6,537 matches
-
fiică, De ce, întrebă Marçal, Pentru că sărmana mamă nu va avea putere să suporte singură și neajutorată înfumurarea tatălui și a bunicului. Se repetă râsul, din fericire nu erau de față părinții lui Marçal, și-ar închipui că Algorii râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei care-i dăduseră viață. Ultimele case din sat rămăseseră în urmă. Găsit lătră de mulțumire văzând cum apare în susul coastei acoperișul olăriei, dudul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
glonț spre cuptor, cu vezica brusc în alertă, reclamând o satisfacție urgentă. Marçal spuse, Acum c-am rămas singuri, povestești-mi cum a fost predarea mărfii, Ca de obicei, nimic nou, am dat hârtiile, am descărcat lăzile, s-a făcut socoteala, angajatul a examinat păpușile una câte una și n-a găsit nici un defect, nici una nu era spartă și vopseaua nu era ciupită, ai făcut o treabă excelentă când le-ai ambalat, Nimic altceva, De ce întrebi, De ieri am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unei femei să se mărite cu el dacă nu are mijloace să-și câștige existența, E cazul dumitale, întrebă Isaura, Știi bine că da, olăria s-a închis și eu n-am învățat să fac altceva, Dar vei trăi pe socoteala ginerelui dumitale, N-am altă soluție, Ai putea trăi și din ce-ar câștiga nevasta, Cât timp ar dura iubirea în acest caz, întrebă Cipriano Algor, Nu am lucrat cât am fost căsătorită, am trăit din ce câștiga soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la magazin și zero trebuie să fie practic un alt zero. Și apoi, întrebă, privind dudul negru și el răspunse, Apoi, bătrâne prieten, ca întotdeauna, viitorul. După patru zile, Marta telefonă din nou, Venim mâine după-amiază. Cipriano Algor făcu niște socoteli rapide, Dar ziua liberă a lui Marçal nu trebuia să fie acum, Nu, Atunci, Păstrează-ți întrebările pentru când ajungem, Vrei să vin după voi, N-are rost, luăm un taxi. Cipriano Algor îi spuse Isaurei că vizita i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
măcar cum se numește, știu perfect cine e, numai că nu reușesc să-i reconstitui chipul. Pe alocuri, În starea de semiveghe care urmează, contest visul. Cată de-ți amintește, cunoști și ții minte totul și ți-ai Încheiat toate socotelile acelea, sau nici măcar nu le Începuseși. Nu există nimic despre care tu să nu știi unde e. Nu există nimic. Rămâne bănuiala că am uitat nu știu ce lucru, că l-am lăsat printre pliurile solicitudinii, așa cum uiți o bancnotă sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
clar, În această privință, că Turnul Babel nu fusese altceva decât tentativa, din păcate prea grăbită și pe bună dreptate ratată, din cauza trufiei proiectanților lui, de a construi menhirul cel mai puternic dintre toate, numai că arhitecții babilonieni făcuseră greșit socotelile, pentru că, așa cum demonstrase părintele Kircher, dacă turnul ar fi fost construit până la vârf, prin greutatea lui excesivă ar fi făcut să se rotească cu nouăzeci de grade, și poate chiar mai mult, axa terestră, iar bietul nostru glob s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unde locuiește Regele Lumii? Înăuntru, dedesubt, nu afară. Tocmai pornind de la ipoteza asta, Hitler decide să răstoarne Întreaga ordine a cercetărilor, concepția hărții finale, modul de a interpreta Pendulul! Trebuie recompuse la un loc cele șase grupuri și refăcute toate socotelile, de la capăt. Gândiți-vă la logica invaziei hitleriste... Prima revendicare, Danzig-ul, pentru a avea sub puterea lui locurile clasice ale grupului teutonic. Apoi cucerește Parisul, ține Pendulul și Turnul Eiffel sub control, contactează grupurile sinarhice și le infiltrează În guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp de secole. Iar pe de altă parte, sistemul de orientare e atât de elementar, că-i de-ajuns să-i memorezi schema, iar harta ar putea fi reprodusă pe loc, oriunde. Atât de simplă și atât de imprevizibilă... Faceți socoteala - spun așa numai ca să redau ideea -, e ca și cum harta ar fi Înscrisă În piramida lui Keops, desfăcută În fața tuturor, și toți, timp de secole, ar fi citit și recitit piramida pentru a găsi În ea alte aluzii, alte calcule fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sus, cu