3,441 matches
-
de atîta, ar Însemna să rămînă În mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema Înaltei societăți. — Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... — Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie decît să spui da. Dar sigur că da, asta-i bună, Însă... — Atunci, să nu mai vorbim. Numai să fie de acord și Julián, firește. — El o să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
greu să Înfiripe o relație prietenească cu odrasla portarului. Yvonne, În special, nu Îi vedea cu ochi buni pe Julián și nici pe Fernado Ramos. Din toată trupa de feciori de bani gata, ei erau singurii care n-aveau un sfanț. Se spunea că tatăl lui Julián era un negustor modest și că maică-sa nu ajunsese decît o biată profesoară de muzică. „Oamenii ăștia n-au nici bani, nici clasă, nici eleganță, dragul meu - Îl instruia maică-sa -, tu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după-amiază În urmă, În timp ce treceam prin fața vitrinei unei case de amanet, se oprise să-mi arate un stilou care stătea expus de ani de zile și care, potrivit spuselor negustorului, Îi aparținuse lui Victor Hugo. Julián nu avusese niciodată un sfanț ca să-l poată cumpăra, Însă Îl vizita În fiecare zi. M-am Îmbrăcat pe furiș și am coborît la prăvălie. Stiloul costa o avere pe care n-o aveam, Însă negustorul mi-a zis că acceptă un cec În pesete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În caz contrar, palatul de la Puertaferrisa urma să treacă În custodia celorlalți frați ai săi. — Chiar Înainte de a muri, tata a intuit că aveam să-i cheltuiesc banii În tot ceea ce el detesta mai mult În viață, pînă la ultimul sfanț. Veniturile lui ca jurnalist și traducător erau departe de a-i permite să Întrețină o asemenea locuință. — Partea grea nu e să cîștigi bani pur și simplu, se văita el. Partea grea e să-i cîștigi făcînd un lucru căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dumnezeu și creație pe care această diferență ontologica o creează este infinită numai din perspectiva creaturii; pentru că Logosul divin a traversat deja distanță, 1 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 166-167. 2 A se vedea Harț, asupra Sfanțului Grigorie de Nyssa, ca „gânditor al diferenței”, în The Beauty of the Infinite: The Aesthetics of Christian Truth, Grand
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
deja distanță, 1 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 166-167. 2 A se vedea Harț, asupra Sfanțului Grigorie de Nyssa, ca „gânditor al diferenței”, în The Beauty of the Infinite: The Aesthetics of Christian Truth, Grand Rapids, MI: Wm. B. Eerdmans Publishing Company, 2003, p. 194; „Pentru că diferența dintre Dumnezeu și creație nu este numai o simplă
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit și, totuși, niciodată epuizat 3. Pentru Sfanțul Grigorie, extensiunea (δiάστημα) — temporală și spațială — este marca creației, în timp ce Dumnezeu se află dincolo de orice „noțiune de extensiune” și „evadează” din cuprinderea noastră, pentru că ceea ce este dincolo de creație nu „se mișcă (prelungește) prin dimensiuni ce marchează depărtarea (διαστηματικός) de la un
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
pe panta unui versant de munte abrupt, când încercăm să găsim, cu mâinile și picioarele, un punct de sprijin, dar nu atingem nimic. Timpul și spațiul dispar, și totuși nu putem să ne descurcăm în absență lor (On Ecclesiastes 412). Sfanțul Grigorie utilizează termenul de „αἰών”, si pe cel de „χρόνος”, ca și cuvinte pentru „extensia temporală” - un uz obișnuit la scriitorii creștini, 3 Tamsin Jones Farmer, „Revealing The Invisible: Gregory of Nyssa on the Gift of Revelation”, în Modern Theology
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
ca și cuvinte pentru „extensia temporală” - un uz obișnuit la scriitorii creștini, 3 Tamsin Jones Farmer, „Revealing The Invisible: Gregory of Nyssa on the Gift of Revelation”, în Modern Theology 21:1, January, 2005, p. 73-74. 4 Referințele la textele Sfanțului Grigorie de Nyssa se adresează ediției lui W. Jaeger, Contra Eunomium, în Gregorii Nysseni Opera, 2 volume, vol. 1.1, p. 3-409; vol. 2.2, p. 3-311; edit. de Werner William Jaeger, Leiden:Brill, 1960, cu excepția locurilor unde P. G.
