6,584 matches
-
care deschide perspective pentru o bogată carieră „călăilor ordinari”. Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt își oferă întreaga fertilitate. Un examen minuțios al practicilor comune regimului nazist și celui stalinist permite circumscrierea unei modalități singulare de dominație, care conjugă trei elemente indisociabile. O dominație totală, mai întâi: este pusă în mișcare o întreprindere de captare absolută a puterii, o logică de anihilare a oricărui spațiu de autonomie atât publică, precum și privată, care se confirmă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au aceleași interese și care se identifică cu întreprinderea pe care o posedă. Nu se fac așadar distincții de natură juridică între firmă (ca persoană juridică) și proprietari (ca persoane fizice și/sau juridice). Proprietarul (vom folosi în continuare numai singularul pentru a nu îngreuna expunerea) exercită o serie de activități și beneficiază de anumite drepturi conferite de acest statut. Principalele activități, schematic vorbind, pe care proprietarul le desfășoară pentru a asigura funcționarea întreprinderii sunt: negocierea cu deținătorii de resurse (capital
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
pericol de a fi limitate. Dincolo de pretențiile de claritate și fermitate, nimic nu este simplu în această întreprindere. Foarte recent, în timpul administrației Clinton, subiectul terorismului reținea doar o atenție trecătoare din partea publicului; New York Times descria atentatul ca pe un eveniment singular, al cărui succes a fost doar parțial. Trecând acest fals sentiment de securitate, au apărut noi întrebări: Există situații în care terorismul poate fi justificat moral? Care sunt distincțiile credibile dintre luptătorii pentru libertate și teroriști? Cum a schimbat terorismul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
seamănă nici pe departe cu această situație. Curtea Internațională de Justiție este un tribunal care are o potențială jurisdicție mondială. Dar celelalte tribunale, multe și create prin tratate speciale pentru anumite părți, pentru tipuri speciale de dispute sau pentru cazuri singulare specifice, nu au vreo legătură juridică una cu cealaltă sau cu o Curte Internațională de Justiție. Curtea Internațională de Justiție nu este în nici o privință un tribunal suprem al lumii, care poate decide, cu autoritate finală, recursurile la deciziile altor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conflict a pendulat între a fi ori prea îngustă, ori prea extinsă. Termenul, consideră trei americani specialiști în psihologia conflictelor sociale, # a ajuns să fie atât de larg aplicat, încât este în pericol de a-și pierde statutul de concept singular (Rubin, Pruitt, Kim, 1994, p. 5). # Transcriem câteva definiții care ilustrează cele de mai sus: # „Noțiunea de conflict denumește relația unor elemente care se caracterizează prin opoziții obiective („latente”) sau subiective („manifeste”)” (Dahrendorf, 1961, apud Bogáthy, 2002, p. 18); Conflictul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aceea, în continuare, ne vom opri asupra lor. Stresul organizațional 2.1. Omniprezența stresului Stresul, în general, și cel organizațional, în particular − acesta din urmă fiind denumit deseori și „ocupațional“ sau „profesional“ − au încetat demult să fie fenomene cu manifestare singulară sau să dețină doar o semnificație personală, devenind, între timp, mai ales în condițiile societății actuale, omniprezent, constituind o adevărată problemă socială. Statisticile anilor ’90 demonstrează că aproape 9 americani din 10 suferă de un stres foarte intens o dată, de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de faptul că stresul total generează efecte organizaționale negative mai mari decât fiecare dintre agenții stresori luați separat. Dacă diferența dintre stresul legat de locul de muncă și cel produs de viața cotidiană se estompează, mai poate fi susținută acțiunea singulară (izolată) a unui agent stresor sau mult mai nimerită ar fi postularea acțiunii conjugate a agenților stresori ? Răspunsul vine de la sine : acționând împreună, în interacțiune unii cu alții, agenții stresori produc efecte distincte. Dacă n-ar fi așa, n-am
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de modele explicativ-interpretative ale stresului organizațional tocmai cu intenția relaționării variabilelor între ele. Important de subliniat este faptul că încă de la început cercetătorii au conștientizat că stresul organizațional nu poate fi descris − cu atât mai puțin explicat − ca o variabilă singulară, ci ca una multiplă sau, mai bine zis, ca un sistem de variabile interdependente care cuprinde în el constelații și cofigurații de variabile singulare bine articulate între ele. Desigur, este vorba de variabile cu mare potențial de risc pentru sănătatea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conștientizat că stresul organizațional nu poate fi descris − cu atât mai puțin explicat − ca o variabilă singulară, ci ca una multiplă sau, mai bine zis, ca un sistem de variabile interdependente care cuprinde în el constelații și cofigurații de variabile singulare bine articulate între ele. Desigur, este vorba de variabile cu mare potențial de risc pentru sănătatea individului. Cum identificarea și înlăturarea acestor variabile diferă de la autor la autor, este și firesc ca și paleta modelelor explicativ-interpretative rezultate să fie extrem de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
