11,560 matches
-
fizic, pentru ca apoi să emită judecăți opuse. Pătimașul Anghel Demetrescu și-l amintea de la Berlin sănătos, bine clădit, bea vin, fără a se îmbăta, citea sau dormea mult. Chibici sublinia viața dezordonată cu violențe în limbaj. Ieronim Barițiu s-a speriat când poetul pe la 1870-1871 a lăudat fapta de sinucidere a unui tânăr student. N. Gane, într-o scrisoare către Maiorescu, îl sfătuia pe magistru să nu-l mai laude pe poet, deoarece lauda l-ar face încrezut,nemai suportând nici un
CONTRADICŢIILE PERSONALITĂŢII EMINESCIENE (164 DE ANI DE LA NAŞTERE) ) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347683_a_349012]
-
el pe cel înghețat, puse repede niște crengi pe sanie, așternu multă cetină de brad, apoi mână calul să urce cât putea de repede peste deal, spre casă. Nu trecu mult, și-au ajuns la casa lui Macovei. S-au speriat ai casei, adică nevasta lui Macovei și firava Măriuca. - Valelei! Vai de noi! Ce nenorocire s-a întâmplat?! se puse pe bocit femeia. - Să-l ducem repede în casă! Era să înghețe în pădure! zise vecinul. N-au stat mult
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
casă, i-a trecut prin minte că nu va mai vedea vreodată copilul lui cel drag. Și uite, acum era lângă el, îl mângâia cu mânuțele ei firave. - Măriuca tatii! Îngerașul meu!... - Tăticul meu scump! Știi ce tare ne-am speriat! Așa-i, tati, că o să te faci bine? - Da, copilul meu, îngerașul meu! Fata s-a dus în odaia cealaltă să-și șteargă lacrimile. Zăbovi acolo o vreme, apoi apăru misterioasă în camera unde zăcea tatăl ei. - Tati, asta e
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
totul să fie bine. Iubesc marea! Nu mă satur niciodată să o privesc, să stau să o ascult cum îmi povestește despre nașterea și evoluția ei, să o miros, să o simt. Pentru mine e un infinit care nu mă sperie deloc ba din contră, mă încântă și mă revigorează. Cu timpul, mi-am dat însă seama că nu trebuie să demonstrez nimic, nimănui; că important este să fiu împăcată eu cu mine, să fiu conștientă de lipsuri și să încerc
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
dispus ca mașina să fie pregătită să plece la Călărași și a pornit grăbit spre ferma de vaci. Când a văzut-o pe tânăra sa colaboratoare în ce stare se află, cât era el de trecut prin viață, s-a speriat. Fata avea chipul palid, fără nicio picătură de sânge care să-l mai coloreze și privea în gol, bolborosind continuu vorbe fără noimă. A chemat mașina și s-a urcat cu fata, plecând direct la dispensarul comunal. Medicul dispensarului a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
totul maxim trăind? Lăsând răul a sta și el unde vrea pe'un ciot, Deșertăcind fără seama va fugi ca un coiot. Lumea mea-i romantică când rău-i pus la ignorat, La așa ‘apucături’ stranii lui, e atât de speriat, Căci existența-i ar dispărea într-o nedumerire, Din sumbra-i logică iscată dintr-o adumbrire! A fi sau a nu fi romantic sau lumea iubind, A iubi sau umblând prin lume deșertăcind? Adunând comori în cer sau în 'pătrățel
A FI ROMANTIC? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347742_a_349071]
-
din etnia noastră se PROSTITUEAZĂ pentru 5 lei! Că nu au pâine! Ia-n uită (da, uitași!) că băieți din etnia noastră se droghează, sunt spaima cartierelor din București și nu numai. Ia uită-te pe youtube cum arată România speriată de frații noștrii pe care voi i-ați lăsat de izbeliște, dar o dată la 4 ani veniți și CERȘIȚI voate. Da VOATE, că de, BOATE meritați! https://www.youtube.com/watch?v=iV7frxT4nUU Dă ce să te votez io, dacă
IO NU VOTEZ CU ROMII, CĂ AȘA O ZIS MARK TWAIN! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350019_a_351348]