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
P. G. indică volumele din Patrologia Graeca a abatelui Migne. Cât privește cartea În Canticum canticorum, referințele se adresează ediției lui H. Langerbeck, În Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), Editor H. Langerbeck, Brill, Leiden, 1986. Pentru schemă ontologica a Sfanțului Grigorie, conform D. Balás, Metousia Theou, Romă, 1966, 34f. Termenul δiάστημα = „extensiune spațială sau temporală” apare în platonism și stoicism; conform H. Wlfson, „The Philosophy of Spinoza”, NY, 1969, ediție originală, 1934, vol. 1, p. 340; J. Whittaker, „God Time
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Termenul δiάστημα = „extensiune spațială sau temporală” apare în platonism și stoicism; conform H. Wlfson, „The Philosophy of Spinoza”, NY, 1969, ediție originală, 1934, vol. 1, p. 340; J. Whittaker, „God Time Being”, în Symbolae Osloenses Supp., 23, 1971, 38f. Pentru Sfanțul Grigorie, conform H. von Balthasar, „Présence et Pensée”, Paris, 1942, 1ff; B. Otis, „Gregory of Nyssa and the Cappadocian Conception of Time”, în Studia Patristica, 14, 1976, 336, n. 1. datorită influenței biblice 5. Astfel, se poate spune că αἰών
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
că se află mai aproape de Creator. Lucrurile care se mișcă și sunt limitate de natură lor extinsă (adică de timp și spațiu) sunt comparate cu „natură inteligibila și neextinsă, lipsită de caracteristicile spațiale și extinse” 7. În În Canticum canticorum, Sfanțul Părinte Grigorie realizează o distincție între cele sensibile și inteligibile, ultimele fiind infinite. Dar creația inteligibila este, în mod normal, grupata împreună cu creația sensibilă, pentru că ambele sunt extinse și temporale: „Toate lucrurile create se extind cu o anumită dimensiune și
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
vede pe Dumnezeu proporțional cu capacitatea să (de a-L vedea): cât poate primi, atâta înțelege. Aspectul infinit și incomprehensibil al divinității rămâne dincolo de orice putere de cuprindere”9. Avem următorul model: 5 Pentru domeniul de înțelesuri al αἰών, conform Sfanțului Ioan Damaschin, P. G. XCIV, col. 861Bf; „The Nicene and Post-Nicene Fathers”, Oxford și Londra, 1892, vol. 4, p. 161. Se pot distinge uneori trei aplicații ale termenului αἰών: la viețile individuale, la totalitatea timpului, la ființă infinită (Adrian Monahul
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
timpului, la ființă infinită (Adrian Monahul, P. G. XCVIII, col. 1297Bf; Theodoret, P. G. LXXXIII, col. 465D; conform P. G. LXXX, col. 272B). 6 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 166-167. 7 În Hexaemeron, P. G. XLIV, col. 84D. 8 Contra Eunomium, în col. cît., 1.246. Pentru „echidistanta” tuturor creaturilor față de Dumnezeu, conform Balás, op. cît
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
ochiul sau nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, desi privește mereu spre El, iar în această stare se află în fiecare moment de la începuturile sale14. Dumnezeu e dincolo de timp. Neavând nici început, nici sfârșit, Dumnezeu este continuu și etern. Sfanțul Grigorie compară natură infinită cu un cerc, care nu are început sau sfârșit. Dumnezeu nu are, precum creaturile, intervale temporale - trecut, prezent, viitor - care implică întinderea în timp. Ci Dumnezeu este ἀδιάστατος, ceea ce înseamnă că nu are întindere. Creația poate
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
are întindere. Creația poate fi măsurată în timp, dar Dumnezeu nu poate fi măsurat. Acest aspect este adus în prim-plan în textele care discută eternitatea vieții lui Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de spațiu. Nu are întindere spațială; El este ἀδιεξίτητος. Sfanțul Grigorie gândește la fel cu Aristotel, care menționează că trăsătură a infinității că este imposibil să o traversezi dintr-o parte în alta (Physica 204a). Sfanțul Grigorie concepe un abis uriaș între Creator și natura creată. Creația este caracterizată prin
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