marea lor majoritate, care cred că atâta vreme cât burnout-ul este generat de o serie de cauze, este imposibil de acționat preventiv sau curativ asupra lor, acesta să nu poată fi ținut sub control. Chiar dacă aceste cauze rămân în expresia lor finală singulare, chiar dacă prevederea ansamblului de cauze generatoare ale burnout-ului este dificil de făcut, din cauza nu numai a numărului lor mare, ci și a modului lor de articulare și echilibrare, intervenția asupra dinamicii fenomenului respectiv este nu doar posibilă, ci și absolut
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
-o până la trei-patru ani din experiența de vorbitor, așa cum se întâmplă la copiii normali. Conjugarea verbelor, chiar după exerciții îndelungate, rămâne neasimilată. Prin asocierea cu limbajul mimico-gestual elevii surzi păstrează activă numai forma de persoana I și a II-a singular pe care le folosesc pentru toate persoanele. Din formele de perfect compus folosesc, în general, numai participiul, renunțând la verbul auxiliar, în formulări de tipul: Eu bine mâncat ieri. Flexiunea verbală rămâne necunoscută la unele moduri și timpuri (în mod
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată în locul celei de I plural. Un alt exemplu în care copilul surd ignoră total cerința, scrie prietenului, dar despre altceva: Ce mai faci?eu sunt bine. La școală la tine cum este? Ai luat note bune la școală? Eu
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
din colindele cele mai vechi, care , deși neînțelese, sunt vii, folosite și azi. Amintim, pentru că ni se pare edificator, ceea ce spune Victor Kernbach în Universul mitic al românilor-Ed.Șt. 1994, p.35, 105, care consideră :”cuvântul Ler un fenomen onomastic, singular, până acum nedescifrat, care, mai ales, în colind este un nume magic, arhetipal aproape numele în sine, o invocație către persoana primordială divină sau umană, o formulă obscură devenită aproape o formulă de sonoritate pură, un refren incantatoriu.” Vasile Lovinescu
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
-Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Ed. Minerva, București, 1971). De pildă în portretul lui Ștefan cel Mare întâlnim ca elemente arhaice cu deosebit efect stilistic inversiunea asociată cu folosirea pluralui auxiliarului a avea la pers a III-a, pentru singular s-a păstrat până târziu. Îl găsim frecvent în operele sadoveniene, ce exprimă frumusețea graiului local, melodios, care nu este perceput ca o deranjantă vorbire a ignoranților din zona Munteniei în special, care fac acest dezacord, ci ca o formă
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
un om întreg la fire’’;.’’la lucru de războaie meșter..rar război de nu biruia’’. Este frecventă și folosirea pers a III-a sg. pentru pl.‚”și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea”, dar și forme de plural pentru singularul verbelor, cu evidenta dorință de a arăta, în cazul voievodului, că țara e înțeleasă ca un substantiv al cărui sens este de plural exprimând și ideea de integralitate: „Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara, cu multă jale și
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Ioa!. Scurtarea numelui însă în acest caz este susținută în toate situațiile de accentuarea ultimei vocale. Aceste forme nu se folosesc niciodată dacă persoana nu este de față. Situația este întâlnită numai când e vorba de persoana a II-a singular, adică persoana cu care se vorbește. Este exclusă orice posibilitate de a apela la unele din aceste forme dacă ele se referă la persoana a III-a, adică la persoana despre care se vorbește, pretinzând folosirea completă a numelui și
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de intrări, clasate În ordine alfabetică, și Își propune să aducă lămuriri sau puncte de reper, În același timp factuale și analitice, asupra unui număr de problematici și de subiecte de dezbatere legate de alteritate și de relațiile interculturale. Dialectica singularului și a multiplului, a identității și alterității, a interiorului și a exteriorului constituie axa principală a demersului de față, alături de procesele de identificare, logica diferențierii și cea a reciprocității, fenomenele de disonanță cognitivă, riscurile de anomie sau de dezafiliere, atitudinile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
