3,952 matches
-
nivele descendente fiind calchiate, până la identitate, după relațiile din interiorul monadei prime a partidului, subordonându-i-se întru totul. Departe de a fi necontiguă, erotica e chiar izomorfă cu politica și, mai mult, se comportă ca vasală a acesteia. În sonetul de dragoste al lui Mircea Ivănescu, politica este, dimpotrivă, absentă, dacă nu cumva acceptăm, precum cenzura comunistă, să vedem în referințele aluzive la centenarul Unirii (mai întâi cea din titlu, cu majuscula înnobilatoare, apoi "ianuarie acela de argint", în care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
neglijabil, la care se poate oricând renunța) - politicul. Inversiune curajoasă, cu toată discreția ei (discreție care a și făcut-o să treacă de cenzură), și câtuși de puțin lipsită de riscuri pentru nu mai puțin discretul ei autor. Așadar, prin Sonet despre Unire, Mircea Ivănescu își începe construcția lirică a ceea ce M. Ungheanu denumea, în cronica la Versuri (1968), "religia petrarchistă a eternului feminin"3, consolidată mai apoi, după Valeriu Cristea, într-o operă poetică înțeleasă ca un singur "vast poem
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lăsăm la o parte "părul, unduiosul, de zână", oricum liber, în context (fiind relaționat cu făptura imaculată a unei "zâne"), de orice sarcină derivată din materialitatea senzoriului erotic. Știind cum are să evolueze lirica ivănesciană, putem întrevedea pe bună dreptate, în sonetul din 1959, începutul a ceea ce se va dovedi a fi o poezie aidoma unui monolog petrarchist de o idealitate dureroasă, de o discreție a castității similară, ca efect inhibitiv asupra consumării materiale a iubirii, cu sabia regelui Marc așezată între
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu voluptoasei Nausicaa, ci castei și răbdătoarei Penelope, așteptând revenirea la ea a celui care, peregrinând odiseic prin șerpuirile întortocheate acvatic ale versurilor, trece printre Scylla și Charibda politicului, ale istoricului, ale socialului, căutând necontenit Ithaca iubirii. De asemenea, același Sonet despre Unire inaugurează o altă direcție majoră a poeziei ivănesciene, de data aceasta nu atât de viziune, cât de tehnică poetică, și anume intertextualismul. Versul lui Alecsandri, ghilimetat pentru o mai eficientă avertizare a cititorului, are, de aceea, o vizibilitate
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și de energia transmutată a altora. Tot ceea ce atinge, pneuma lirică din poemele ivănesciene transformă, ca un Midas al erotismului, în iubire. Însă nu numai acest citat recondiționat din Hora Unirii face parte din jocul intertextual în care ne implică Sonetul despre Unire. Există, dacă nu citate, atunci cel puțin pastișe sau prelucrări discret presărate în corpul poemului, pe care ochiul atent le descoperă cu delicii. Propoziția pe care i-o șoptește încet iubitei: "Iubito, chiar azi am tors din caierul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ci implica și necesitatea politică a depășirii cenzurii, făcând, deci, parte dintr-un joc de șah a cărui pierdere ar fi putut avea consecințe neplăcute pentru jucător. Discreția intertextuală era motivată atât literar, cât și politic. Mai trebuie remarcat, în legătură cu Sonet despre Unire, faptul, aparent lipsit de importanță, că forma lui de sonet este una neortodoxă. Singura asemănare este cea a numărului de versuri, paisprezece, însă, din punct de vedere ritmic, endecasilabul preluat pe filieră italiană s-a pierdut, numărul de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un joc de șah a cărui pierdere ar fi putut avea consecințe neplăcute pentru jucător. Discreția intertextuală era motivată atât literar, cât și politic. Mai trebuie remarcat, în legătură cu Sonet despre Unire, faptul, aparent lipsit de importanță, că forma lui de sonet este una neortodoxă. Singura asemănare este cea a numărului de versuri, paisprezece, însă, din punct de vedere ritmic, endecasilabul preluat pe filieră italiană s-a pierdut, numărul de silabe este mult mai mare de unsprezece și nu construiește pattern-ul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de unsprezece și nu construiește pattern-ul nici unui picior metric regulat; din cauza aceasta, rimele, corecte și corect așezate, își pierd efectul sonor și, de asemenea, și pe cel vizual. Mai poate fi, eventual, luată în calcul ca ținând de convenția sonetului separația tipografică prin blanc a "catrenelor" și "terținelor". Și atât. Dacă nu s-ar fi precizat în titlu că e vorba de un sonet, puțini lectori ar fi sesizat aceasta. Aceeași voință a anonimatului, a neostentației, a discreției determină amorfizarea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
