3,416 matches
-
a unei fabule identitare. O serie de texte din volumele Alt fel de sinucidere (Editura Junimea, Iași, 1998), Chiriașul timpului (Editura Timpul, Iași, 1999), La descălecatul prezentului (Editura Sakura, Iași, 2000) sau despre iluzie și discrepanță. about illusion and discrepancy. sobre ilusión y discrepancia (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2009) se grefează, concret, pe dramatica aventură a ființei ce își conștientizează mereu limitele și precaritatea, dar nu încetează a le depăși, sau măcar încearcă să o facă. Dominate, fără excepție, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aduceam aminte nimic /în afară de faptul că jucasem cândva ceva asemănător,/ cu niște tipi cumva asemănători/ (...)// Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor / împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dovedi un cheag de fantasme. Aș da deoparte metafora artificială. Aș degusta frumusețea naivă a mitului. Aș redeveni geometru. L-aș împrieteni pe Platon cu Crick și Watson. Pe Iisus cu Lynn Margulis. Șirurile de cifre ar fi rugăciunea mea sobră, de eremit al retortelor, de pustnic al lamelelor, de zăvorât al experimentelor" (Cel mai mult mi-aș dori...). În laboratorul acesta, așa rece-științific, așadar alienant, cum îl resimte adesea, poetul devine stăpânul absolut al stilurilor și registrelor pe care arată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
TV/ și tranzistorul/ fotografia persoanei/ cinci flori/ cam ofilite/ și un calorifer/ rece". La fel ca în această neverosimilă, detașată Revelație a minusului, a golului existențial, o răceală calculată, bine dozată pare a se instala în întreaga Viața fără sentimente. Sobrul decupaj de imagini pare executat fără greșeală, de o instanță poetică aproape absentă din propriile texte, în virtutea unui principiu bine cunoscut al liricii moderne: eludarea "trăirii", a sentimentului. Obligația desentimentalizării, pe care o anunțau, în fraze memorabile, unii dintre cei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase, referințele livrești și exprimările apoftegmatice originale. Devoalându-și influențele și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
armata mea de aur;/ lumina casei mele, fecioară și soție,/ e roabă rușinată în cortul lui barbar" Prinsul etc.). Ci la faptul că, în tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult asupra simplității, asupra familiarității preferințelor și obiceiurilor sale: Pinay fumează pipă, îi place să meargă la pescuit, preferă apartamentul său de pe bulevardul Suchet, mobilat în stilul Empire, fastului palatelor naționale; "noul președinte, precizează "Paris-Match", se îmbracă cu stofe englezești sobre, gri sau albastre cu dungi albe, poartă doar pălărie neagră..." Pe cînd Cap de aur nu se integrează într-o viață socială obișnuită. Nu i se cunosc ascendenții, nu trăiește sub un acoperiș, nu a moștenit nimic; însuși locul nașterii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din vremea Consulatului și a Imperiului pare a privilegia generalul învingător, cuceritorul cu privirea arzătoare. Cu toate acestea, nu uită să ni-1 arate ca participant la deliberările din Consiliul de Stat, așezat într-un decor lipsit de patetism războinic, sobru în gesturi, cu figura atentă, meditrnd sau demonstrînd. "Prin legile sale, va comenta Thiers, el pune bazele societății moderne". El nu mai este acel meteor al istoriei, al cărui destin se înscrie într-o aventură fulgurantă și efemeră. Își află
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și Tacitus, au făcut din ea tablouri vii. Însă discursul poetic și cel oratoric nu se pretează în egală măsură acestui ideal de creare a "tabloului". După Marmontel, poetul dispune de mai multă libertate decît oratorul, obligat să fie mai sobru: "Regula acestuia este ca nu numai Descrierea să fie un procedeu care să conducă la cauza sa, ci ca fiecare trăsătură pe care o folosește să servească la sublinierea rolului acestui procedeu" (p. 457). Denotînd fragmentul de elocință, el adaugă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ilustrare. Nu de puține ori putem vedea cum literatura, ca și limbajul comun mizează pe această tensiune, de la textul-enigmă la o simplă întîrziere a oferirii soluției. Ca de exemplu, în acest fragment de text științifico-fantastic: (1) Era o construcție înaltă, sobră. Deasupra ușii se puteau vedea semnele magice: POLICE Copilul de culoare ocoli ușa bine ferecată și intră printr-o fereastră. Fiind mic de statură, reuși să treacă prin gratiile unui grilaj. Traversă un birou cu multe hîrtii împrăștiate pe jos