cămașa descheiată la piept, cu mâinile legate la spate, ca unul care nu cunoscuse niciodată frica. Temperat de calmul lui Belbo, resemnat, În orice caz, În ceea ce privește Întreruperea oscilațiilor, tot mai nerăbdător să cunoască secretul, aflat acum la Încheierea socotelilor cu cercetarea lui de o viață, sau de mai multe vieți, hotărât să preia din nou comanda adepților săi, Agliè se Întorsese din nou către Jacopo: „Haide, domnule Belbo, hotărâți-vă. Vedeți bine, vă găsiți Într-o situație, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timpul slobozindu-și săgeata lui de Zenon, nu fusese un semn, un simptom, o aluzie, o figură, o semnătură, o enigmă: era exact ceea ce era și nu ținea locul nici unui alt Lucru, momentul În care nu mai există amânare, iar socoteala e fără rest. Jacopo Belbo nu Înțelesese că-și avusese momentul său și ar fi trebuit să-i ajungă pentru toată viața. Nu-l recunoscuse, Își petrecuse restul zilelor căutând altul, până la a-și pierde sufletul. Sau poate că bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lume, ce să zic, În care singura companie care Îl alină este cea a Diavolului. — Cum adică, nu sîntem... singuri? — E greu de explicat unui om. — Încearcă. — Uite cum stau lucrurile. A fost o vreme În care puteam să țin socoteala fiecărei persoane și fiecărui lucru, chiar și a spiritelor și spiridușilor. Chiar și colegii mei diavoli veneau și se Înscriau pe listele mele, desigur. Apoi lucrurile și creaturile, și nu mă refer numai la oameni, au Început să se Înmulțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o să facă. După ce dezbat pe marginea prostituției (toată lumea pentru), jocurilor de noroc (facem ce vrem) și problemei apei (din nou), se felicită singuri pentru că trăiesc unde trăiesc. — Cincizeci de suflete răspîndite pe trei sute de mile pătrate, dacă nu punem la socoteală bordelul și traficul navetiștilor, spune ciudatul. Asta numesc eu spațiu. Ia Încearcă să faci asta În Est. Savurîndu-și al doilea Bourbon Libre, Wakefield intră și el În conversație. — Dar vouă nu vă lipsește civilizația urbană? — Nimic din ceea ce e urban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șemineu, citind ziarul, inventând mici ritualuri cu care să-și umple zilele: să facă un rebus, să lucreze în grădină, să-și facă de lucru în bucătărie, să bea un pahar de whisky de calitate, să nu trebuiască să dea socoteală nimănui. Dar nimic din toate astea nu le era permis pensionarilor de aici; oricât de luxos ar fi fost stilul lor de viață, singurul lucru pe care nu-l aveau era libertatea de a alege. — Domnule Allen? Ați vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu ară, nici nu sapă, Dar are și ea o ceapă. Când a rătăcit cireada Și-a pierdut prin iarbă coada. Chiar de la-ndemână nu i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa i-a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de la noi cu trei spirite reprezentative moderne din Occident: Cocteau, pictorul Delaunay și Pirandello. N’am vrea să ne covîrșim cu un elogiu de sine; ne punem însă în unison cu ritmul accelerat al epocii și spiritualitatea ei ubicuă. Peste socotelile diplomatice ale politicienilor, cari pun în jurul țărilor tranșee de sîrmă ghimpată, se înfăptue trainică, solidară, liberă, Internaționala umană. Modești pionieri, nu ne facem decît o datorie. Colaboratorii noștri: Ilarie Voronca, redactor pentru Franța, și Mihail Cosma, redactor pentru Italia, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Louise Moore, Jean Neubohn, Donnei Poppy, lui Deborah Schneider și Marie Skinner. 