evocăm o stare psihologică, o intenționalitate: eu simt, eu vreau, eu Îmi reprezint asta sau aia. În acest sens, relația Eu ă Tu nu are structura intenționalității, ci, dimpotrivă, o condiționează. Acela ține de neutru, de anonim. Tu este unic, singular, incomparabil. A spune „Acela” Înseamnă a-l utiliza, a dispune de el, a nu reține din el decât ceea ce este de folos utilizatorului sau acțiunii sale, Înseamnă a-l experimenta. De unde distincția pe care o face Buber Între experiență și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui Wittgenstein cu privire la termenii de uz curent: „Din existența substantivului nu se poate induce existența substanței”. Trebuie să ne ferim să esențializăm categoria „rasism”. Ar trebui, poate, să presupunem mai Întâi existența mai multor modalități de manifestare, să trecem de la singular la plural. Să admitem apoi că viziunile rasiste variază, se transformă, se adaptează diverselor contexte, se reciclează ă pe scurt, se metamorfozează. Dacă pornim de la ipoteza că gândirea rasistă constituie una dintre formele esențialismului, adică ale tendinței de a construi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o concepție parohială asupra lumii și instalând În centrul actului de creație principiul deschiderii către alte sisteme de valori, artiștii croiesc drumuri noi și Își Îmbogățesc procesele imaginare. Această Îmbogățire este fie rezultatul unui contact colectiv, fie al unui demers singular, voluntar sau accidental. Interculturalitatea ca rezultat al unui act de cucerire În țările sau regiunile lumii În care anumite culturi, a priori Îndepărtate, au intrat În relație, mai cu seamă ca urmare a unui act de cucerire, fecunditatea creației artistice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o dimensiune culturală. Prima se traduce prin absolutizarea drepturilor omului, continuată prin proclamarea, de dată recentă, a „dreptului de ingerință”. Cea de-a doua se prezintă sub forma unei glorificări a metisajului, privit ca o sursă de Îmbogățire a culturilor singulare prin fecundarea lor reciprocă și spontană. Știm Însă că, paradox al consecințelor, această concepție poate duce la anumite replieri comunitariste. Ideea că planeta Terra este un sat global e Întărită de formele pe care le-a luat astăzi mondializarea (sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau mai puțin invizibile ale regiunii luate În considerare. Pe scurt, locul simbolic de apartenență este un marcator imaginar al spațiului trăit. Cu alte cuvinte, este o entitate imaterială care impregnează Întreg universul local al actorilor. Locul acesta este Întotdeauna singular, deschis și Închis În același timp. El conține un cod de selecție și de evoluție propriu: În acest sens, este dinamic. Spre deosebire de culturalism, „știința” acestor locuri este o abordare dinamică, deoarece gândește mișcarea, complexitatea și metisajul cultural. Din acest punct
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai vorbește despre libertate și despre egalitate, ci despre libertăți și egalități, acest lucru se Întâmplă pentru că societățile au devenit mai complexe, compuse din elemente dificil de integrat Într-un model unic de organizare. Și totuși, fraternitatea rămâne Întotdeauna la singular, ca un ideal absolut. Mai curând ideal decât concept. Și aceasta pentru că trimite la modelul familiei și definește un tip de legătură care precedă demersul reflexiv. Paradigma familială Ideea de fraternitate o conține În sine pe aceea de situație sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În considerare a alterității În construirea identității personale. Mai general, putem spune că alteritatea este În același timp condiție și instrument al dinamicii identitare. Individualul și colectivul. Raportul dialectic dintre același și celălalt interferează cu un raport similar Între individul „singular” și colectivitate. Pe de o parte, identitatea se bazează pe o afirmare a eului, pe o individualitate care Îl face pe fiecare om „unic”, diferit de ceilalți. Pe de altă parte, ea face trimitere și la un noi, caracterizat de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diverse feluri) atacă, adesea și pe nesimțite, Înseși legăturile sociale, articularea dintre autonomia subiectului și acceptarea reciprocității nemaiputându-se realiza. Or, această articulare este asigurată tocmai de tripla deprindere a politeții, civilității și cetățeniei. Să ne amintim că civilitate, la singular, se definește ca respectarea conveniențelor, a bunelor maniere aflate În uz la oamenii aparținând unei societăți; la plural, În limba franceză, termenul semnifică demonstrațiile de politețe (dicționarul Robert, 1970). Din păcate, se confundă adesea cele două niveluri și de aceea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]