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu de la Lupasco? Lupasco și Dali s-au întîlnit de mai multe ori. Lupasco, însoțit de familia sa, l-a vizitat pe Dali, la Cadaqués, și o fotografie ni-l arată pe Dali smerit și atent, privindu-l pe Lupasco, sobru și serios, a cărui pipă își trimitea spre Dali volutele de fum. Lupasco i-a consacrat lui Dali un studiu apărut într-un număr special "Omagiu lui Salvador Dali" din revista XXe siècle25. Lupasco observă că, dintotdeauna, ființa umană a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
énergie et la matière vivante", Revue de l'Enseignement Supérieur, n° 3, 1964. • "Vers les fondements d'une psycho-architecture", Melpomene, n° 16, decembrie 1964. • "Michaux et la folie", Cahiers de l'Herne, Raymond Bellour (dir.), "Henri Michaux", 1966, pp. 96-99. • "Sobre algunas palabras clave de la filosofia", Sur, n° 301, iulie-august 1966, p. 78-96. • "La logique de l'événement", Commu-nications, n° 18, 1972. • "Logique algébrique", Club Français de la Médaille, n° 53, 1976. • "Prolégomènes neuropsychiques au pro-blème de toute connaissance", Agressologie, vol. 21
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nr. 2, 1968. * André de Wissant, "Qu'est-ce qu'une structure?", Sud-Ouest, 11 juin 1968. * Pierre Chaleix, "De Lupasco à Marcuse", La Tour de Feu, Cahier 102, "Le socialisme à l'état sauvage", juin 1969. * Vintilă Horia, "Con Stéphane Lupasco sobre Las Tres Materias", Tribuna Medica, 17 octombrie 1969. * Elizabeth Antébi, "Génie ou fumiste: Stéphane Lupasco", Magazine littéraire, nr. 54, 1971. * Constantin Noica, "Ștefan Lupașcu", București, Centrul de informare și documentare în științe sociale și politice, 1973. * Alain de Benoist, "L
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în științe sociale și politice, 1973. * Alain de Benoist, "L'énergie et la matière psychique", Valeurs actuelles, 2-8 septembrie 1974. * Constantin Noica, "Ștefan Lupașcu. Un mare gînditor al veacului", Tribuna, nr. 35, 15 aprilie 1974. * Vintilă Horia, "Con Stéphane Lupasco sobre materia y psique", Tribuna Medica, 6 decembrie 1974. * J. M. Atlani, "L'énergie et la matière psychique", L'évolution psychiatrique, nr. 3, 1976. * Alain de Benoist, "L'oeuvre de Stéphane Lupasco", Le Club français de la médaille, nr. 53, 1976. * André
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
von Meyenn, Wolfgang Pauli. Wissenchaftlicher Briefwechsel, Band IV, Teil II: 1953-1954, Berlin, Springer, 1993, p. 744-745. 27 Werner Heisenberg, op. cit., p. 273. 28 Ibid., p. 372. 29 Ibid., p. 261. 30 Vintilă Horia, Viaje a los centres de la Tierra. Encuesta sobre el Estado Actual del Pensamiento, Las Artes y Las Ciencias, Barcelona, Ediciones de Nuevo Arte Thor, 1987, pp. 298, 305, 306. 31 Basarab Nicolescu, La transdisciplinarité, op. cit. 1 Umberto Eco, Les limites de l'interprétation (Limitele interpretării), Paris, Grasset, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
française, 1979 și 1996, "Livre de Poche", p. 100. 4 Noël Arnaud, Les vies parallèles de Boris Vian, Paris, UGE, "10/18", 1970, pp. 472-473. 5 Roberto Juarroz, Nouvelle poésie verticale, Paris, Lettres Vives, 1984, p. 29. 6 Stéphane Lupasco, "Sobre algunas palabras clave de la Filosofia", Sur, n° 301, iulie-august 1966, pp. 78-96. 7 Marguerite Jean-Blain, Eugène Ionesco mystique ou mal-croyant?, Bruxelles, Lessius, 2005, pp. 63-64. 8 Eugène Ionesco, Journal en miettes, Paris, Mercure de France, 1967, p. 62. 9 Eugène
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
proiect de rezonanță socială. Cei care s-au complăcut în obediență și conformism trebuie să ia aminte la semnalul cuprins în gestul de la 22 decembrie. Să fie acest Crăciun îndelung așteptat și totuși sosit parcă fără veste momentul unui profound, sobru, purificator examen de conștiință pentru noi toți, acel examen pe care scriitorul Ion Druță ni-l propunea nu demult, ca unică șansă de redresare. A elimina de pe scenă un tiran, împreună cu garda lui de pretorieni abuzivi și sângeroși nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
speranței luminate de încredere în valorile perene se deschide acum înaintea noastră. În noaptea de 27 noiembrie 1941, aici a fost ucis Nicolae Iorga, în al șaptezecilea an al vieții sale de grea muncă și credință dârză", se spune în sobra inscripție de pe cruce, amintind oricui, laconic, locul unde a murit ca un viteaz, fără a sacrifica nimic din crezul său, unul din cei mai însemnați oameni ai acestui pământ. În concizia și sobrietatea lui, epitaful ne spune și ce avem
