4,282 matches
-
au oprit timp de vreo jumătate de oră sau mai mult, cât s-a dus s-o vadă pe bătrâna doamnă Marga Pop, în clinica specială; calm și după aceea, doar câteva clipe întorcând privirea spre orașul rămas în urmă, siluete din ce în ce mai nevrednice înghițite de orizont. Tăcea, răspunzând întrebării despre cum se simte bătrâna doamnă doar printr-un „încă bine“, coborând după aceea în muțenia cu care de obicei urmărea, stând la dreapta Ioanei Sandi, fâșia de asfalt înghițită cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și întârziaseră în satul de la Snagov într-un weekend. Dar de la Virgil Tănase te puteai aștepta la orice, de parcă ar fi fost un erou al lui Scott Fitzgerald ce se îndrăgostea de orice femeie drăguță pe care o vedea, de siluetele lor de la distanță, de umbrele pe care le aruncau pe ziduri. Încât a pus preț nu pe vorbele lui, ci pe povestirea despre doamna cu licornul pe care o publicase într-o revistă literară la vreo jumătate de an după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu a ta. N-am vrut să vină toți acolo ca să caște gura la tine. — Ei, poftim: e clar că nici tu nu-i poți suferi și trebuie să existe un mo... Se auzi o bătaie discretă în ușă și silueta slăbănoagă și solemnă a majordomului făcu câțiva pași reverențioși în cameră. — Se servesc băuturile, domnule. În anticamera salonului. — Mulțumesc, Pyles. Se răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Phoebe moțăi cu intermitență, căci mintea ei încă dansa pe melodia promisiunilor lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a fi goi. Pheobe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
totală. Liniștea a fost în cele din urmă spulberată, nu mai știu după câte minute, de zgomotul unei uși care se deschise și de apariția unui mic dreptunghi de lumină în celălalt capăt al tunelului. În ușă se profilară două siluete și se produse brusc agitație și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat și aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu atât mai mult îmi doream ca ea să rămână în metrou. La fiecare stație, mă simțeam gâtuit de o spaimă surdă și perspectiva de a intra în vorbă cu ea începea să devină tot mai dezirabilă, în timp ce chipul și silueta ei căpătau proporțiile desăvârșirii. Leicester Square, Covent Garden. Holborn. Eram sigur că va coborî la Holborn, dar nu, sigur era că ea părea să se instaleze tot mai confortabil pe scaun, întreaga ei ținută abordând un aer de langoare seducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu primi nici un răspuns la bătaia lui în ușă, reuși să împingă ușa fără a face vreun zgomot, deschizând-o și pătrunzând nevăzut în holul întunecat. Înaintând în camera de zi, necunoscutul se instală lângă televizor și rămase așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu vom ști de ce până ce nu va fi citit testamentul. Poate că după ce domnul Owen va urca să se schimbe, fericitul eveniment sar putea avea loc. — Corect, spuse Michael. — Iată, ți-a sosit taxiul, spuse Hilary când străvechea și deteriorata siluetă a majordomului Pyles apăru clătinându-se. El și Michael porniră încet pe scară. Lipsit de experiență în flecăreli cu servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ia un tren de după-amiază spre Leeds în compania domnului Sloane, îl însoți până la marginea pistei. Nu reușiseră să-l găsească pe Tadeusz nicăieri în casă, dar ora de decolare fusese stabilită să fie unu și Michael constată ușurat că silueta măruntă a pilotului era deja înghesuită în cabină. Avea tot ce-i trebuia pentru rolul său: ceea ce părea a fi un costum de zbor din primul război mondial, cu ochelari de pilot și cască de piele. — Dumnezeule, e Baronul Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trimit și pe Allison să stea de vorbă cu tine. Și ea e grozavă. Aproape imediat ce a terminat de vorbit și a dispărut, cu un foșnet delicat de piele și bucle, dincolo de ușile de sticlă, și-a făcut apariția o siluetă zveltă. Superba negresă s-a prezentat drept Allison, proaspăt promovata asistentă principală a Mirandei, și mi-am dat seama imediat că e pur și simplu prea subțire. Dar nu puteam să analizez felul În care stomacul ei se curba Înlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate care atârnau pe pereți Îi vedeam silueta reflectată În geamurile lor. Emily s-a apucat de ceva treabă la biroul ei și s-a lăsat o tăcere mormântală. Noi chiar nu vorbim Între noi sau cu altcineva tot timpul cât e ea În birou? m-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puteam În sfârșit să stau jos pentru prima dată pe ziua de azi. Tocmai când deschideam Hotmail-ul În speranța unor mesaje interesante de la diverse persoane din afară, ea a ieșit din birou. Jacheta strânsă În curea Îi scotea În evidență silueta, oricum foarte zveltă, și se asorta perfect cu fusta strâmtă de dedesubt. Arăta trăsnet. — Ahn-dre-ah. Cafeaua latte e rece-gheață. Nu Înțeleg de ce. Doar ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc și m-am concentrat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de mult apuse din Egipt. Contrastul deliberat dintre masa albă și picturile detaliate și neprețuite era senzațional. Când am Întors capul ca să analizez În detaliu contrastul dintre acele culori și alb („Robert ăsta chiar că e un geniu“ă, o siluetă de un roșu intens mi‑a atras atenția. Într‑un colț, dreaptă ca un băț, sub un tablou enorm stătea Miranda În rochia ei roșie Chanel cu mărgele, comandată, croită, probată și curățată chimic doar pentru seara asta. Și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic