11,582 matches
-
În cetate la miezul nopții și Înconjură fortăreața, creând astfel o blocadă. Tunurile bubuiră timp de douăsprezece ore, până la amiază, când mica garnizoană a fost lichidată aproape În Întregime. În acea clipă Hira Singh dădu semnalul de atac. Un colonel spaniol, pe numele său domnul Hurbon, care se afla În serviciul sikhșilor, a fost unul dintre primii luptători de pe crenelurile zidurilor. Cei care au depus armele au fost singurii care nu au fost răniți, În timp ce capii lor, Ajit Singh, Lena Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
410-412). 288. Extractum Glycyrrhizae din rădăcină de Glycyrrhiza glabra (US Dispensatory, pp. 395 și 433), recomandat În epocă sub formă de decoct În afecțiunile renale. Nu mai apare În Lexicon botanicum. 289. Sucul preparat din Myrospermum Peruiferum, acel Balsamo negro spaniol folosit mai ales ca tonic și expectorant, cf. US Dispensatory, pp.161-164. În epocă e menționat chiar și un „Carpathian balsam” (extract de pin), p. 862. Asa foetida e un condiment deseori menționat de Caraka (scr. hiògu), tocmai pentru că e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu structura spirituală a românilor”. În alte numere Horia Stamatu se referă la Crăciunul românilor în exil sau vorbește despre 1 Decembrie 1918, fixează din nou, destul de elocvent, misiunea românilor în exil, definește rolul eroilor în destinul neamurilor, recenzează traducerea spaniolă a romanului Ion de Liviu Rebreanu, în versiunea Victoriei Cotruș, discută despre semnificația zilei de 10 Mai în istoria României ori semnează comentariul Războiul român împotriva Rusiei Sovietice, dreptul împotriva barbariei. Horia Stamatu a preluat mai târziu, ca rubrică, seria
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
moment important în evoluția comparatismului românesc. Tot din 1929 Ș. organizează cursuri de vară de limba și literatura franceză la Piatra Neamț, apoi la Brașov, unde se vor reorganiza sub forma Universității Libere în 1936, adăugându-li-se secțiile de italiană, spaniolă, română și latină, frecventată atât de studenți și profesori români, cât și francezi. În 1919 și 1920 inițiase, cu grupuri de zeci de studenți și profesori ieșeni, călătorii de studii în Franța, apoi, în 1926, în Statele Unite ale Americii. În
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
axiologie culturală. Sunt traduse opere fundamentale ale marilor scriitori moderni și contemporani, laureați ai premiilor internaționale pentru literatură, dar și texte de referință din literatura clasică, adesea în cadrul unor numere omagiale. Sunt inserate antologii de poezie franceză, italiană, engleză, germană, spaniolă, belgiană, norvegiană, versuri de Shakespeare, Dante, Goethe, Hölderlin, E. A. Poe, Rainer Maria Rilke, Paul Valéry, Stéphane Mallarmé, Guillaume Apollinaire, T. S. Eliot, Ezra Pound, Jorge Luis Borges, Lautréamont, Jacques Prévert, Antonio Machado, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba, Pablo Neruda, Carl Sandburg
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
integral, în vederea multiplicării, aceasta revista a lui Ștefan Baciu și Faust Brădescu. În 1962 pleacă în Statele Unite ale Americii, la Seattle, unde Ștefan Baciu este invitat ca profesor la University of Washington, si va fi lector de limbă și literatura spaniolă la aceeasi universitate, iar din 1964 până la sfârșitul vieții va fi profesoară de limbă și literatura franceză la Universitatea din Honolulu, în Hawaii. Este totodată președinta mai multor societăți culturale și literare ale Universității: Cercle Français, Alliance Française și Société
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
și editarea științifică a unor lucrări ale lui Dimitrie Cantemir scrise în limba latină. Istoria culturii române vechi s-a îmbogățit, de asemenea, prin inițiativa de a edita lucrarea lui Al. Busuioceanu Zamolxis sau Mitul dacic în istoria și legendele spaniole (1985), ca și prin traducerea corpusului de documente latine dintr-o lucrare a Luciei Protopopescu, Contribuții la istoria învățământului în Transilvania (1966). De o remarcabilă precizie sunt versiunile din Platon, făcute fie singur (Lahes, 1973), fie împreună cu Petru Creția (Ion
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
grecești, Odiseea (1997) și Iliada (1998) de Homer, precum și a Eneidei lui Vergiliu (2000). SCRIERI: Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (în colaborare cu Lucia Wald), București, 1987. Ediții: Al. Busuioceanu, Zamolxis sau Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cu o evocare de Eugenia Baltisti, București, 1985. Traduceri: Platon, Lahes, în Platon, Opere, I, București, 1973, Ion, în Opere, II, București, 1976 (în colaborare cu Petru Creția); Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. IX, t. I: De antiquis et hodiernis
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
