58,131 matches
-
chiar decât libertatea și poezia. E înțelegerea "minunii de a trăi" și a ciudățeniei de a nu mai fi pe lume, ceea ce face ca fiecare moarte să aducă, într-un fel, apocalipsa, distrugerea universului, și e punerea în cauză a scrisului într-o asemenea lume. Cât despre bijuteriile din fiecare pagină, pe care o cronică nu le poate cuprinde, îi rămâne cititorului să le descopere.
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
pot fi, în acest caz, apropiate. Departe de a reprezenta o dezertare, o abandonare a profesiunii de literat, publicistica postrevoluționară a lui Mircea Mihăieș îmi pare o prelungire firească a unor tendințe, calități și defecte existente încă din tinerețe în scrisul său "academic". Să începem cu începutul acestei cărți dedicate jurnalelor. Ca o completare necesară la comentariile asupra unor diariști atât de diferiți (Stendhal și Baudelaire, Tolstoi și Maiorescu, Gide și Camus, Musil și Virginia Woolf, Mateiu I. Caragiale și Radu
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
Radu Petrescu...), criticul vorbește, sub titlul Celălalt, despre el însuși. Curgerea îngrijorătoare a timpului, vasalitatea bibliografiei și senzația de sufocare provocată de consumul cărților, de tonele de litere asimilate, invidia față de clasici ("Cum puteau? De unde rezistența clasicilor la masa de scris, rezistența la viață?", p. 13): iată autodefiniții frecvent întâlnite în intimitatea cititorilor de meserie. Observațiile în oglindă sunt pătrunzătoare, însă lui Mircea Mihăieș îi lipsește naturalețea, tristețea reală a unui Radu G. }eposu, în capitolul similar din Istoria tragică & grotescă
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
e, până la urmă, un ecou al ostilităților purtate cu propria natură. Se poate face o împărțire a autorilor analizați de critic, în funcție de temperamentul lor, blindat cu trăsăturile de caracter. Unii vor să învingă, să reușească în viață, ca și în scris; sunt firi luptătoare, ambițioși cu voință puternică, acționând ca niște mecanisme și construindu-se în consecință. Ascensiunea socială e unul dintre obiectivele importante și, pentru a-l atinge, Stendhal ori Maiorescu folosesc și niște rețete preparate "din alifii nu tocmai
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
diaristice și artistice, să le definească în termeni de coerență internă. Paralelele sunt rare, aproape întâmplătoare. Scriitorii se succed într-o ordine aleatorie, iar nu în funcție de un criteriu ordonator. De la un capitol la altul nu apare un progres nici în scrisul autorului, nici în înțelegerea cititorului, întrucât capitolele, nesudate între ele, poartă amprenta redactării lor. Finalurile, adesea "lirice", nu rezolvă mare lucru. De veghe în oglindă este despre jurnale, nu despre Jurnal. Fără un sistem și tot ceea ce ar presupune acesta
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
găsesc pînă-n ziua de azi. Superiorii "care este", micile potlogării divulgate pe firul scurt, în scrisori "conspirative", stilul de proces verbal care nu consemnează nimic mai mult decît niște atitudini nepotrivite și niște comentarii și mai laterale, pledează pentru actualitatea scrisului lui Mușatescu. Poeticul cel mai înflăcărat e mîncat de prozaicul cel mai aspru, ca în scrisorica lui Camil Rodie către o demoazelă adorată, către care încheie așa: "îți sărut livezile mîinilor". Și mai apoi, într-un P.S.: "telefonează la birou
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor. Inocența contrariată a copilăriei devine o altă sursă definitorie pentru proza lui Paul Goma, pe lângă experiența infernului revoltei politice, care părea, până la un punct, să-i ocupe complet conștiința și scrisul. Cel puțin trei coordonate sunt importante pentru a înțelege particularitatea romanului Din calidor, subintitulat "O copilărie basarabeană" - cartea cea mai bună a scriitorului. Mai întâi, această parte a autobiografiei este o poveste a copilăriei, cu toate acele aventuri triste ale
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
valoroase și, citindu-i rândurile, nu se poate să nu îi admiri pe oamenii care au arătat fisurile regimului comunist și au pregătit terenul pentru implozia acestuia. La polul opus se află dușmanii democrației, dictatorii, populiștii și cei care prin scrisul lor sau prin luările publice de poziție au cauționat astfel de regimuri. Hugo Chavez și Slobodan Milosevici sunt dintre clienții mai vechi ai lui Vladimir Tismăneanu, dar cu adevărat antologic este textul Dubioasa convertire a lui Silviu Brucan. Aș spune
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
ilustrație" a Manifestului comunist al lui Marx (p. 103). Prozatorul nostru nu se poate detașa de recomandările epocii, încât "marele exemplu" devine și pentru el literatura sovietică, de la care deprinde o mare învățătură: "cum să scriem, pentru a ajuta cu scrisul nostru la realizarea cât mai grabnică a socialismului în patria noastră" (ibidem, p. 150). Era de așteptat ca scriitorul să condamne formalismul și evadarea din realitate, să elogieze eroismul cotidian, chemările spre înălțimi, visurile care se împlinesc etc. Pentru "un
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
bazate pe afinități intelectuale. Una peste alta, o mostră din acel gen de corespondență pe care oamenii, scriind-o odată, au încetat s-o mai scrie astăzi, semn al unei schimbări mentale pe care, indiferent dacă o conștientizează sau nu, scrisul lor o ilustrează din plin.
