35,079 matches
-
creștere necontrolată. Pe măsură ce firma se dezvoltă, cresc și problemele în dificultate. Uneori întreprinzătorii încurajează creșterea rapidă, fără a fi capabili să o gestioneze. Fără planificare, gestiunea creșterii devine foarte dificilă, iar profiturile scad. Prin omisiunea planificării, întreprinzătorul își poate pune speranțe nejustificat de optimiste în afacere, ceea ce se poate transforma în iluzie. e. Amplasarea. Pentru unele afaceri amplasarea este critică. Se afirmă chiar că cei trei factori de succes în afaceri sunt amplasarea, amplasarea și ... amplasarea. Adesea însă amplasarea este aleasă
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
găsi o poziție care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul. La amiază, considerând că e un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se foiască prin casă în speranța că respectiva nevastă, a cui o fi fost ea timp de treizeci de ani, cu care se potcovise peste noapte îl va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cuvânt cunoscut. Pitorescul? Merge să spui despre un chip că este pitoresc? Da’ pitoresc e? Hm. Rescrise frumu sețea dedesubt, mai urât și mai nervos, și se năpusti: chipului dumneavoastră. Și singurul gând care mă mai ține în viață este speranța că într-o bună - dar ce spun eu „bună“? - MINUNATĂ zi, vom... Vom ce, idiotule? se apostrofă Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare. Stai locului. Nu te mai foi atât. Na, că ai vărsat cafeaua în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să se însoare și chiar îi descrisese binefacerile vieții în cuplu, în timp ce îi mai adăuga un polonic de ciorbă fierbinte în farfurie ca dovadă că nu e de colo să aibă cine se îngriji de tine, întrezărise în el oareșce speranță de mai bine și îl acceptase în ultimă instanță așa cum era, ba chiar îl oblojea atunci când era absolut necesar și îl trimitea la ta-su când era vorba de un împrumut pe termen nelimitat, ceea ce pe ta-su îl scotea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui Lache uneori să o ia tot oblu, pe câmpii, până unde o vedea cu ochii, departe, tot mai departe, spre orizont, încă un orizont, doar-doar o uita că locuiește într-un cartier muncitoresc, că școala îi mănâncă tinerețea, că speranțele lui sunt cu totul și cu totul niște invenții copilărești, precum acadelele cu dungi roșii, spiralate, la care, când le vedea învelite în staniol la țigănci, pe marginea drumului, bălea uitând mereu cât sunt de fapt de grețoase și cum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme. Capul pleșuv poartă în prelungire o sticlă pe care actorul nu găsește puterea să o refuze. Se așază amân doi la măsuța din hol, călcând în picioare, în trecere, orice speranță a pompierului de serviciu. Actorul se întoarce spre pompier și declară cu o dicție impecabilă, ca și când e replica de final într-o piesă cu personajul principal pe patul de moarte: — Pompiere, te-am văzut zilele trecute pictând. Am venit să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bea toamna un vin greu în bucătăriile amicilor până dimineața, când se suia în primul tramvai care pleca de la depou. Simțea de data aceasta că venise vremea să creadă cu tărie că poate în sfârșit să bată la poarta marilor speranțe. Societatea nu e nevoie să-l placă, își mai spuse încrezător, ci să-l citească. În fond, amânase de atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sfărâmă cei trei dinți din față. Dădu să mai spună ceva, dar sângele îi șiroia abundent pe bărbie. Redus la tăcere într-o manieră destul de brutală, se văzu nevoit să renunțe încă o dată să bată cu putere la porțile marilor speranțe. Își așeză la loc șezlongul în poziție verticală și îndreptă vârful creionului pe care îl smulse cu un gest ferm dintre două falange ale mâinii stângi. Dintr-un acces de duioșie la adresa muzei, își feri privirea, care o pornise către
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vor fi mai rare, a știut însă că, dacă vor avea loc, le vor depăși în atrocitate pe cele anterioare. A regretat înlocuirea limbii franceze proces în fază de debut atunci cu limba engleză ca limbă diplomatică. Și-a pus speranța în Liga Națiunilor pentru a se evita repetarea unui război de felul celui din 1914-1918. Mașina de vorbe și discursuri care a fost Liga Națiunilor este acum Organizația Națiunilor Unite. Și una și alta s-au dovedit incapabile să asigure