vieții lui Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de spațiu. Nu are întindere spațială; El este ἀδιεξίτητος. Sfanțul Grigorie gândește la fel cu Aristotel, care menționează că trăsătură a infinității că este imposibil să o traversezi dintr-o parte în alta (Physica 204a). Sfanțul Grigorie concepe un abis uriaș între Creator și natura creată. Creația este caracterizată prin posesia de δiάστημα, adică întindere (atât temporală, cât și spațială), în timp ce Dumnezeu este dincolo de orice întindere 15. Existența diastemică nu este niciodată statică, ci schimbarea și
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
și oamenilor, ba chiar și îngerilor care nu sunt scutiți de necesitatea de a se schimbă în mod constant. În măsura în care ei sunt creați și au apărut din nimic, principiul se aplică întregii creații”16 și este clar exprimată în lucrarea Sfanțului Grigorie de Nyssa intitulată Marea Cuvântare Catehetica, fiind afirmat nu doar ca o speculație filosofica personală ci că o învățătură transmisă prin tradiția Sfinților Părinți: „învățătură pe care am primit-o prin tradiție de la Sfinții Părinți este cam așa: Învățătură
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Cf. Albert-Kees Geljon, „Divine infinity în Gregory of Nyssa and Philo of Alexandria”, în Vigiliae Christianae, Vol. 59, Nr. 2, 2005, p. 167. 16 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 173-174. este doar un fel de povestire mitică, ci una în care prin adevărată natură suntem conduși și credem. Perceperea întregii existente create este una dublă, înțelegerea
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
poată fi înălțat împreună cu divinul și că harul divin să poată pătrunde întregul univers că o singură unitate de valoare egală, natura inferioară fiind amestecata cu cea supralumească”17. Adaptând o interpretare a Genezei care a apărut anterior la Filon, Sfanțul Grigorie interpretează „începutul” că un act nesfârșit de creație. 17 Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio Catehetica Magna, 6, P. G. XLV, col. 2B-28A apud Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Grigorie interpretează „începutul” că un act nesfârșit de creație. 17 Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio Catehetica Magna, 6, P. G. XLV, col. 2B-28A apud Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 174-175. Creația este lipsită de extensiune (ἀδιαστάτως) în raport cu timpul, așa cum un punct este neextins în raport cu o linie. În actul nesfârșit al voinței lui Dumnezeu, toate componentele universului
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
acestea să se desfășoare” în timp. „Un lant necesar” a urmat ordinea implicită în momentul creației, aducând realizarea temporală a fiecăreia dintre părțile sale18. În neoplatonism, articularea cauzelor, impulsurilor, puterilor sau logoi ar constitui modelul inteligibil al fenomenelor. Nici chiar Sfanțul Grigorie însuși nu ar nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19. Dar Sfanțul Grigorie se gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
cauzelor, impulsurilor, puterilor sau logoi ar constitui modelul inteligibil al fenomenelor. Nici chiar Sfanțul Grigorie însuși nu ar nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19. Dar Sfanțul Grigorie se gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui unitate radical neextinsă reflectă distanțarea lui Dumnezeu de orice categorie pe care o cunoaștem noi. Aceeași problemă se manifestă și în discuția îndelungată asupra timpului și eternității
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui unitate radical neextinsă reflectă distanțarea lui Dumnezeu de orice categorie pe care o cunoaștem noi. Aceeași problemă se manifestă și în discuția îndelungată asupra timpului și eternității în critică Sfanțului Grigorie la Eunomiu. Ce este creat există conform unei ordini secvențiale și este măsurată prin „extensia eonilor”; ce este necreat nu are nici „succesiuni temporale” (chronikē akolouthia), nici nu aparține categoriei extensiunii (διαστηματικον νόημα). Nu începe de la un astfel de
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta, în funcție de perspectivă din care o analizăm. În Contra Eunomium 2.210, Sfanțul Grigorie spune că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]