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
în timp util pe muncitorul de la Uzinele Ford, pentru ca procesul de producție să nu încetinească. Totul este automatizat, dar fixat parcă într-o preistorie a progresului. Mașinile au aspectul derizoriu al unor cutii de chibrituri ceva mai mari, mașinile de scris sunt conectate la ecrane care seamănă cu niște oglinzi retrovizoare, tot felul de gadgeturi din care ies suspicioși globi oculari te investighează metodic. Informațiile sub formă de formulare, curicule, chitanțe, adeverințe, aprobări, cereri, timbre etc. circulă pneumatic prin tuburi și
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
dar în general era de acord. Nu mă lăsa niciodată să-i citesc paginile manuscrisului. I-am repetat că un om care are puțină minte nu scrie la o mașină așa de veche. Dar îl vedeam așezat la mașina de scris și mă simțeam liniștită. Îmi spunea că țăcănitul clapelor mașinii de scris îl ajuta să-și construiască intriga. Citea vocalizând fiecare literă, de parcă fiecare frază ar fi inițiat o literatură. Ca ziarist scrisese despre traficanții de droguri din Medellín, despre
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
citesc paginile manuscrisului. I-am repetat că un om care are puțină minte nu scrie la o mașină așa de veche. Dar îl vedeam așezat la mașina de scris și mă simțeam liniștită. Îmi spunea că țăcănitul clapelor mașinii de scris îl ajuta să-și construiască intriga. Citea vocalizând fiecare literă, de parcă fiecare frază ar fi inițiat o literatură. Ca ziarist scrisese despre traficanții de droguri din Medellín, despre puștanii din Bogotá, despre prostituatele din Cali, despre ucigașii năimiți din Sabaneta
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
să am... De pildă, odată, un băiat de vreo 30 și ceva de ani, care conducea, din vorbă în vorbă, mă întrebase ce meserie am - era vorba de cei ce câștigă azi bani - i-am răspuns că mă ocup cu scrisul, ce să spun!... - și că ce fel?... pe urmă m-a întrebat pe cine dintre scriitori cunosc eu, pe urmă l-am întrebat și eu dacă a auzit sau cunoscut scriitori, și mi-a răspuns sigur că da! îi cunoaște
Dură legea, dar lege! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9521_a_10846]
-
câteva ore bune. Când am plecat, mi-am zis că am să scriu din nou. Dar, chiar și în vremea cât n-am scris, am trăit și m-am gândit. Adică am scris inconștient. - Îmi place mult ideea asta, cu scrisul inconștient. și eu cred că scriem tot timpul, chiar când nu ne dăm seama de asta. Iar la tine mi se pare că cele cinci piese de acum reprezintă, cumva, tot atâtea fațete esențiale ale lumii, alcătuiesc un întreg. Le-
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
arate cum a gândit toată strategia lui de construcție, cum se îmbină elementele, cum se potrivesc personajele, cum a fost elaborat limbajul epic, cum au fost depășite dificultățile proiectului epic. Acest "cum", deci o anumită tehnică, este foarte important pentru scrisul lui Gheorghe Crăciun. Iar în acest mod de a gândi se aseamănă foarte mult cu Mircea Nedelciu, prieten și coleg de generație. Deosebirea constă în faptul că Mircea Nedelciu era mai ingenios, mai dezinvolt, adăugând chiar o notă de umor
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
Cioran - despre jurnal; despre stil; despre scriitori; despre gândire, religie, viață și moarte; despre diferite popoare și nații... - și comentariile sale pe marginea lor. Faptul că își bate textul la mașină, nu la computer (prima ediție a cărții, cea de la Scrisul Românesc, a apărut în 1999) îi complică întrucâtva situația, fiindcă îi e greu să găsească exact locul potrivit de inserare a unui anumit calup. Find, replace, copy, paste sunt opțiuni tehnic-postmoderne la care, deocamdată, Livius Ciocârlie nu pare să aibă
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