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
expresie ("echilibrul european") nu mai are trecere, de ce nu mai este "la modă"; mă tem că nu i se mai înțelege sensul adânc. Chiar dacă cuvântul nu mai este actual, necesitatea unui echilibru european subzistă, însă; continuă să existe, în fond, speranța de a putea contrabalansa forța unor anumite puteri, acțiune care, cel puțin în accepțiunea națiunilor "slabe", este însăși rațiunea de a exista a Societății Națiunilor. Dacă ideea echilibrului forțelor politice ar fi abandonată, nu ar mai exista niciun obstacol în fața
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de propria apartenență; trebuie însă să îți asumi această atitudine și să te învingi pe tine însuți. Numai cu un astfel de preț se poate ajunge la tranzacții juste și, totodată, profitabile. Cum aceste tranzacții dezamăgesc (mai întotdeauna) și câteva speranțe, diplomația este fatalmente "puțin populară". Francezii, care au un spirit prin excelență "frondeur" (revoltat, nesupus n.tr.), nu au acceptat niciodată, de bună voie, concesiile pe care, de pildă, Mazarin 25 sau Talleyrand le-au făcut la timpul lor e
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a unit cu aliații. Când Napoleon a fost înfrânt, el s-a plasat în fruntea reacțiunii din Europa. Astfel s-au organizat congrese, aproape anual, la Aix-la-Chapelle, la Laybach, la Troppau, la Verona; la acestea Sfânta Alianță dorea să distrugă speranțele partizanilor instituțiilor liberale și să intervină militar la Madrid și Neapole. În Germania, Metternich, care disprețuia Prusia, refuza să participe la reconstruirea Imperiului Germaniei, crezând că Austria va deține întotdeauna primul loc în Confederația Germanică. Scopul lui principal nu era
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a instaurat în Franța, el a revenit, aflând aici prietenia doamnei de Staël. Datorită acesteia, el a ajuns ministrul Afacerilor Străine. Începea astfel marele său destin. Și-a legat norocul de acel tânăr erou care străbătea Egiptul, aducând cu el speranța; a fost alături de acesta (la 18 Brumar) și astfel, împreună cu Primul Consul, a semnat două tratate celebre* care i-au permis Franței să spere ca, după 10 ani de război, ca cuceri, în sfârșit, pacea. Curând, admirația și entuziasmul s-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
apoi, luând totul de la capăt de fiecare dată când i se părea că politica nu mai răspundea regulilor bunului simț, a știut să meargă alături de generațiile care veneau din urmă; în fiecare etapă a vieții, el a fost, deci, instrumentul speranțelor celor mai tineri. Metternich a fost omul Sfintei Alianțe. Talleyrand, până la moarte, a rămas omul anului 1789. Secolul al XIX-lea a "cunoscut" continuarea operei revoluției. De Cavour* și Bismarck au determinat distrugerea edificiului deja construit de Congresul de la Viena
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în care o adusese diplomația de-a lungul secolelor și că ruinarea operei europene realizată până atunci echivala cu o acțiune menită a lucra în favoarea altora. Ei reprezentau o generație alimentată cu un "lapte" mult prea tare -, pentru care regretele, speranțele și visele mergeau mult mai departe decât voința și pe care Musset 74 a zugrăvit-o în primele pagini ale "Confesiunilor unui copil al secolului". Tot ceea ce era contradictoriu în gândirea și în politica epocii se putea regăsi în activitatea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
primejdioase. Nu este suficient oare pentru ca Societății Națiunilor să i se datoreze întreaga recunoștință a neamului omenesc? Din nefericire, ea are prieteni mai periculoși, poate, decât adversarii; e vorba de acei oameni ai sistemului care și-au pus în ea speranțe extravagante și care își imaginează că ea ne va conduce la un fel de paradis terestru, unde nu vor mai fi dispute între națiuni. Acei entuziaști proclamă că, de aici înainte, rolul diplomației a luat sfârșit. La ce ar servi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să credem că, deși cunoaștem bine trecutul, am putea vedea mai clar decât ei în viitor (s.tr.). * Mai spune acesta: Tot ce putem face, este să împărtășim celor tineri cât mai multe din experiența și din reflecțiile noastre, în speranța că ei vor dori să le pună în aplicare." Trebuie să sperăm! E drept însă că, în niciun caz, calculele și "combinațiile" diplomaților și discursurile oamenilor politici vor fi acelea care vor influența în cea mai mare măsură progresul umanității