Aventurile ultimului Abencérage). Alte tălmăciri din scrierile lui Fr. W. Weber (versuri în transpunerea lui Elie Dăianu), W. Schwartz (în versiunea Elenei din Ardeal) și Lewis Wallace (Ben Hur) se adaugă prozei ușoare, mai mult umoristică, tradusă din franceză, italiană, spaniolă și engleză aproape în fiecare număr. După 1900 la rubricile de literatură au publicat, din când în când, și G. Coșbuc, Iuliu Maior, St. O. Iosif, Aurel C. Domșa, Emil Sabo. Aspectul periodicului nu se schimbă nici mai târziu, deși
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
lupi să nu mergi în pădure”. Într-unul din miscelaneele cu texte ascetice în slavonă copiate de V., pagini ce au nu doar o mare valoare spirituală, ci și una literară, a fost inclus și romanul alegoric Desiderie, de origine spaniolă, tradus în slavona rusă prin intermediar polon. Repere bibliografice: Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului. Un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, I, coordonator Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 355-384; Mitropolitul Serafim [Romul Joantă], Isihasmul. Tradiție și cultură
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
traducător. Este fiul lui Gheorghe Vârgolici, țăran. Urmează la Iași cursurile secundare la Academia Mihăileană și Facultatea de Litere și Filosofie, pe care o termină în 1864. Cu o bursă obținută cu sprijinul lui Titu Maiorescu, studiază limbile și literaturile spaniolă, franceză și germană la Universitatea din Madrid, la École Normale Supérieure din Paris și la Universitatea din Berlin. Întors în țară, e profesor de liceu la Bârlad și Iași, iar în 1875 devine titularul Catedrei de limba și literatura franceză
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
și frumos; opera nu trebuie judecată numai din perspectiva cititorului, ci și din aceea a epocii în care a fost scrisă. Prin studiile sale despre Cervantes, Lope de Vega și Calderón de la Barca a încercat să reconstituie ansamblul vieții spirituale spaniole din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Punctul de plecare era convingerea că numai fidelitatea oglindirii poate conferi unei literaturi caracter național (poezia ar face oarecare excepție, pentru că aici adevărul istoric nu constituie o lege, ci, adesea, doar
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
Molière, André Chénier, Lamartine, Musset ș.a.) germană (Schiller) și engleză (Byron). Educației clasice și temperamentului său echilibrat li se datoresc elegantele traduceri din literatura Antichității (Anacreon, Vergiliu, Properțiu, Tibul, Fedru, Ovidiu). Un merit deosebit îi revine ca traducător din literatura spaniolă. Este printre cei dintâi care a făcut cunoscut românilor folclorul iberic și a tălmăcit prima parte din Don Quijote de la Mancha de Cervantes, într-o versiune care, fără să strălucească prin calități stilistice deosebite, s-a impus prin cursivitatea și sfătoșenia
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
litere. Ca militant unionist, este director al gazetei „Opiniunea” (Paris), susținând aici, ca și în alte publicații de limba franceză, legitimitatea emancipării sociale și politice a românilor. Se căsătorește în 1857 cu Françoise Joséphine Dominique de Plano, fiica unui medic spaniol (aceasta va muri peste un an), și călătorește mult, colectând, mai cu seamă din Spania, informații culturale, istorice. Întors la Iași în 1858, își începe cariera ca profesor la Gimnaziul Central. Ulterior va funcționa ca profesor la Universitatea din Iași
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Romă, Milano, Florența, Modena, Paris, Strasbourg, Buenos Aires. Remarcabil profesor și om de cultură, autor al unui impresionant număr de cărți și studii de filosofie și teorie a culturii, sociologie, politologie, istoria și critica artelor, estetică, scrise în majoritate în limbile spaniolă și italiană, U. a fost totodată un veritabil „ambasador al spiritului românesc în Spania” (Horia Stamatu). În 1951 inițiază la Madrid revista „Destin”. Determinat de ideea, exprimată în numărul inaugural, ca oamenii de valoare ai culturii române din exil constituie
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
utopiei” au prilejuit considerații „care explică multe din anomaliile istorice pe care le străbatem” (Virgil Ierunca). Aventură de la libertad (1966) dezvolta ideea libertății că aventură și „soarta” libertății în perioada contemporană. S-a remarcat că, „deși exprimată aici în limba spaniolă, gândirea lui Uscătescu se vădește a fi o gândire românească, si ca atare occidentală, binevenită într-un moment în care românii încep să-și dea seama cât de grea este alienarea prin adeziune [...] la o falsă universalitate” (Horia Stamatu). Teatro
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
aduce nici un fel de omagiu”. Interesul pentru problematică românească, resort al câtorva dintre primele lucrări (Relaciones culturales hispano-rumanas, 1950, Rumânia. Pueblo. Historia. Cultură, 1951, Constantin Brâncuși, 1958), se regăsește și ulterior în opera lui U. Fenomenul cultural românesc, prezentat cititorului spaniol fără prejudecăți și „fără partizanism”, cum remarcă Vintilă Horia, în manifestări curente - articole, conferințe despre tipărituri românești, expoziții, concerte, spectacole - este „catalogat” la nivelul lui adevărat într-o carte precum Fronteras del silencio (1967). Eseul Proceso al humanismo a apărut