pare rău că nu sunt nici Sainte-Beuve și că n-am nici asemenea rezerve de venin, ca să fiu mai interesant decât sunt". Interesant din punct de vedere artistic a fost totuși Șerban Cioculescu. Și anume tocmai prin agrementul narativ al scrisului, prin umorul comprehensiv față de natura umană, ca și prin lirismul nativ care i-a permis să-i înțeleagă pe atât de diferiții și genialii poeți: T. Arghezi, I. Barbu, L. Blaga, I. Vinea sau C. Tonegaru. Citindu-i amintirile, lectorul
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
la desuetudine. Și totuși, în măsura în care istoria filozofiei românești este - pentru a folosi cuvinte mari - o realitate și nu o ficțiune - ceea ce mă tem că ar susține chiar o serie de voci autorizate de la noi și de aiurea -, în aceeași măsură scrisul entuziastului gânditor de pe malurile Dunării rămâne o contribuție originală, ceea ce în fond e ceea ce acesta și-a propus.
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
care își cere dreptul la reprezentare. Romancierul delegat în text (Edouard sau George Pelimon) poate vorbi direct despre sine, fără sfială, la o persoană întâi nefictivă. Ficțiunea romanului are această extraordinară putere de absorbție încât smulge scriitorul de la masa de scris și-l face obiectul propriilor sale preocupări. Ficțiunea vrea ca, deși romancierul există în afara textului său, el să fie inventat. Narațiunea ficționalizează scriitorul - nu simbolic, ci într-un mod cât se poate de realist. Proiecția scriitorului în textul său e
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
experimental al acestui roman de debut, în care se găsește însă matricea întregii proze viitoare a Norăi Iuga, sare în ochi. Se poate spune că Săpunul lui Leopold Bloom oferă varianta brută, nerafinată, a pastei epice, devenite marca înregistrată a scrisului Norăi Iuga. Față de cei mai mulți dintre autorii optzeciști (firește, biologic scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
Norăi Iuga, sare în ochi. Se poate spune că Săpunul lui Leopold Bloom oferă varianta brută, nerafinată, a pastei epice, devenite marca înregistrată a scrisului Norăi Iuga. Față de cei mai mulți dintre autorii optzeciști (firește, biologic scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt evident, cel puțin la nivelul acestui roman) ea mută accentul dinspre exterior - descrierea nudă, cinematografică, uneori
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
liniară. Seamănă, mai degrabă, cu un fel de caleidoscop ale cărui desene și culori se schimbă în fiecare moment. Un spectacol fascinant, a cărui bogăție nu poate fi diminuată de frustrările și constrângerile din viața socială. Un alt secret al scrisului Norăi Iuga este devoalat în paginile acestui roman de început: cel al raportului dintre poezia și proza autoarei. O confuzie voită care a dat mult de lucru criticii și pe care autoarea o explică jovial: "De ce săpunul lui Leopold Bloom
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
publicistul deține și abilitatea comunicării, prin alertețe, complicitate colocvială, claritate și concizie. Și, încă, firea retractilă și introvertită nu se vede sub fraza mai totdeauna combativă și cu simțul unei moralități indiscutabile și declarate: Am încă prejudecata unei moralități a scrisului în acest sens că nu-l accept decât în măsura în care caută un adevăr și exprimă o sinceritate. Și împac această credință cu meșteșugul gazetăriei, prețuindu-l pe acesta numai până unde exercițiul lui izbutește să forțeze spontaneitatea și să înlesnească după
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
mergând simplu către resorturile inteligenței, declanșând asociații de idei și făcân-d-o dintr-o dată să trăiască". "Grația" ei, a gazetăriei, provine din libertatea mișcării și a cuvântului, din simetrie și limpezime, din slujirea adevărului adevărat. Insistă Sebastian: e o noblețe a scrisului zilnic, profund, îndrăzneț, fără ostentație, după cum există și gazetărie cel puțin de condiție îndoielnică, bunăoară foiletoanele "de ocazie", glosările festiviste, precum și subiectele "ursuze și sterpe", "dezolante din fire", cu "muză mediocră și trivială", care meschinizează scrisul și îi răpește libertatea
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]