consecință, efectul de stridență al secundelor suprapuse din planul superior se diluează într-o scriitură simetrică, generând în mod paradoxal o tendință de stagnare integrată în avansare. Construcția ritmică apelează la noi modalități de variație prin inversarea formulelor anterioare ( ), sincoparea valorilor sau contratimparea sincopată, în care pauza devine un simbol al ezitării și nehotărârii. Țesătura
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]