5,679 matches
-
în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură, a adăugat și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ceferiștii atunci ieșiți din schimb întrebau de pe trotuare: - Unde-alergați așa, măi oameni buni? Convoiul fără cruce, străbătând Grivița în galop, le stârnea curiozitatea: - A murit Bică-Jumate... - Aha, cămătarul... - Ăla de-a fost plutonier în armată și s-a pricopsit pe spinarea săracilor... - Ăla de nu bea, nu mânca... - Ei, uite-l că a luat-o și el din loc! - Nu -lar mai încăpea pământul, că pe mulți a mai nenorocit... Când să treacă podul Constanței, dricul se opri. Bariera era lăsată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin în spinarea mea și vă dau să mâncați și să beți. Ei împărteau restul. Atunci îl priveau cu dușmănie pe Stăpân, dar nu crâcneau. La o petrecere, când le cântau lăutarii, ucenicul a cerut și el de băutură. S-a supărat Bozoncea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jurat și Gheorghe. Degeaba. Bătaia a început îndată. Întâi i-a lovit lunganul. În bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul își feri fața. Dacă nu -lar fi apucat ceilalți, s-ar fi repezit la el, ar fi dat unde ar fi nimerit, și pe urmă totuna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Șeful era aprins la obraz. Necunoscutul râdea. - Las', că spuneți voi! Îi vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt. I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el și frânghia udă sapă și în carnea lui semnele sălbatice ale bătăii. Presării se schimbau pe rând. Loveau cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul căra căldările una după alta. Îi lăsară cu spinările ca piftia, cam un ceas. Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci și-i așezară spate la spate. - Aprinde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nopți nu visase ea pe prințul d' Astra, pe marchizul de Gadelle și pe câți alții!... Uneori se scula și i se părea că aude galopul cailor peste câmpul Cuțaridei. Se trezea buimăcită, gata să țipe, cu cămașa udă în spinare. 272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații erau altfel. Ea îi vedea în fiecare zi. Ginerii nu erau marchizi, ci salahori ori
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pas. Deodată simți că nu mai are loc. Se proptise de un perete. Celălalt era aproape. Ridică cuțitul și el văzu lama ascuțită deasupra capului, se plecă, dar de data asta nu mai scăpă. O fierbințeală u aprinse șira spinării. Șișul lui Bozoncea îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă. Dacă nu s-ar fi lăsat pe vine, era mort. Sângele zbucni afară prin cămașa tăiată. Paraschiv mai avu timp 306 I să se dea într-o parte și să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se răstea iar la lăutari: - Ce vă uitați, cântați, că bag șișul în voi! Gagica se târa pe zăpadă și-l ruga: - Nu mai da, Bozonceo, nu mai da! Iartă-mă! Iartă-mă! Avea mâinile roșii de frig și pe spinare i se bășica pielea. Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na! - Las-o! strigă Mînă-mică de sus, de pe trepte. 307 Starostele nu mai auzea. I se măriseră ochii și-și căuta cuțitul, să-i taie nasul ibovnicei. Îl durea rana
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oamenii se treziseră cu perceptorii trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie, îi puseră să iscălească, dacă știau. 330 - Ai de dat atâta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot mers fără să stau de fel. Soarele era la apus, aerul începea a se răcori, holdele păreau că adorm din freamătul lor lung, de-a lungul drumului de țară oamenii se-ntorceau de la lucrul câmpului, cu coasele de-a spinare, fetele cu oale și donițe în amândouă mînile, boii trăgeau încet în jug și carul scârțâia, iar românul ce mergea alături cu ei și pocnea din bici își țipa eternul său hăis, ho!... Ascuns în maluri dormea Murășul, pe el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
icoane luminoase pe ele, cu șiruri de stâlpi sfințiți de cântări melodioase - era o arhitectură țapănă, rece, goală - era atât de pustiu de frumusețe ca pieptul unui om mort... Sub murii acelei havre se strecura încet, c-un sac în spinare, un evreu tânăr. Trecuse miază-noapte. Luna poleia pietrișul uliței ce-l puteai număra, și umbra evreului, lipită pe păreți, îl urma parecă... într-o căsuță mică se vedea pin fereasta colbăită și afumată arzând un muc. El s-apropie și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
va fi ucisă. Tot atunci, se trezește și leul. El știe că trebuie să fie mai rapid decât cea mai Înceată gazelă, altfel va muri de foame. Orice ai fi, leu sau gazelă, de cum răsare soarele, ia-ți picioarele la spinare.” Proverb african Expresia „a da din coate”1 poate fi interpretată În mai multe feluri. Pe latura pozitivă, ea Înseamnă să muncești din greu pentru a-i sufla premiul altuia chiar de sub nas. Pe latura negativă, implică oarecum viclenia Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
neurotransmițători. SCHEMĂ Cortex Creier perceptiv Talamus GABA - Dopamină + Histamină + Bulb olfactiv Arginina + Cerebel VIP - Centrul somnului Glicină - Hipotalamus anterior Puntea lui Varolio Ceas biologic Centrul trezirii Bulb rahidian Centrul suprachiasmatic Hipotalamus posterior Activare Inhibare Formațiune reticulară Centrul somnului paradoxal Măduva spinării Denumirea neurotransmițătorilor sunt în italice. Circuitele trezirii și ale somnului, cu centrii și neurotransmițătorii lor la pisică (schemă adaptată după Jouvet, Valatx, 1998) Pe scurt, centrul trezirii excită creierul prin rețele de neuroni ce funcționează în principal pe baza a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
