3,395 matches
-
cîteva idei... Ha!... dar cu termenul de valabilitate expirat... Am primit și reclamații...! Păi ce faci, nu scrii?! Adică faci raportul din memorie?! Matei: Mai du-te dracului! O ții una și bună! Vrei neapărat să descoperi în mine un securist! Octav:...Mămico... tăticule... Uite cum se poartă unchiul cu mine...! Și voi nu spuneți nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache:...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache:...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani, cadouri, temeneli, cuvinte în doi peri... Și m-au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
verificarea... Costache:...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani, cadouri, temeneli, cuvinte în doi peri... Și m-au lăsat în pace... ca pe-un neserios
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pînă la urmă, n-ai mai fost numit? Gh. P. unu: Nu... Gh. P. doi: Îți spun eu; din cauza mea. Gh. P. unu: Cum adică?!! Gh. P. doi: Păi stai că-ți spun eu cum; m-a chemat la el securistul nostru, cel de toate zilele, și toate nopțile, mi-a arătat o hîrtie care, ghici ce era? Era o declarație de-a ta despre mine... Îți amintești ce declarație? Bun, n-are importanță dacă-ți amintești sau nu... Bun; și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sau ce-o fi el acolo, și-i spui, d-le, dă-mi și mie dosarul ăla, sau ăla, sau ălălalt, și omu' ți le dă așa... Gh. P. doi: Nu, nu chiar așa... Te duci la Gh. Popescu... fostul securist... acum parlamentar, sau ministru, sau mare om de afaceri... și-l rogi să-ți facă rost de cutare, sau cutare dosar..., sau de vreo hîrtie două dintr-un anume dosar, și se rezolvă. Gh. P. unu:...Adică de ce se rezolvă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
facă rost de cutare, sau cutare dosar..., sau de vreo hîrtie două dintr-un anume dosar, și se rezolvă. Gh. P. unu:...Adică de ce se rezolvă?! Gh. P. doi: Păi e simplu; le știe că tu știi că a fost securist... nu-i convine să știe toată lumea... Gh. P. unu: Deci, sfîntul șantaj... Gh. P. doi:...mama care ne unește pe toți... Gh. P. unu: Și cînd trebuie să le dai înapoi? Gh. P. doi: Niciodată... Păi stai, că astea-s
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cînd spui cuiva un adevăr de ăsta, care te obsedează pe tine, se întîmplă trei lucruri: primul e că te urăște că tu ai curajul pe care el nu-l are; doi, te va turna peste tot că ai fost securist, umflînd de zece ori ce i-ai spus tu, și trei, te va bănui că n-ai spus decît o parte din adevăr... Așa că nici vorbă de admirație, sau de iertarea la care te-aștepți... Gh. P. doi: Mda..., și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că am un comportament excesiv de cuminte, de disciplinat... Aveam un respect grav învecinat cu frica... Mai tîrziu am descifrat această cumințenie ca pe o alarmă, ca pe o panică, ca pe o amenințare... Contactul cu niște hîrtii întocmite de mîna securiștilor era destul ca să reactiveze stări, imagini, mirosuri, frisoane, spaime trăite în birourile securității sau în celulele de la Direcția Anchete, unde erai interogat zilnic, zilnic, zilnic... Nu conta că cei doi supraveghetori erau niște funcționari onești care se aflau acolo pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
zilnic, zilnic... Nu conta că cei doi supraveghetori erau niște funcționari onești care se aflau acolo pentru a te putea ajuta, ei deveneau, pentru cel ce-și vedea viața prin pixul regimului comunist, niște indivizi dubioși, dacă nu cumva chiar securiștii de altădată. Moștenirea cea grea a comunismului este omul bolnav de frică, de neîncredere, omul dezorientat în preajma principiilor fundamentale morale, etice -, ce vizează curajul, cinstea, onestitatea, solidaritatea, devotamentul și credința într-un ideal. Omul, citindu-și propriul dosar aflat în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-ntorc... vin imediat...(își ia sacoșa și pleacă precipitat) Plutonierul: De ce naiba nu stă ăsta acasă cu olița lîngă el... Trebuia să mă întrerupă cineva. Sursa dublă: Dar de ce crezi tu că noi eram nerăbdători să ascultăm iar ororile unui securist? Plutonierul: Păi am văzut că tăceți... și am zis că... Obiectiv nr.: (mai calm) Gata, poți să începi... Plutonierul: Ți-ai pus pamperșii? Obiectiv nr.: Hai sictir! Hai, zi-i... Poți să începi. Dosar nr.: Du-te, măi... Vezi-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un moment dat să se întrebe dacă informațiile erau într-adevăr reale, dat fiind volumul lor. Oricum, ei nu se bazau doar pe informațiile unui singur informator, fiecare sursă fiind verificată, la rândul ei, prin alte surse. Se pare că securiștii aveau câte ceva din metodele jurnalistice de azi. Raport cu propunerea de a se aproba recrutarea în calitate de informativ a numitului T.N.., de profesie preot: „Raportăm că la Mânăstirea N. există importante valori pe linia apărării patrimoniului cultural național, este un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