1 Nu sînt genul care să se prefacă bolnavă. Și, deși mi-ar plăcea să spun că mă simt rău, nu mă simt. Asta dacă nu punem la socoteală emoțiile de dinainte de nuntă, nervii de ultim moment și cantitățile Înfiorătoare de stres. Cu toate astea, azi-dimineață m-am hotărît că merit o zi liberă - la naiba, poate chiar două - așa că am sunat chiar la prima oră, conștientă fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bulgăr de zăpadă pe coasta unui munte. Cu cît Înaintează, cu atît crește În dimensiuni, pînă ce ajunge de necontrolat, și că Dan ar face bine să nu-i stea, Doamne ferește, În cale. Iar asta ca să nu mai punem la socoteală tevatura și stresul cauzate de Încercările noastre de a cumpăra un apartament nou. Îmi iubesc casa, dar ne-am decis să Începem de la zero Într-o locuință nouă, un loc al nostru. Așa că m-am străduit să-mi mențin apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu poate limita Inchiziția. ― Nu vrei să-mi spui și adevărul tău, dacă ai unul? ― Cumva, ți l-am sugerat. ― Uneori, am sentimentul că mă găsesc între două Inchiziții. Una care mi-a cerut să abjur, alta care-mi cere socoteală de ce am abjurat. Și, crede-mă, am obosit să mă izbesc peste tot de tribunale. ― De aceea fugi de lume. ― Inchiziția n-ar privi cu ochi buni nici faptul că discut cu tine. Dacă ar ști, mi-ar interzice să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să se-nțeleagă că acela era adevăratul motiv al vizitei mele. Când am făcut-o, mi-a spus că era încă în viață și că, deși aproape că nu mai vedea nimic de departe, continua să-i țină cu precizie socotelile și locuia tot în casa din spatele curții noastre. I-am cerut voie să mă duc să-l salut pe rabin și să-l conduc pe Rotari la episcopul Severo. Mi-a dat consimțământul, nu fără să facă o strâmbătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
După câteva clipe ne-a informat: - E de rău. Trebuie s-o luăm pe-aici. Fiindcă la o jumătate de milă pe drumul pe care ar fi trebuit să ne continuăm călătoria este o patrulă de soldați. Cam zece, după socoteala mea. Au instalat un cort unde vor sta peste noapte. Probabil vor să-l prindă pe Marcello. Eu și Gundo am pus două întrebări diferite în același timp. Eu: - Cine e Marcello? Gundo: - Din ce cauză trebuie să renunțăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sigur ca să ne-ascundem câteva zile. A rumegat răspunsul până ce a dat gata strachina. Moment în care și-a dat cu părerea: - Urât loc, treabă grea. Două sute patruzeci de parale sau echivalentul lor în aur sau argint. Imediat. După o socoteală rapidă, i-am întins banii de aur. S-a mulțumit doar să-i privească. După care i-a făcut un semn nevestei să-i ia și a dispărut într-o odăiță în spatele bucătăriei. În sfârșit, mi s-a adresat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asta și pentru că luase obiceiul să-mi zică, din recunoștință, tată; deprindea literele și legile așa cum însetatul bea apa din izvor. Gisulf guverna cu înțelepciune, iar Romilde își căuta împăcarea în Sfintele Scripturi. Eu mă gândeam cum să închei câteva socoteli cu sufletul meu și să renunț la viața lenevoasă pe care o duceam. Dar, așa cum se știe, în zilele călduroase se coc cele mai spăimoase vijelii. Ceea ce s-a și adeverit. Adriano locuia într-o casă modestă în afara orașului Cividale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la palat la două zile după ce sosisem. Am trecut mai întâi pe la rabinul Simeone, ca să-l informez despre ceea ce stabilisem la Concordia; am aflat că el era deja la curent cu afacerea și că aveam la dispoziție, în așteptarea unei socoteli mai precise, o cantitate de aur și de argint aproape egală cu jumătatea averii tatălui meu. Întrebându-l pe rabin cum mergeau lucrurile în privința nației sale, m-a asigurat că, odată cu noul duce, erau tratați asemenea creștinilor, ba chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luni, în care Rotari s-a dovedit a fi un rege fără cusur. Într-o zi m-a chemat și mi-a spus: - Acum tronul poate să stea și fără mine o vreme. Convoacă armata pentru sfârșitul lunii. Avem o socoteală de-ncheiat. M-am uitat la el fără să pricep. Fața i s-a încruntat. - Să-i răzbunăm pe Taso și pe Kakko. Să ne presărăm părul cu pulbere roșie: a venit momentul ca Oderzo să nu se mai numească Oderzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajuns. Acum trebuia să-l lase În pace, dar după paisprezece mai avea să discute cu el. După realegerea lui Elio, trebuia neapărat să-și ia viața În mâini. Treizeci de ani: nici nu ajunsese la jumătatea vârstei, dacă făcea socoteala după speranța de viață a unei italience născute În anii ’70. Următorii treizeci de ani aveau să fie cei mai buni. Nu va mai comite aceleași greșeli. Următorii treizeci de ani Îi va gusta clipă de clipă. Va Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]