asemenea, și pe cel vizual. Mai poate fi, eventual, luată în calcul ca ținând de convenția sonetului separația tipografică prin blanc a "catrenelor" și "terținelor". Și atât. Dacă nu s-ar fi precizat în titlu că e vorba de un sonet, puțini lectori ar fi sesizat aceasta. Aceeași voință a anonimatului, a neostentației, a discreției determină amorfizarea textului, încât raportarea acestuia la convenția speciei să nu sară în ochi. Se poate bănui că deghizarea aceasta, în fapt mai mult decât grafică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
informația literară e deliberat ascunsă de către autor de ochii lectorului, ca într-un joc, astfel încât găsirea și asamblarea crâmpeielor de informație într-un tot cât mai coerent posibil se transformă în miză principală a lecturii 7. Observând structura imperfectă a sonetelor ivănesciene, același Matei Călinescu, în studiul introductiv al antologiei de la Polirom, face o comparație între Mallarmé și poetul român și conchide: "Mallarmé afecționa și el sonetul, dar la Mircea Ivănescu această formă "perfectă" e voit imperfectă, ironic imperfectă (cu excesiv de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
coerent posibil se transformă în miză principală a lecturii 7. Observând structura imperfectă a sonetelor ivănesciene, același Matei Călinescu, în studiul introductiv al antologiei de la Polirom, face o comparație între Mallarmé și poetul român și conchide: "Mallarmé afecționa și el sonetul, dar la Mircea Ivănescu această formă "perfectă" e voit imperfectă, ironic imperfectă (cu excesiv de multe enjambements care transgresează normele poeticii parnasiano-simboliste, cu versuri inegale, cu ritmuri rupte, cu revărsări de prozaisme în care rima se îneacă), deși efectul final e
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
necristaline, într-o construcție euristică funcționând după principiul termitierei, având ca surprinzător rezultat mușuroiul de o geometrie perfectă în urma unor munci înșelător haotice și dezorganizate. După cum putem înțelege acum din cele discutate mai sus, motivele pentru care am afirmat că Sonet despre Unire este întâiul poem cu adevărat ivănescian pot fi sintetizate astfel: în decursul a ceva mai mult de un an (din decembrie 1957 în ianuarie 1959), venind dinspre Ploaia și ajungând la Sonet despre Unire, Mircea Ivănescu se descoperă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
motivele pentru care am afirmat că Sonet despre Unire este întâiul poem cu adevărat ivănescian pot fi sintetizate astfel: în decursul a ceva mai mult de un an (din decembrie 1957 în ianuarie 1959), venind dinspre Ploaia și ajungând la Sonet despre Unire, Mircea Ivănescu se descoperă uluitor de repede ca poet al discreției percepută în varii sensuri: mai întâi, la nivelul sentimentului, adică al discreției erotice, al cărei model anacronic pare preluat din romanțurile medievale și copiat după modalitatea sentimentală
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
poezia contemporană, dar în cea română, în întregul ei, o relizibilitate complicată, dublată de o discreție care face accesibilă relectura numai ochiului cititorului mult exersat de literatură; în ceea ce privește tehnica raportării la convențiile unei specii anume (în cazul analizat, cea a sonetului, dar sunt și madrigaluri și alte tipuri de forme poetice cu reguli bine stabilite - deși Mircea Ivănescu declară, în convorbirile cu Vasile Avram: "madrigalul nu știu nici cum se scrie și cărei formule i se subordonează"9), aceeași perseverentă voință
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Se vede, prin urmare, că trei dintre sensurile majore ale discreției poetice ivănesciene (discreția ca modalitate sentimentală, ca modalitate intertextuală și, în fine, ca modalitate tehnică de construcție a poemului) se găsesc, anticipând dezvoltarea pe care o vor cunoaște, în Sonet despre Unire, întâiul poem în care Mircea Ivănescu se înfățișează în chipul celui care urma să devină. După apariția poemului în numărul 1 din 1959, Mircea Ivănescu mai publică în Steaua aceluiași an un eseu despre Citadela lui A.J.