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi încolți în minte. Undeva, într-un viitor îndepărtat, se întrezărea o lumină salvatoare. Cât trebuia să aștepte? Dar, era dispusă să aștepte? Deschise ochii. Era întuneric beznă și luna ascunsă după un nor. Își făcuse datoria oferindu-i speranța
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
speranță îi încolți în minte. Undeva, într-un viitor îndepărtat, se întrezărea o lumină salvatoare. Cât trebuia să aștepte? Dar, era dispusă să aștepte? Deschise ochii. Era întuneric beznă și luna ascunsă după un nor. Își făcuse datoria oferindu-i speranța, apoi se retrăsese discret, transmițându-i astfel că va trebui să lupte pentru a ajunge la lumină, nu să aștepte. Așa cum și ea se lupta cu întunericul, cu norii, pentru a lumina în noapte. Obosită, copleșită de evenimentele care o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să ierte pentru a putea iubi din nou, pentru a se vindeca de iubirea aceea bolnavă care aproape o ucisese. Dar cum să te vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva rămăsese, promisiunea lui că se va întoarce. Sădise speranța în sufletul ei care se dovedea a fi mai dureroasă decât însăși plecarea lui, căci o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva rămăsese, promisiunea lui că se va întoarce. Sădise speranța în sufletul ei care se dovedea a fi mai dureroasă decât însăși plecarea lui, căci o măcina îndoiala. Cum ar putea avea încredere în promisiunea lui? Și atunci de ce avea? Știa că nu era bine, că nu trebuia și totuși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fără să-și dea seama și acceptase jocul, inconștient, doar pentru că voia să afle cine e? Eșarfa pentru a-i ascunde identitatea, întoarcerea pentru a-i arăta că-i pasă de ce i se întâmplă, scrisoarea care-i sădise în suflet speranța cu acel „deocamdată” și pentru a-i menține atenția îndreptată asupra lui. Erau câteva indicii care îi dădeau de gândit. Și dacă era doar un joc, de ce nu renunța, de ce nu-și impunea să nu se mai gândească la el
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un obiect de îmbrăcăminte. Poate că în acele momente, în subconștient, mintea ei făcea corelația cu moartea sufletului. Cum poate muri sufletul în timp ce trupul se mișcă nestingherit prin lume? Sufletul moare când nu mai este hrănit cu iubire, visuri, dorințe, speranțe. Se stinge în întunericul neputinței, a lipsei afecțiunii. Devine rece, insensibil și e ca și cum ar fi murit. Și ea își închisese sufletul în această închisoare-mormânt ani la rând și doar iubirea reușise să-l readucă la viață, să-l scoată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și atunci care era scopul prezenței lui în viața ei? Se juca cu ea, sau voia doar să o ajute? Cuvintele din scrisoare apărură în fața ochilor ei: „Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi”. „Deocamdată” sădise speranța în sufletul ei, în timp ce el se întreținea cu astfel de domnișoare. Care era scopul? Nu avusese nici o clipă perspectiva unui viitor împreună. De ce continua să mențină acea legătură fragilă dintre ei? Ce naiba voia de la ea? Lacrimile? Se ridică de pe scaun
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
stare să respecte nicio femeie. Se folosea de ele, apoi trecea nepăsător la următoarea și tot așa mai departe. Se întrebă în acel moment câte au mai trecut printr-o experiență asemănătoare cu acest bărbat? Câte alte femei trăiau cu speranța că într-o zi acel „tu și eu” va deveni „noi”? Avea iar nevoie de lacrimi pentru a elibera toată durerea aceea care se adunase și care o presa, o sufoca. Se adunaseră iarăși poveri în suflet de când îl întâlnise
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]