3,720 matches
-
excelenți muzicanți populari; în Franța, ei sunt impropriu numiți țigani; acest nume li se aplică unor nomazi pe care-i întâlnim pretutindeni, mai ales în Ungaria. În România lăutarii sunt cei care fac bucuria să cânte, doina să suspine, care "sfâșie de durere" ori imită cântecul păsărilor trecându-și pe buze trestiile umplute cu apă ale naiului. Gloria muzicii românești este G. Enescu. Mai trebuie amintiți Ed. Caudella, autor de opere, operete, romanțe, fantezii; C.D. Dimitrescu, violoncelist și compozitor, Floridor, compozitor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o ignoră, așa că moare de dragoste. Mama ei o plânge atât de mult, încât fusele ei lucesc de lacrimi, fusele încă se cred crengi de salcie la ceasul când roua dimineții le udă. Mama întreabă pe un ton care-ți sfâșie inima de ce fiica ei s-a dus spre Moarte: "Îi dă Moartea o cameră atât de frumoasă ca asta? O îmbrățișează Moartea cu brațe atât de calde ca ale mele? Știe Moartea să-i împletească părul frumos și să-l
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Millevoye* pare făcut pentru a încheia legenda românească, atât de frumoasă și de emoționată, a ciobanului plâns numai de mama și de oile lui. Michelet, după ce a citit Miorița, scria: Este un cânt antic, ceva sfânt și emoționant care-ți sfâșie inima. Nu există nimic mai naiv, nici mai măreț. Aici se simte foarte profund minunata fraternitate a omului cu întreaga creație. Găsim, de asemenea, trebuie s-o spunem, iar aceasta este din nefericire o trăsătură națională, o resemnare prea ușoară
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se rezolve antagonismul ireductibil al celor două ginți, saxonă și latină, care acum se încrucișau și se ciocneau în sufletul acesta sensibil? Era nevoie de o îmbinare a celor două elemente disparate, altfel luptele interioare ar fi îndurerat-o și sfâșiat-o printr-o sporire apăsătoare a suferințelor. Nu s-a întâmplat nicidecum așa. Carmen Sylva se apropiase deja de ginta latină prin Franța, ale cărei opere le citea și le traducea: se știe cu ce entuziasm pios a tradus în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și cu regele tău câteva neînțelegeri, dar acum merge strună...". Într-o formă poetică, regina își povestește viața de după moartea fiicei; totul se face prin confidențe între ea și munte. Păsările, șopârlele, șerpii mucaliți, urzicile, țațe răutăcioase care înțeapă și sfâșie ceea ce ating (aluzie la o campanie calomnioasă: "deodată-mi adusei aminte de un măgăruș, pe care-mi puneam in gând să-l trimet să-și facă o masă gustoasă din aceste ierburi uricioase, ca să fie și ele bune la ceva
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mi va suge sfârcurile ca un copil, zgâriindu-mă un pic cu dinții, iar eu voi simți fiorul ăsta strecurându-mi-se în tot corpul, eliberând fiecare nerv închistat, dizolvându-mă. Nu va mai avea răbdare cu fusta, o va sfâșia un pic. Atât de mare îi va fi dorința! Nu va aprinde lumina. Va continua să se uite la mine plin de dorință, să mă admire, să mă divinizeze, să-mi înfierbânte corpul cu mâinile lui, așteptând până când fiecare centimetru
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
piardă pe toți cei de care se atașează, deapănă firul unei vieți de-o stranietate care sfârșește prin a deveni dureros de familiară. Concizia fermecător controlată a stilului contribuie în mod semnificativ la construirea unei atmosfere de un cenușiu apăsător, sfâșiat pe alocuri de explozii bine dozate de culori stridente. Biografie Attila Bartis s-a născut în 1968 la Târgu-Mureș. În 1984 s-a mutat, împreună cu familia sa, în Ungaria, după ce tatăl său, jurnalist, s-a luptat multă vreme cu cenzura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
știu despre mine că am iubit dintotdeauna animalele și că mă bucură oricând să descopăr rudimente de afecțiune și tandrețe la necuvântătoarele ce nu știu să se prefacă. Am avut și am prieteni buni printre animale și suferințele lor mă sfâșie adânc. În perioada în care am scris Cine adoarme ultimul nu a lipsit de lângă mine, nici măcar preț de o virgulă, bătrâna și micuța mea pechineză - Laie pe numele ei cam băiețesc. Cocoțată pe masa de scris, totdeauna la câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