-
mare -Cum n-a fost poate niciodată- O pun în fiecare floare În roua strălucind în soare Și nu o dau pe lumea toată!!! Mamei Am deschis ochii să descopăr lumea Când trupul tău n-a încetat să geamă... Mă speria lumina ce-i în jur... Te-aș fi strigat pe nume...mamă... Te-aș fi strigat...dar nu știam să strig... Te-aș fi atins dar tu erai departe... Am plâns atunci și m-ai luat la piept -Izvor de
DOR DE MAMA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350065_a_351394]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎNTR-UN SPECTACOL Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului sunt clovnul mut în propria mea viață joc roluri într-un teatru de coșmar mă sperii când am adevăru-n față sau beau din cupa plină cu amar într-un spectacol frânt de-nțelepciune așez balanța pe un piedestal mă-nfioreaz-a lumii goliciune e val de nedreptate-ntr-un pocal aș vrea s-o schimb puteri am limitate
ÎNTR-UN SPECTACOL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350102_a_351431]
-
îl contrazise unul. Împărăteasa Iarna a venit cu simpaticii Oameni de Zăpadă care ne distrează. - Habar n-aveți! Monștrii care o slujesc sunt ascunși acolo. Eu locuiesc în apropierea palatului și i-am văzut pe toți. Oamenii tăcură, privindu-se speriați. Câțiva se întoarseră din drum, dar unul strigă la ei: - Haideți, fraților, la palat! Ce-ascultați aiurelile acestui nebun? Nu vedeți că este un nebun? - Așa e! strigară cu toții și se înveseliră din nou, pornind spre palat chiuind și cântând
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
viață în teatrul autentic deschis de tine, prietenie poți lua agenda în care mi-am înscris pentru o vreme pașii înșir piatră cubică sub pasul-compas arcul vreau să rămână neatins îi voi scurta eu saltul și pragul acela care mă sperie îi voi povesti podului de umbre de câte ori am lăsat dalta să cadă acum număr... Referință Bibliografică: piatră cubică / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 736, Anul III, 05 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie
PIATRĂ CUBICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350219_a_351548]
-
frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul meu, copil la cei treisprezece ani ai lui, fiindu-i milă de iediță, fără să gândească ce i se poate întâmpla s-a repezit către lup și a-nceput să
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
am citit cartea. Nu am citit decât „Orbitor”. Cam acesta era cadrul în care am primit vestea care a căzut asupra mea ca un trăsnet: unchiul meu suferise un infarct și era internat la un spital din Capitală. M-am speriat, apoi m-am mai liniștit aflând că i-au fost puse două stenturi și că se află într-o stare mai bună, dar nu a trecut mult timp și ne-a lovit o nouă veste: brusc, a făcut stop cardiac
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
Nicio grijă, nu mă omor. Fiindcă, de fapt, astăzi, am murit și mă voi naște din nou, un altul, pe care nu l-ați cunoscut până în prezent”, rosti băiatul, pe un ton care nu prevestea nimic bun. „Radu...”, au îngăimat, speriați, amândoi părinții. „De ce nu mi-ați spus? De ce nu mi-ați spus că asta e realitatea?”. „Nu aveam cum, erai prea mic. Am zis să te protejăm și, dacă e să fie, vei afla tu oricum, la timpul potrivit”. „Aha
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
ușor din cap, apoi am întins mâna după halbă. Mi-a prins mâna și aproape că mi-a strivit-o de masă. „Vierme, știi cu cine stai de vorbă?”, aproape că a strigat. „Nu, la ce te referi?”, am bâiguit, speriat de moarte. „Sunt fratele Deliei”, rosti, în timp ce îmi strângea tot mai tare mâna. „Dacă poliția nu te înfundă, să nu te bucuri prea tare, fiindcă vei avea de-a face cu mine!”, continuă, apoi sparse halba de colțul mesei și
