3,422 matches
-
aceea și-a dorit... a zis că poate aceasta ar fi doar un vis urât... Și a spus ca să se întoarcă timpul înapoi. Și s-a întors timpul înapoi, da, și, când era din nou copil, a văzut într-un sertar o poză cu un moșneag care avea în mână o mașinuță de copil mic. Și bătrânul acela semăna cu el. Și el s-a întrebat: Cine e ăsta? Seamănă cu mine. Nu știa că ăla e el, când timpul mergea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
era el la grădi, da, și părinții lui trăiau și îl iubeau, și totul era ca mai înainte. Iar prietenii lui erau din nou în grupa mare, nu mai erau la pensie. Și într-o zi a găsit într-un sertar o poză cu un moșneag care avea în mână o mașinuță de copil mic și mașina aceea galbenă de pompieri parcă o cunoștea el de undeva. Și el a întrebat atunci pe tatăl său: Cine e aici? Cine e moșneagul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Gheorghiță nu a mai mers de două zile la Primărie, și-a dat jos banderola fiindcă s-a lămurit de jocul politic al revoluționarilor de birou, iar ’năuntrul său îi dictează: „dă cârpa jos, (banderola), las-o acasă într-un sertar pentru a-ți aminti când vrei de vremurile păcălelii și poate vei povesti la urmași despre sentimentele trăite, dezamăgirea culeasă în nopțile loviturii de stat.” Avem menirea noastră să ne refugiem în scris. Adună documente, adună voci de la români și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
seară - vreun cancan spumos, o altă poveste amoroasă insipidă sau orice altceva -, iar el luă o cafea de la tonomatul din holul principal, apoi urcă la etaj fără să bage pe nimeni în seamă. Se trânti pe scaun, în fața biroului, trase sertarul și scoase pachetul cu țigări. Aprinse una, luă o gură de cafea, își roti ochii prin încăpere. Atmosfera era aceeași din fiecare zi. Toată lumea părea absorbită de cazuri extrem de complicate, telefoanele sunau într-una, televizorul fixat în colț era reglat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
piele în astfel de condiții?! Apucă paharul de plastic în care cafeaua începuse deja să se răcească și îl duse la gură. Apoi îi făcu semn colegului că este ocupat și, după ce acesta se îndepărtă bombănind, scoase o hârtie din sertar și scrise: Literatură de rahat: Scriitor ratat - romanul vieții (manuscris în lucru) - geamantan cu bani (???) - agent imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu bani (???) - agent imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
astfel de poveste se convinge în doi timpi și trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu mandat de percheziție. Sertare trântite, cărți aruncate de pe rafturile bibliotecii, hârtii care zboară prin aer, ce aveți aici?, o debara, ușa deschisă, pledurile date la o parte, iată un geamantan, doriți să plecați undeva?, poate în Normalitate, hopa, ce de bani, de ce nu-i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins că pata era aproape invizibilă. Intră într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu se potrivea. Alex a asamblat patul și, când l-a Împins lângă peretele din cărămidă aparentă (numele codificat În Manhattan pentru „perete nefinisat“ă, am constatat că acesta ocupase deja Întreaga cameră. A trebuit să returnez comoda cu șase sertare, cele două superbe noptiere, ba chiar și oglinda Înaltă cât un stat de om. Totuși, oamenii trimiși de magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă vrei: nu i-aș arăta În veci așa ceva. S-ar enerva la culme că cineva i-a trimis un obiect electronic. A pronunțat cuvântul „electronic“ de parcă ar fost fost sinonim cu „acoperit de fecale“. Am băgat telefonul Într-un sertar din biroul meu și am Încercat să-mi ascund zâmbetul care-mi Înflorise pe față. Perfect! Un telefon portabil era oricum pe lista obiectelor de care aveam nevoie pentru noua mea cameră și tocmai mă alesesem cu unul de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât fusesem plecată Emily reușise să-și schimbe jeanșii prespălați pe care Îi purtase până atunci cu niște pantaloni din piele și adidașii cu pantofi cu vârf decupat și cu toc. Făcuse, de asemenea, ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase În dulap toate cadourile care nu fuseseră Încă transportate la apartamentul Mirandei. Își dăduse un strat suplimentar de ruj strălucitor, mai Împrăștiase ceva pudră pe obraji, iar acum Îmi făcea semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aplecat să o arunc sub birou, pentru că a mea ar infecta-o pe a ei dacă ar atinge-o cumva În dulap. Am Înhățat două cubulețe de zahăr și un șervețel din rezerva secretă pe care o păstram Într-un sertar al biroului meu și le-am luat pe toate Într-o mână. Mi-a trecut o clipă prin cap să scuip În cafea, dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sertar al biroului meu și le-am luat pe toate Într-o mână. Mi-a trecut o clipă prin cap să scuip În cafea, dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar aflat deasupra dulapului și am pus pe ea carnea slinoasă și cașcavalul unsuros, după care m-am șters pe mâini de hainele ei murdare, ascunse sub biroul meu pentru ca ea să nu afle că nu fuseseră Încă ridicate. Teoretic, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi ușura mult treaba așa că merita efortul. Când Miranda nu lua masa În oraș, Îi serveam Întotdeauna În biroul ei același prânz, pe care ea Îl consuma În voie În spatele ușilor Închise. Păstram o