întunecase afară. Dispărea în salturile acelea de-o stângăcie de vis răutăcios... L-am găsit lângă gară, odihnindu-se pe postamentul unei statui reprezentând un soldat care, într-o mână, ținea o pușcă cu baionetă, cu cealaltă ocrotindu-și burta sfâșiată de gloanțele inamice... Acum se rușina de gestul lui cam intempestiv... Și tot brusc, amândoi, au alergat pe peron, s-au suit în primul tren ce-a oprit... și au plecat... Anul trecut, în Sibiu fiind, am vorbit la telefon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult, mult de tot. Ei bine, află domnule, că au intrat în casă, poate douăzeci, sau mai mulți, și în fața mea, i-au sfâșiat rochia și au violat-o, în fața mea, domnule, realizezi grozăvia? După câtva timp, țipetele ei au încetat, iar când bestiile au plecat, am văzut doar o masă de carne plină de sânge." Și a izbucnit într-un plâns în hohote
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de astfel de strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un rol la fel de mare în cazul celor mai mulți manifestanți, ca și atracția spre încăierare, dorința de a sfâșia cu unghiile, ura față de polițiști a celor mai exaltați"75. Dedramatizarea raporturilor sociale nu se va opera cu adevărat decât după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu creșterea în putere a modelului tehnocratic și providențial. Rolul statului în elaborarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
suscite împotrivă-i uri. În multe rânduri i-am făcut reproșuri în această privință Doamnei Roland, și subiectul stârnea între noi discuții destul de aprinse. Îmi amintesc printre altele de o zi când vorbeam despre Ludovic al XVI-lea; ea îi sfâșia amintirea cu înverșunare. Eu îi aminteam de respectul pe care se cuvine să-l arătăm nefericirii; eu consideram că omul căruia nu voia să-i facă nici o concesie dovedise totuși, în culmea nenorocirii, un curaj destul de înalt, și că s-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
stradă, o călugăriță cucer nică și o recidivistă de la Salpêtrière. Amestecătura aceasta era crudă pentru femeile de rang înalt, expuse astfel la spectacolul zilnic al unor scene dezgustătoare sau oribile. Eram treziți în fiecare noapte de strigătele nefericitelor care se sfâșiau între ele. Camera unde locuia Doamna Roland devenise, în miezul acestui infern, un azil al păcii. Când cobora în curte, prezența ei instaura ordinea, iar aceste femei, asupra cărora nici o putere cunoscută nu mai avea nici o forță, se purtau cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aceasta va produce mirare. Lipsită de copiii ei, în singurată pe pământ, având în același timp un suflet energic, de bună seamă inaccesibil fricii, și un suflet sen sibil pe care atâtea pierderi nu aveau cum să nu-l fi sfâșiat, putea ea să regrete viața? Nu mă îndoiesc că, dacă forțele ei fizice ar fi rezistat mai bine durerii sale morale, s-ar fi gândit cu oroare la drumul sumbru și solitar care îi rămânea de străbătut. Însă, amenințată ea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
audă? Am spus deja că cercul ideilor ei nu se întindea dincolo de hotarele acestei vieți. Până și în nefericirile ei personale, moartea n-o lovise niciodată decât ca un accident inevitabil, asupra căruia era de prisos să insiști. Pierderea copiilor, sfâșiindu-i inima, nu-i schimbase nimic din orientarea spiritului. Când simptome pe care le putea ușor recunoaște, pentru că le observase în cursul lungii maladii a ultimului ei fiu, o luminau subit asupra stării sale, chipul ei se umbrea; însă respingea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
m-au făcut să rămân stană de piatră ... fără nici o idee de salvare decât o vorbă de-a tatii de când eram copil "de câini să nu fugi și să nu strigi, că dacă te simt că ți-e frică te sfâșie". Instantaneu mi-am scos rucsacul din spate și m-am așezat pe el ... cu ochii țintă la ei, ajunși la câțiva metri. Minunea s-a produs. Au încetinit înaintarea ... dar erau încă furioși. Nemișcat fiind ... și neslăbindu-i nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