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
p. 44: Noțiunea de lizibilitate literară se bazează pe un paradox. Ca să capteze interesul cititorului, un text de o lungime oarecare trebuie să fie în același timp accesibil și dificil sau, cu termenii întrebuințați de formaliștii ruși, familiar și nefamiliar". Sonet despre Unire intră, din punctul de vedere al intertextualității (în toate formele acesteia), în acest paradox dezirabil: citind un poem scris la centenarul unei uniri, descoperi, dacă ești foarte atent, că citești și literatură contemporană evenimentului istoric, prezenteizată și resemnificată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a literaturii. Cazul romanului Delirul ANA-MARIA CĂTĂNUȘ Scriitorii disidenți și regimul comunist din România în anii 1980 BOGDAN CREȚU Un caz tragic: G. Călinescu IOAN STANOMIR Despre posteritatea unui dramaturg comunist: Aurel Baranga RADU VANCU Cuvintele puterii și cuvintele poeziei. "Sonetul despre Unire" al lui Mircea Ivănescu ANGELO MITCHIEVICI Arhitecții utopiei: Eugen Barbu și Facerea lumii ANTONIO PATRAȘ Reabilitarea confesiunii. Exercițiile de luciditate ale lui Ion D. Sîrbu SORIN BOCANCEA Primii muncitori intelectuali în presa comunistă din România ZOLTÁN ROSTÁS Reabilitare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a reda durerose frămîntări interioare: „...mintea cadențează fără șir cugetări pustii... pînă ce o moleculă s-a zdrobit în creier, pînă ce totul spune: vedeți ce ați făcut...”12) ,,Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...” Acesta e versul 5 din „Sonet”. După mine, el redă o impresie cît se poate de exactă. De ce „măhălălile” păreau așa? Din cauză că erau slab sau nu erau deloc luminate. Absența luminii făcea ca întunericul să fie mai gros, mai compact, „mai negru”. Dar versul lui Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exactă. De ce „măhălălile” păreau așa? Din cauză că erau slab sau nu erau deloc luminate. Absența luminii făcea ca întunericul să fie mai gros, mai compact, „mai negru”. Dar versul lui Bacovia ridică și o altă întrebare: cîte mahalale a avut Bacăul? „Sonet” e datat de editori ca fiind din 1898 1899. Răspunsul nu e simplu de schițat. Forma neregulată a localității, consecință a unei dezvoltări fără plan, le-a creat dificultăți tuturor acelora care au încercat să stabilească numărul lor. într-un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
terțină, Bacovia zice: „Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă”, versurile citate arată că-i păsa. El nu-i sentimental, dar nici indiferent. Euforia sa bahică nu șterge impresiile dezolante notate, una cîte una, ca-ntrun reportaj, la începutul sonetului. Acesta are corespondențe cu „Lacustră”, în vecinătatea căreia a fost plasat și cu a treia „Nocturnă” din Scîntei galbene, în care plînsul se amestecă în neștire „cu ploaia care curge în mahalaua bleagă”, carevasăzică înmuiată de inundații, căzută în prostrație
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la versul „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...”, căci el desparte și în același timp leagă, subtil, două medii: orașul, mai exact tîrgul și mahalaua. „învăluit de sărăcie” („Plumb de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd poetul a scris „Sonet”, dar și mult încoace, același aspect mediocru de „crîșmă umedă, murdară”, ca și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat.5) „Sonet”, la fel ca „Proză” (Plouă...) și altele, excelează prin numărul informațiilor adevărate despre o perioadă din istoria Bacăului. Arhivele și presa îl confirmă pe Bacovia pas cu pas, în special referitor la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în zidurile sale sufletești. La lumina zilei, aventurile nocturne (plimbări sau petreceri) provocau analize dintre cele mai dureroase. Modele umane - modele literare „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă/ Ori ca Verlaine topit de băutură”. Bravînd, în aceste versuri din „Sonet”1), Bacovia boemul se pune sub pavăza numelui celor doi. Oricît de grozav va fi fost excesul pe care l-a comis, el are - vrea să zică - analogie în faptele lor. Dincolo de o scuză abilă, aci, fără îndoială, e și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o oarecare afinitate față de trecutul îndepărtat, medieval. „Amorul [lui] de trecut” se exprimă în mai multe locuri, dar cel mai evident în două „Balade”, care apar ca „altceva” , neașteptat, în poezia sa. în a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Poezii, Antologie de Cornel Regman, Ediția a II-a, Ed. Minerva, 1976, p. 104, 107, 114. în treacăt fie spus, Alecsandri e și autorul unui „vodevil național” intitulat „Corbul romîn”. 7. „Fata-n grădina de aur”, în Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, Editate și comentate de Petru Creția, Ed. Humanitas, 1994, p. 21. 8. „Despărțire”, în Poezii, ediția cit., p. 83. 9. Aron Cotruș, „Tristia, II”, în Almanahul scriitorilor de la noi, Ed. „Librăriei Naționale”, Sebastian Bornemisa, Orăștie, 1911, p. 140. 10
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]