avea să-i inspire și romanul; nu l-a cunoscut nici pe Allan Bloom, deja grav bolnav, decedat pe 7 octombrie 1992. Romanul este dedicat memoriei regretatului Culianu și acoperă ultimele zile și ore ale acestuia, inclusiv asasinarea de către un securist; pentru a-l scrie, autorul s-a documentat în special prin lectura scrierilor lui Ted Anton, perfectibile ca informație și în special ca analiză și interpretare; a mai frunzărit câteva din operele dispărutului, din care a împrumutat prin simplă adaptare
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
omnipotența tehnologică, Pisica de mare împământenește ideea omniscienței Securității. Odată cu lovitura de teatru finală, când măștile cad, înțelegem că, de fapt, periculoșii spioni și cozile de topor băștinașe n- au avut, de la bun început, nici o șansă, totul fiind controlat de securiștii noștri pas cu pas și minut cu minut. Ocupația reală și principală a Securității fiind supravegherea românilor și nu a unor ipotetici spioni străini, mesajul subliminal transmis de astfel de filme va fi : Securitatea are aparate de ascultat și văzut
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu o fată fermecătoare, nu O fată fermecătoare. Un film. Bratu și Cosașu au construit o zeflemea, au aruncat în derizoriu, cu inteligență și sarcasm, filmele de propagandă cinematografică de până la ei. Nu cu sistemul comunist în general, cu activiștii, securiștii, nu cu Comitetul Central sau cu Ceaușescu au ei treabă, ci cu colegii lor de breaslă, cinematografiștii care mumificaseră cu sârg tânărul cinema românesc în sarcofagul propagandei. „De ce să te mai caut ?”, o întreabă inginerul Șerban pe Ruxi, și ea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
repede, plutonierul e un imbecil agitat, alternează momentele în care face pe durul cu cele „de suflet”, „cine matografistul” e o lichea tânără care așteaptă să-și ia chenzina, trupetele- șofer, un bou buimac... Nu vedem activiști cinici și cruzi, securiști torționari, judecători cu sentința la plic. Ce se conturează însă sumbru în spatele personajelor grotescomic agresive rezultă din insistența cu care ele cer un singur lucru celor doi tinei : Jucați jocul ! Prefaceți-vă ! Intrați în realitatea asta paralelă pe care v-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și numele, Brigada Diverse nu rezolvă crime teribile, hoții de mare anvergură, comploturi antistatale, pentru simplul motiv că așa ceva nu se poate întâmpla în Republica Socialistă România, unde covârșitoarea majoritate a cetățenilor muncesc cinstit. Invariabil, ca și în filmele cu securiști, răufăcătorii sunt prinși și constatăm că, de fapt, n-aveau nici o șansă de scăpare de la bun început, Miliția fiind mereu mai inteligentă și cu câțiva pași înaintea lor. Dar ajutorul simplilor cetățeni este foarte important, drept pentru care în aceste
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
baie, hârjonindu-se pe pajiște. E o privire de bărbat de multă vreme singur, privire care pregătește o scenă extraordinară între Stoian și Ana. Rafale de armă automată. Legionarii din pădure atacă. Șoferul primește el gloanțele destinate lui Stoian. Intervin securiștii din gardă. Legionarii sunt unii uciși, alții prinși. Cu toții în GAZ, spre oraș. Legionarul bărbos fixează îndelung picioarele dezgolite ale Anei, cu o privire de animal de pradă. Duma îi prinde privirea. Colonelul Olariu îi întreabă : „Sunteți legionari ?”. Bărbosul răspunde