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
rostul filmelor - să ne facă să uităm de noi înșine, să intrăm într-o lume paralelă, să visăm cu ochii deschiși și să iubim cu pasiune, așa cum poate în viața reală nu ni se întâmplă prea des, sau să ne sperie, să ne acopere de mister, să ne arunce într-un thriller pe care avem impresia că îl putem plăti chiar cu viața? Să ne ajute să redevenim inocenți sau să ne facă să ne credem, la rându-ne, eroi de
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
chiar prin tot satul; Închipuiește-ți că pornești cu colindatul”. Pretutindeni mă poartă gândul și dorul, Deși nu sunt vestitul Iscoditorul. Descoperitorului de Indii - multe urări: Mircea Eliade și neguțători peste mări. Canada nu mi se pare chiar departe, Dar mă sperie oceanul care ne desparte. Am aflat legenda cu Erik cel Roșu, Dar a trimis solii însuși Păroși-ul: Trimit „peste gard” armonii de viori, Visătoare seara, vesele în zori - De-aici, de pe la noi, că pe-acolo nu cântă, Suflă numai
PREUMBLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361811_a_363140]
-
față. A simțit cum gura i se umple de apă. O poftă nebună-l cuprinsese. Într-o clipită s-a imaginat peste trupul ei gol, lipsit de apărare. Un prim impuls a fost stăpânit cu greu. Nu dorea să o sperie mai rău și s-a gândit la consecințe. A strâns puternic pumnii până a simțit unghiile aproape pătrunzându-i în carne. A înghițit de trei ori în sec și a trebuit să-și dreagă vocea înainte de a reuși să vorbească
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
intrat râzând în bucătărie. „Mamă, ce bucățică bună! E ca lumea gagicuța asta... nu-mi scapă, chiar dacă e mică! Are de toate. E făcută bine la vârsta ei. De aia se mărită astea repede, băi frate!... Nu trebuie s-o sperii, că dacă mă spune ... e nasoală treaba. Mă-sa n-o să mai țină cont de nimic, la o adică. Am văzut-o eu când s-a certat cu alea de la scara vecină. Mamă, Doamne, ce e la gura ei! E
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
dacă-și pune mintea! Tot va trebui să vină mâine ca să termine curățenia... Și mâine n-o scap, orice-ar fi ... Violeta lustruia parchetul din sufragerie. Își luase bluza ei. Era transpirată și murdară ca la prânz. Nu a mai speriat-o. A fluierat-o de cum a intrat în casă. Ea a apărut în pragul sufrageriei și l-a chemat să vadă dormitorul pe care-l terminase. - Bună ziua, domnișorule! Vreți să vedeți unde am terminat? ... Ce ziceți, vă place? - Bă, e
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
cât mai multe în favoarea ta, deși, așa cum stau lucrurile, orice judecător ar decide la fel. Nu sunt mai multe soluții din care să aleagă. Problema e că... fiecare are interesul lui, iar eu nu vreau să ratez ocazia. Te-am speriat destul. Oricum, mașina e a ta, dar trebuie să te conving că o pierzi fără ajutorul meu. Îmi pare rău, dar asta-i situația”. - Eu te sfătuiesc să nu faci prostii din astea, orice s-ar întâmpla, i-a vorbit
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
dispus ca mașina să fie pregătită să plece la Călărași și a pornit grăbit spre ferma de vaci. Când a văzut-o pe tânăra sa colaboratoare în ce stare se află, cât era el de trecut prin viață s-a speriat. Fata avea chipul palid, fără nicio picătură de sânge care să-l mai coloreze și privea în gol, bolborosind continuu vorbe fără noimă. A chemat mașina și s-a urcat cu fata, plecând direct la dispensarul comunal. Medicul dispensarului a
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]