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
unui inexorabil proces al umanismului aflat la răscruce” a determinat elaborarea cărții, care examinează toate aspectele gândirii contemporane și curentele corespunzătoare fiecăreia. Este - notează U. în prefață la antologia Proces umanismului (1987), în care sunt reluate câteva capitole din ediția spaniolă - un „«proces» pe care autorul îl «intentează» unui umanism deschis conflictelor și crizelor, dar nu mai puțin un dialog cu vaste consecințe”, care „nu poate să lase în umbră o îngrijorare profundă față de una din scăderile precumpănitoare ale timpului nostru
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
della comunicazione, Florența, 1991; Poemas de la Tierra Perdida, Madrid, 1991; Avanguardia e libertà, Genova, 1992; Estética y crítica de Benedetto Croce: el 90 aniversario de la „Estética” de Benedetto Croce, Barcelona, 1992; Timp și destin, Madrid, 1993; Idei fundamentale ale culturii spaniole, tr. Domnită Ilinca Țăranu, Iași, 1995. Repere bibliografice: C. I. Popovici, „Problemă Europei”, „Destin”, 1951, 1; I. D. Coterlan, Poziția ultimei interpretări sintetice a istoriei românilor, „Destin”, 1951, 2; V.I. [Virgil Ierunca], „Utopía y plenitud histórica”, „Ființă românească”, 1964, 2; V.H.
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Stendhal. Omul și opera. Semnează articole, cronică literară și dramatică, interviu în „Argeș”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Săptămîna”, „Viața Capitalei”, „Caiete critice”. Este și autorul unor traduceri din limbile franceză, spaniolă și engleză. La originea reflecțiilor lui Z. din monografia pe care i-o consacră lui Stendhal stau opera și jurnalul scriitorului, susținute de o consistentă bibliografie, incluzând și referințe despre istorie, sisteme sociale și mentalități, sociologie. Incursiunea în biografia și
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
obiectivitatea codului civil, în text regăsindu-se toată gama de nuanțe a sufletului uman, pe care Stendhal o însoțește cu propriul comentariu ironic. La Renaissance. La poésie française (1999) abordează lirica renascentistă din perspectivă comparativ-istorică și tematologică, în raport cu modelele italiene, spaniole și anglo-saxone. O analiză a globalizării culturale de tip francofon, alternativă umanistă la marile mutații contemporane, se află în La Francophonie ou La Globalisation par la culture et la civilisation de l’„Ancienne Europe” (2003). SCRIERI: Stendhal. Omul și opera
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza consacrată naturalismului, intitulată Sub semnul realului (1974). Debutând cu geneza curentului și manifestarea sa în Franța, studiul descrie și forme proprii altor literaturi (germană, italiană, spaniolă, anglo-irlandeză, norvegiană, daneză, suedeză, rusă, polonă, maghiară, română etc.), stabilind caracterele comune ale orientării. Teza ar fi că, departe de a reprezenta, cum s-a afirmat, o direcție opusă realismului, „naturalismul întregește realismul”, îl „îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
publicației de a păstra o deschidere internațională și interculturală este evidentă și s-a manifestat chiar și în perioada de severe constrângeri ideologice impuse de regimul comunist, cănd schimburile de idei și informații deveniseră din ce in ce mai dificile. Redactate în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, rusă, textele din S. aparțin nu numai unor autori români, ci, adesea, și unor cercetători străini - Pierre Brunel, Yves Chevrel, Marco Cugno, Christel Meier, Leonard Marș, Marco Bussagli ș.a. - sau unor specialiști de origine română, aflați în străinătate
SYNTHESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290028_a_291357]
-
în fruntea cărora dă un scurt cuprins, abandonând dispunerea în cuplete de lungimi variabile, întrucâtva disproporționate și care fragmentau materia. Asimetria populară a versurilor e înlocuită de alexandrinul spaniol, asonanțele sunt, de asemenea, substituite de rimă, după cum a procedat editorul spaniol Luis Guarner sau, pentru germană, O. L. B. Wolf, iar numărarea versurilor e făcută după cel mai important editor al Cidului, Ramón Menéndez Pidal. Tot în ediție bilingvă va apărea ciclul Bronzes al lui Alexandru Macedonski. În manuscris au rămas
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
operatorie, incluzând în aceeași categorie landurile germane, provinciile olandeze, regiunile franceze și celelalte forme teritoriale de nivelul NUTS II existente în diferitele state europene. Acest al doilea concept schițează regiunea din punct de vedere geografic și instituțional, foarte aproape de modelul spaniol actual. Astfel, confuntată cu aceste dificultăți de conceptualizare, Uniunea Europeană s-a limitat la oferirea unor condiții generale de acțiune, lăsând în seama statelor realizarea unor politici naționale de dezvoltare regională. Această abordare este o alternativă la o definire standard, care
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]