de über‑tocători când am trecut pe lângă el, cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a trebuit să alerg ca să țin pasul cu ea, deși era cu vreo cincisprezece centimetri mai scundă decât mine, apoi am așteptat până când mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin ochii unui străin: Îi remarcă frumusețea, dar și faptul că arăta matură, avînd aproape un aer de matroană, pentru că puteai sesiza la ea ceva din silueta colțuroasă, șoldurile late și pieptul Îngust pe care o să le arate abia peste zece ani. Tinerii, spre deosebire de ea, erau practic școlari. CÎnd o văzură apropiindu-se, Își duseră mîinile streașină la ochi, ca să se apere de soare, și se sculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acum - n-o mai căuta pe Kay, fiind totuși sigură În adîncul inimii că avusese o dată șansa și o ratase. Și chiar Înainte ca privirea să i se calmeze, apăru o figură venind agale pe trotuar dinspre Waterloo Bridge: o siluetă Înaltă, subțire, destul de frapantă, fără să semene cu un băiat sau un bărbat Între două vîrste; Își ținea mîinile În buzunare și o țigară i se bălăbănea nonșalant de buze... Viv se apropie mai mult de fereastră. Fraser observă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la culcare. Observă o femeie cum ridică o perdea pentru a ajunge la ivărul ferestrei: era Înfășurată În perdea ca o mireasă În vălul ei. Într-o casă modernă, o fereastră glazurată de baie era luminată și arăta foarte limpede silueta unui bărbat În maiou: omul bău dintr-un pahar, Își dădu capul pe spate și Își clăti gura și gîtul, apoi se repezi Înainte și scuipă gargara. Duncan surprinse inelul lăsat de pahar În momentul În care fu pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre interior. Încăperea era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins În tot haosul acela. Era Îmbrăcat În pijama și În halat și se ținea de coapsă. — Ah! Vai! Ah, pizda mă-sii! Îl auziră spunînd. Mickey o prinse pe Kay de braț. Privea prin norul de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușa cu cheia și intră pășind foarte ușor. Se duse În salon și aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și la silueta care dormea acolo, cu brațele Întinse și părul răvășit, cu talpa piciorului ieșind din așternut. Împinse ușa mai mult, se duse spre pat și se ghemui lîngă el. Helen se mișcă, deschizînd ochii, nefiind total trează, dar suficient de trează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la grinzile dezvelite și subsolurile căscate În gol, la cărămida strivită din spatele lor. Merse Împreună cu Julia fără să scoată o vorbă, copleșite de stranietatea locului. Se opriră la poalele catedralei și Helen se uită În sus, Încercînd să refacă profilul siluetei imense, neregulate pe fundalul cerului Întunecat. — M-am uitat la ea În după-amiaza asta de pe Dealul Parlamentului, zise. Nu adăugă faptul că privise Încordată spre Mecklenburgh Square; o clipă ea Însăși uitase. Părea că se zărește În depărtare, dominînd Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
toaletă. Dar ei puseră mîna pe ea, trăgînd-o Îndărăt. Nu ne părăsi, Susie! Ne zdrobești inimile. Îi oferiră bere și cîte o Înghițitură de whisky. Clătină din nou din cap, refuzînd și zîmbind. Apoi Îi oferiră ciocolată. — Am grijă de siluetă, spuse ea În cele din urmă, trăgîndu-se la o parte. — Și noi! strigară În urma ei. E frumoasă! Coridorul următor era mai liniștit, iar cel de după el și mai liniștit; unele becuri se defectaseră, așa că-l traversă aproape pe Întuneric. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de focuri atunci când eu obțin un client pe care și-l dorea el. (Bărbații ca Bunce privesc respingerea ca pe o ofensă ce trebuie plătită cu dobândă compusă, precum datoriile țărilor din lumea a treia.) Candy arată cu capul spre silueta lui care se Îndepărtează: — O mulțime de gunoaie ajung la EMF Într-un fel sau altul. Te-ai oferit să faci și curățenie În birou pentru ei? —Mă crezi proastă? Rod a spus că nimeni nu primește primă. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crezut că are legătură cu faptul că mereu o cheamă În fața tribunalului noaptea, când e adormită și, evident, nu În cea mai bună formă psihică. Sala de judecată nu o ajuta deloc. Neaerisită, plină de lambriuri de stejar și de siluete morbide cu peruci, Îmbrăcate În negru. Era ca și cum ai fi depus mărturie Într-un sicriu uriaș, supravegheată de cioclii care te așteptau să-ți sapi propria groapă. Și-l detesta pe judecător. Are cel puțin șaizeci și cinci de ani și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de o rochie de seară. O probez. Neagră și vaporoasă, cu câte un șnur fragil de ștrasuri În părți, care coboară În V sub sâni, e genul de rochie În care se dansa cândva charleston. Se potrivește aproape perfect cu silueta mea, doar viața pe care o asemenea rochie o presupune Îmi lipsește. Viața mea nu are măsura potrivită; nu e loc În ea pentru o rochie atât de frumoasă. Dar nu face asta parte din farmec? Să-ți cumperi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ținându-l În brațe pe Ben când trebuia să mă duc la toaletă și arătându-se nervos doar când Încercam să-l plătesc pentru timpul petrecut cu noi. În timp ce mă ajută să cobor din mașină cu bebelușul adormit, disting o siluetă pe treptele casei noastre. Mă gândesc că dacă e un hoț, nu sunt responsabilă pentru acțiunile mele, dar după ce mă apropii cu câțiva pași Îmi dau seama că e Momo. Nu suport să văd pe cineva de la serviciu. Nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]