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
milenară, dramă a cărei proiecție în actualitatea memorabilului "89" românesc e în același timp un act de restituție istoriografică și unul de dreptate. Nu se poate rezuma un text ca acesta, scris cu mare economie de mijloace, bine informat și sobru, cu articulații de structură ce denotă o excelentă familiarizare cu problema pusă în studiu. Aparatul critic și bibliografia de la urmă indică și alte demersuri privind chestiunea continuității românești. Alain Ruzé a avut buna intuiție de a situa procesul etnogenezei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de altfel, sub unghiul acestei idei, cu ancheta inițiată de Noua revistă română asupra psihologiei poporului nostru și avea să dea curând lucrări esențiale pe acest tărâm prin C. Rădulescu-Motru, D. Drăghicescu ș.a. Surprinde în acea anchetă răspunsul clar, succint, sobru, formulat de V. Pârvan, tânăr absolvent de liceu, dar de pe atunci atent la marile probleme ale societății noastre. Articolele scrise ca student în Voința națională, Luceafărul, Viața românească etc. atestă o vocație sigură de apostol, vocație căreia apropierea de N.
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în studiile de psihologie care au analizat legăturile între timbrul vocii și impresia de credibilitate pe care o degajă oratorul, o parte a puterii de convingere a Domnului X - și numeroși alți vorbitori cu voce gravă - vine din timbrul vocal sobru, după cum arată următorul experiment: Psihologii William Apple, Lynn Streeter și Robert Krauss au dat să asculte unui de 61 de voluntari înregistrări cu indivizi de sex masculin care răspundeau la două întrebări într-un interviu. Participanții trebuiau să asculte fragmentele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
V.B. [...] Nota Biroului Propunem ca un exemplar din prezenta notă să fie înaintată la Direcția VIII pentru adâncirea cercetărilor. [subl. autorului]” „Mache” - „Raport cu propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului A.A. asistent teolog la ITOB”, 1987: „Este corect, sobru, devotat meseriei sale, fără a fi implicat în acțiuni ostile. Are posibilități bune de informare pe lângă obiectivele menționate mai sus și poate controla mediul studenților pentru cunoașterea și prevenirea situațiilor generatoare de acte antisociale, ostile. Din contactul avut cu candidatul
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
doua, cea care începe la 3 octombrie 1980 cu observațiile lui și se termină cu scena dostoievskiană de la pagina 232. Portretului care urmează, și care anunță despărțirea și chiar ruptura, nui lipsește, desigur, nota patetică. Prin asta Jurnalul depășește limitele sobre ale unui text filozofic, în schimb își dezvăluie adevărata intenție: căutarea de sine. Crima care i încununează privește mai puțin Maestrul cât Discipolul: a fost deabia ucis în dumneata. La sfârșit, dumneata ești câștigătorul, dumneata ești cel eliberat, dar această
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
observarea directă a vieții - surprinzând raportul dintre om și mediul său natural, social și istoric. Portretul este frecvent focalizat asupra unei dominante morale (personaje caractere) sau asupra unei carențe ereditare (pe care o vor accentua na turaliștii). - Cultivarea unui stil sobru, adesea impersonal sau anticalofil: „Modalitatea de redare trebuie să fie cât mai simplă, pentru ca toți să o poată înțelege.“ (G. Larroux, Le Réalisme) - Diversitatea modelelor realiste: realismul obiectiv (de observație: Comedia umană de Honoré de Balzac; romanul balzacian Enigma Otiliei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lau încărunțit înainte de vreme. Numeroasele detalii ale îmbrăcăminții eroului vizează și ele o schimbare dramatică a statutului social, o cădere în marginea societății, adaptarea la existența trudnică a unui hamal. Statura impozantă a personajului, ținuta lui sugerează însă o demnitate sobră, discretă care insinuează ideea unei origini elevate. Limbajul neologic (să degajeze, sacou, eroziune, amortizare) care ia treptat locul discursului în registrul colocvial citadin (petice, bocanci, gumilastic) suge rează de asemenea proveniența aristocratică a personajului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]