semn că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca în viață: mai există și clipe de înduioșare. Autorul Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade, The Memoirs of a Survivor), pune toate cărțile pe masă. Ea nu ascunde nimic, eroii sunt sfâșiați până în măruntaie, avem sentimentul în final că aflăm mult mai mult decât am vrea să știm. Cu Joyce interioritatea era o inițiere în mister seducătoare; așteptam cu sufletul la gură să vedem care va fi gândul următor al eroului și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
haina mea și o iau eu pe a ta hai către lumină împreună deschizându-ne unul altuia poarta (deschizând...) Tandrețea împărtășirii ultimului hotar e în fapt promisiunea unui alt început. Moartea e o mântuire. Ultima suflare a celui iubit îi sfâșie inima, dar e copleșită de profunzimea sentimentului, de o dulce intensitate a durerii, alchimie pe care numai Ackroyd o știe: Mântuiește-mă și mă privești prima dată ești treaz și străin, în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copil a iubitei. Fotografia e o artă "care dezamăgește", exclamă Larkin. Trecutul e o temă nouă. Sufletul poetului aleargă să recupereze anii pierduți, se oprește în loc, se contemplă. Se naște poemul: Să fie doar trecutul? Florile, poarta Parcuri încețoșate, motoare, sfâșie Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea e punctată de întreruperi fulgerătoare. Poetul se deconspiră ca personaj: Eu, a cărui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorul să chicotească. Iată în rezumat starea de spirit pe care o creează John Mole. 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost fundalul muzical al copilăriei mele, chiar am scris un sonet despre el, pentru a mi-l apropia din nou. Pentru o vreme măcar. În loc să mă apropii de Crane (și Walt Whitman a scris despre pod), am decis să sfâșii tot și am comparat cablurile de susținere cu o harpă. Construcția podului a fost supravegheată zice motto-ul poemului de Emily Roebling (al cărei tată l-a poiectat) de la ultimul etaj al casei din Brooklyn Heights, unde locuia cu soțul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
regatului, ea marchează apogeul unei anumite forme de guvernămînt monarhia feudală , care, folosind toate avantajele legăturilor de vasalitate, are drept misiune să facă să domnească justiția și pacea regelui; pentru că, în exterior, în vremea în care papa și împăratul se sfîșie în ultimele zvîcniri ale luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu și în care regele Angliei este discreditat prin pierderea "imperiului angevin", regele Franței se comportă ca arbitru al creștinătății; pentru că personalitatea însăși a regelui, model al virtuților cavalerului, creștinului și cruciatului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
știrilor în secolul al XVI-lea. Acest anunț provoacă stupoare în capitală și reflexe de teamă și de apărare: este adevărat, Carol Quintul deține Artois și de acolo amenință direct Parisul. 15. Criza războaielor religioase (1559-1610) Catolicii și protestanții se sfîșie vreme de aproape 40 de ani în cursul unui conflict numit pe bună dreptate "războaiele religioase", dar care este în același timp o foarte gravă criză națională, favorizată de slăbirea autorității regale sub cei trei fii ai lui Henric al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și trebuie să fie eliminată. Dacă minoritatea se consideră destul de puternică și sigură de ea pentru a deveni într-o zi majoritate, ea va rezista așteptînd să-l elimine pe adversar. Aceasta explică durata și caracterul îndîrjit al conflictului care sfîșie Franța în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cu excepția cîtorva voci izolate și repede acoperite de zgomotul armelor (Michel de L'Hospital, Duplessis-Mornay), fiecare tabără are drept unic scop și vede ca unică soluție eliminarea adversarului, după ce eșecul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]