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în anii ’80, când Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în țară, să nu se mai importe nimic, este glorificată prin elicea mai tare decât a japonezilor, produsă la îndemnul mobilizator al Tovarășului. Buzduganul cu trei peceți (1977) sau Securistul lui Mihai Viteazul În ciuda serviciilor propagandistice pe care Mihai Viteazul, scenarizat de Titus Popovici, le- a făcut regimului național-comunist, Nicolae Ceaușescu nu a fost satisfăcut. Conștiința politică și „de clasă” a domnitorului în versiunea Popovici-Nicolaescu erau prea slab conturate în raport cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dizeoză” la cârciumă pe care i-a oferit-o Occidentul, acoperindu-și ochii cu mâinile : „Ce mi-a trebuit să plec ? !...”. În acest moment ai impresia acută că scenariul e scris nu de Ion Băieșu și Alexandru Tatos, ci de securiștii de la Pașapoarte din str. Nicolae Iorga, cei care îți spuneau : „Vreți la Paris ? Dar mănăstirile Moldovei le- ați vizitat ?”. Ce altceva putea să urmeze după asta decât o încercare de sinucidere ? Pe care, desigur, Doina o ratează, căci e nevoie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
-i trimite să facă rău înfloritoarei economii românești. Același destoinic Florin Piersic le strică aparatura răilor, își recuperează soția și se refugiază în ambasada română, unde tronează portretul lui Ceaușescu, ca într-un liman al binelui. Dar cel mai virulent „securist” film de acest gen este Calculatorul mărturisește. Spionii sunt români și acționează în România în favoarea unor interese străine. Acțiunile Securității, filaj, ascultare de telefoane, arestări finale se exercită asupra românilor. Colonelul (George Constantin) are un ton aspru și insidios nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de altă natură. Vremea când agenții serviciilor secrete sunau la ușă în zorii zilei ca să aresteze un suspect a trecut. Și cine ar putea aresta suspecții? Serviciile de informații nu s-au reînnoit încă! Să amintim că Virgil Măgureanu, profesor "securist" la Institutul Partidului "Ștefan Gheorghiu" și prezent alături de noii aleși! la procesul cuplului Ceaușescu, va rămâne la conducerea Serviciului Român de Informații din 1990 până în iunie 1997! Fosta justiție este și ea neschimbată: paradox sinistru, sub presiunea Consiliului Europei, judecătorii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
regimului Iliescu și a ex-frontului devenit partid politic al acestuia. Aceiași oameni cumsecade însă, care îi insultau pe "huligani" golani, oameni de nimic nu ar fi ezitat, înainte de 1989, să-și îndemne fiicele să aibă o legătură cu un bun "securist" ca să trăiască liniștite! Aceiași oameni cumsecade nu au ezitat să aplaude metodele manipulatoare și brutale utilizate de președintele lor când, în 1990, acesta îi asmute pe mineri, aduși cu trenuri și autobuze din Valea Jiului, împotriva studenților, urmăriți pe holurile facultăților
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ceea ce interesează sunt detaliile concrete, nuanțele jocului subtil dintre libertate și alienare. Securitatea nu era o entitate în sine, un bloc; ea funcționa într-o manieră foarte ierarhizată. De pildă, cum putem stabili ce era mai nociv între atitudinea unui securist oarecare de la Ministerul Învățământului, care ține sub tensiune o studentă franceză în anii 1970, făcând să planeze asupra sa amenințarea de a nu-i vira bursa de care beneficiază decât la sfârșitul sejurului bursă atribuită în cadrul acordurilor bilaterale dintre România
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
BBC în noiembrie 1987, pentru a se exprima despre manifestațiile de la Brașov, și nu blochează ciudatul său periplu din 1988 de la București la Washington, Londra, Moscova și Viena. Curios, mulți dintre interlocutorii mei români își amintesc a fi avut un securist ca vecin de palier. Un fel de funcționar de control a cărui prezență devenise familiară. Dacă nu se întâmplă nimic este pentru că Ceaușescu i-ar fi anihilat pe intelectuali și redus la tăcere încă de la începutul anilor 1970, iar aceștia
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
regimului, între "avangarda" minoritară de inițiați, membrii de partid, și marea masă a populației, ci între nomenclatura activiștilor profesioniști ai politicului, care renunțaseră la propria pregătire, eventual chiar vocație, pentru a deveni militanți plătiți sau chiar agenți ai poliției politice, securiști și restul populației. Așa se explică însă și faptul că partidul la origine un instrument organizat pentru cucerirea și exercitarea puterii se metamorfozase într-un fel de moluscă fără urmă de inițiativă. Puterea se concentrase în mâinile unei infime minorități
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]