provizie de farfurii de porțelan În sertarele de deasupra dulapului special În acest scop. Majoritatea erau mostre promoționale ale unor linii de accesorii abia apărute pe piață, iar pe altele le luasem direct din sala de mese. Ar fi fost prea de tot să păstrez grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sacoșa cu mâncare pe biroul meu și am Început preparativele. Am scos cu mâinile goale toată mâncarea din cutiile, Închise ermetic pentru a o păstra caldă, și am aranjat-o (stilat, speram euă pe una dintre farfuriile de porțelan din sertarul de deasupra dulapului. M-am oprit numai cât să-mi șterg mâinile deja slinoase de o pereche de pantaloni de-ai ei Versace, pe care Încă nu apucasem să-i trimit la curățătorie, după care am pus farfuria pe tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de toate mărimile și culorile și stilurile, o adevărată fabrică Willy Wonka din lumea modei, duzine Întregi de pantofi cu bantă pe gleznă, pantofi cu toc cui, cipici de balet, cizme cu toc, pantofi decupați, pantofi cu toc cu mărgele. Sertare pline, unele În perete, altele adăugate pur și simplu prin colțuri, cu cele mai variate sortimente imaginabile de dresuri, șosete, sutiene, slipuri, chiloți, cămășuțe și corsete. Îți trebuia cumva În ultima clipă un sutien cu căptușeală, din piele de leopard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și‑ar da ochii peste cap sau ar ridica din umeri și le‑ar arunca, fără să se gândească o singură clipă la fata care așternuse o parte din sufletul ei pe hârtia aceea. În loc de asta, am pus scrisoarea În sertarul biroului meu și mi‑am jurat să găsesc un mod de a o ajuta pe Anita. Părea mai disperată decât oricine scrisese vreodată la revistă și era imposibil, cu atâtea țoale care zăceau pretutindeni pe‑aici, să nu găsesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu te simți prost, mă auzi? Am senzația că ții toate astea În tine de multă, multă vreme și din când În când trebuie să mai și plângi, să te descarci. S‑a apucat să caute ceva Într‑un sertar În timp ce eu mă străduiam să‑mi șterg rimelul de pe față. — Uite, a exclamat ea cu mândrie. Am de gând să distrug poza asta imediat după ce o vezi, iar dacă‑ți trece măcar prin gând să spui cuiva despre ea, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În privința asta. Domnișoara Priestly se ocupă personal de asemenea chestiuni la plecare. Dar, pentru că veți avea nevoie de monedă locală atunci când ieșiți pe poarta hotelului, dați‑mi voie să vă arăt asta. S‑a dus la biroul‑mamut, a deschis sertarul de sus și mi‑a Înmânat un plic cu antetul franțuzesc al revistei Runway pe el. În plic era un vraf de bancnote de euro, În valoare de vreo patru mii de dolari. Biletul, scris de mână de Briget Jardin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu toate că iubitul mă părăsise, cu toate că nu mă alesesem cu nimic concret, În afară de o geantă (mă rog, patru valize Louis Vuittonă burdușite cu haine superbe la comandă - poate că meritase efortul? Am decuplat telefonul, am scos un carnețel vechi de prin sertarul de jos al biroului meu și am Început să scriu. ↔ Tata se refugiase deja În birou, iar mama era În drum spre garaj când am coborât la parter. — ’ Neața, scumpo. N‑am știut că te‑ai trezit! Trebuie să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii mei, scuzați-mă... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sunt al dumneavoastră! Sunase. Un funcționar bătrân și necăjit la față luă dosarul roșu, îl încuie într-un sertar și-i dădu cheia. În răstimp Modreanu trecuse în mijlocul ziariștilor și le spuse câteva noutăți răsuflate. Ca să le șteargă decepția, adăugă că după-amiazi la cinci are să le comunice lor ce-i va mai sosi, chiar înaintea ministrului. Ziariștii se retraseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intervalele ceasului tău, am fi murit, cu toții, de mult“. Cum ceasurile micuțe, de damă nu prea aveau secundar, Cosmina își găsise un ceas mare, bărbătesc, de culoarea argintului, singurul metal din care își alegea bijuteriile. Până când bunicul ei răscolise prin sertare și îi dăruise vechiul lui ceas Pobeda. „Nu te uita că e rusesc“, îi spusese, „rușii știau să facă și lucruri bune, mai ales când le furau de la nemți“. Nu mai râde de ceasul meu, spuse Cosmina, atunci când, întinzând mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dă primul răspuns. Dar răspunsul final e al meu. Eu sunt destinul destinului. Poate ar trebui să-ți iei câteva zile libere... spuse Cosmina, clătinând din cap. Iar moneda asta ar trebui s-o lași din când în când în sertar... Asta e puterea mea asupra destinului, spuse Pantelimon, băgând, într-adevăr, moneda în buzunar, doar pentru a lua o țigară în vârful buzelor. Uitându-se la bolnav, se răzgândi și n-o mai aprinse : E ca lampa lui Aladin, adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nevoită să recunoască, privind dragonul cu aripile întinse, că acesta era, de fapt, al ei. Filip nu ar fi intrat niciodată nepoftit în apartamentul de la parter, dar, atunci când ieși să-l întâmpine, închise mai întâi computerul și adăposti caietul în sertar. El se opri la capătul scărilor, sfiindu-se să pășească pe prima treaptă, acolo unde, lângă perete, se afla o vază cu crizanteme galbene. Cosmina îl luă de mână. — Tu poți, îi spuse. Urcă... Ea intră, el rămase în prag
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]