care persoanele alergice care iau antihistaminice se trezesc foarte greu și riscă să adoarmă spontan). Aceste circuite prelungesc excitarea creierului prin rețele (formațiune reticulară) de neuroni situate în puntea lui Varolio și în bulbul rahidian, pentru a ajunge, prin intermediul măduvei spinării (fascicule de cabluri), să activeze toate părțile senzitive și motorii ale corpului. Invers, centrul somnului pare să utilizeze în special, pentru circuitele sale, cel mai important neurotransmițător inhibitor: GABA (acidul gama-amino-butiric); blocajul receptării unor senzații în timpul somnului se realizează îndeosebi
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
declanșează mecanisme vegetative și cognitive paralele (eventual, care interacționează). Nu este necesar să considerăm că o categorie o declanșează pe cealaltă. Sistemul nervos este compus din două mari sisteme. Sistemul nervos central (cea mai mare parte a creierului și măduva spinării) conduce cu ajutorul nervilor în interiorul coloanei vertebrale informațiile către mușchi, rezultând activități voluntare (mersul, alergatul etc.). Al doilea sistem, numit autonom, deoarece este puțin sau deloc controlat voluntar, ne dirijează viața vegetativă și pe cea emoțională. La rândul său, este alcătuit
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
secreții gastro-intestinale etc.), în timp ce sistemul simpatic acționează mai curând ca regulator (de exemplu, protejarea de frig) și este activ în „circumstanțele critice” (acțiune violentă, frică, mânie etc.), adică ceea ce numim, în prezent, „stres”. Sistemul simpatic acționează prin intermediul nervilor străbătând măduva spinării și eliberează la nivelul terminațiilor neurotransmițători, în special adrenalina, care determină bătăile inimii (de exemplu, anumite droguri utilizate în dopajul sportivilor). Această axă simpatică eliberează rezervele energetice ale ficatului, accelerează ritmul cardiac și dilată vasele de sânge, pentru a pregăti
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând „să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche”; altădată - ca într-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei „forme mioape”, cu limbă „reavănă” și cu „o claie de păr” pe cap, care se dovedește în cele din urmă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o disimuleze. În ceea ce privește prezența efectivă a „figurilor de stil”, acestea sunt într-adevăr - în cazurile extrem de rare când apar - voit banale, din speța acelora căzute în spațiul public, intrate în vorbirea colocvială și lipsite de orice afectare („dealurile ca niște spinări de lup, zburlite”, „văile ca niște pâlnii de turnat gaz”, „pătulele și magaziile vergeluite sunt ca limba de clopot gata-gata să facă bang”). În plus, nu poate trece neobservată rezerva scriitorului față de tot ceea ce este „contrafăcut”, oroarea față de artificialitatea dicțiunii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul bețiv, destrăbălat, cîrcotaș e totdeauna bărbat: cel care descoperă și impune legea. Muierea e mereu rea. De aceea trebuie „bătută foarte pe spinare”... Vocația ei este să fie totdeauna contra. Are o imensă, absurdă capacitate de Împotrivire. În citatul Calendar dăm peste jeluirea unui bărbat despre muierea lui rea: „Bici de foc muierea mea, Una voi eu ș-alta ea, CÎnd voi dulce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limpezi unele glasuri (cel al lui Geronimo, de pildă, ce-i promitea că o să-i fie alături cu ciocanul lui de cismar în răzmerița împotriva Spaniei), dar peste toate se auzeau zurgălăii măgarilor întorcându-se cu legătura de lemne-n spinare dinspre Monte Consolino, și bătăile de clopot pentru vecernie... Fra' Tommaso, am dispus pentru tine o pensie pe viață astfel încât să poți trăi în fine fără nicio apăsare. Am poruncit totodată să ți se dea o cheie de la Biblioteca Palatului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
două cepe dulci în traistă, o pâine coaptă la cuptor de cu noaptea, o bucată de brânză care putea să-i ajungă cam patru zile. Dacă-ți prisosește, mai dă și tu la alții din mânăstire. Catârul îl ducea în spinare pe părintele Costantino; băiatul în urma lui, pe jos, nu se uită înapoi nici măcar să-i facă un semn mamei sale. Mergând, se uită la țarina pârjolită, cu văi înguste și imense, șanțuri și râpe ca niște rânjete... Își bagă mâinile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și chiar dădu o mână de ajutor la tranșarea și căratul cărnii animalului, ce părea în lumina lunii îndesată și sănătoasă. Rocco conducea operațiile și alegea bucățile de pus în saci. Erau cu toții murdari; fiecare a luat un sac la spinare și se îndreptară cu toții spre sat. Nevestele vor avea grijă să gătească și să săreze restul de carne, iar Giandomenico va fi și el poftit. Teama, îngrijorarea, scârba simțită cedară în fața plăcerii de a participa la chiolhan. Se întorcea acasă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în contra lui Tommaso. Că-l văzuseră transformându-se în vârcolac și stând de vorbă cu stelele, că lua pe el o tunică roșie și se ridică în aer, și chiar cum ieșea pe furiș din cimitir cu câteva cadavre la spinare. Judecătorii Împăratului credeau și în născociri, ba chiar păreau să-l încurajeze pe cel ce ar fi avut ceva de adăugat la lungile, nesfârșitele acuzații împotriva acelui monah blestemat, care conspira cu fantasmele și cu oamenii, cu animalele și cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
există și poliția nu face față. Mario surâse. Știu foarte bine, cunosc Napoli, iar tu nu te-ai schimbat și n-o să te schimbi niciodată; crezi că furajându-i pe acești pungași, îi pui pe gânduri? Nicidecum, ei se îmbogățesc pe spinarea ta și basta. Și ce e rău în asta? Cu temnicerii am o înțelegere (pe care ei o respectă, m-au convins, altfel n-aș mai primi pe nimeni), de fapt cea mai mare parte din provizii și monede sunt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]