37,791 matches
-
umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat, prin mijlocirea grației de orfică esență, ca un vehicul al năzuinței mistice, sau rămîne în zona naturalistă, instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
merita faima pe care din nefericire o are. Se zice în popor că în spatele unei mari averi se află un furt mare - doar că asta nu e valabil numai pentru spatele marilor averi materiale - cele mici, ba chiar și cele spirituale nu scapă de această umilă geneză. Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viață chiar . Numai sufletul nu se fură, pentru că el poate fi doar cumpărat (sau, mai bine zis, vândut) de către însuși stăpânul său, ceea ce de altfel
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
Marina Constantinescu Mă grăbesc să scriu despre un spectacol pe care l-am văzut acum o săptămînă, pe 8 februarie, la Teatrul Maghiar din Cluj. Și care mă ține prizoniera unui soi de mărturisire de o dimensiune spirituală, umană și teatrală foarte aproape de mine. De ceea ce mă interesează și mă preocupă acum, parcă mai mult ca niciodată. Impresionant este și faptul că acest spectacol există și ca un teritoriu al adevărului profund al ființei, al artistului autentic, al
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
-mi exprim adeziunea la poveste"). Irina Nicolau a creat un stil, o școală ale cărei roade continuă să apară în librării. Mărturiile Ioanei Popescu și ale lui Ciprian Voicilă despre ființa Irinei cea de toate zilele sînt semnificative pentru firescul, spiritual ludic, disponbilitatea și înțelepciunea ei, despre darul irezistibil de a stîrni empatie. întregul grupaj dovedește că, atîta timp cît există în memoria celor ce au îndrăgit-o și în cîrțile pe care le-a scris, Irina Nicolau supraviețuiește. Început de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi de berbeci descăpățînați" (ibidem). Sau chiar: În numele adîncului pețesc o icoană / Nervii-țipari sar să vestească nunta" (ibidem). Dar această etapă nu e decît o preparare a celei cu adevărat caracteristice, de natură spirituală. Poate că era necesar în evoluția acestei creații un punct de plecare dramatic, vehement contrastant cu ceea ce avea să urmeze. Dan Damaschin nu întîrzie a se revela ca un "căutător de Dumnezeu", cu atît mai înverșunat cu cît structura sa
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
sînt noi, diferite, par să aparțină altcuiva: Era ceva straniu în senzațiile mele, ceva indescriptibil nou și, tocmai datorită acestei noutăți, ceva incomparabil de plăcut. Mă simțeam mai tînăr, mai ușor, mai fericit în trupul meu." Apoi, schimbarea are repercusiuni spirituale: " Devenisem conștient de ș...ț o neștiută ș...ț libertate a sufletului." Putem bănui că "libertatea" doctorului depersonalizat și repersonalizat, într-o succesiune a pierderii și recîștigării unității sinelui, denotă "mobilitatea" eului ce scapă conturului rigid al conștiinței etice. Principiul
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
literară și politică, un impact mai profund al acestor pagini vechi în conștiința receptoare a publicului de azi. Nu le-ar vrea așadar pure documente, îngroșând seria terfeloagelor răscolite exclusiv de șoarecii de bibliotecă, ci pagini cu forță de modelare spirituală, care să recalibreze piața ideilor. Să devină cunoscute, dar și dezbătute, controversate, puse la activul, nu la pasivul cunoașterii. Dan C. Mihăilescu vede în Tradiție ceea ce luăm, de fapt, cu noi din trecut; și acest trecut devine important pentru el
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
convină? Iar dacă ei greșeau în bloc, erau infantili sau extremiști, dacă foamea lor de absolut ascundea ambiții de altă natură, cum le-am mai putea găsi scuze contextualizante? Și cum i-am putea prelua, astăzi, ca instanțe de modelare spirituală? Îndreptarul pătimaș al criticului prezintă bifurcația, divergența investițiilor afective și, totodată, riscurile inerente unghiului său de interpretare. Cercetătorul unor epoci atât de complicate (dar care epocă e simplă?) tinde să suprapună grila morală peste cea politică și cea politică peste
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
Elisabeta Lăsconi Celălalt chip al feminității În finalul capodoperei sale, Faust, Goethe, proclamă supremația unui arhetip: "Eternul feminin ne înalță în tării". Așadar, feminitatea angelică generează ascensiunea spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și XX accentuează partea nocturnă, întunecată a naturii feminine: romanul naște alte arhetipuri
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
doamnei RokujÜ, cea îndrăgostită de strălucitorul prinț Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge să-l terorizeze, și pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate de un blestem, pier vitele și păsările, strigoiul cere
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
ani, ca și Eminescu, lasă în manuscris partea cea mai interesantă a operei sale, precedîndu-l involuntar și la acest capitol pe genialul său urmaș. Tema tuturor fragmentelor lui Russo, publicate sau nu, rămîne aceeași: contemplarea Moldovei, ca entitate peisagistică, istorică, spirituală, de către un observator adînc introvertit, care își notează impresiile sub regim memorialistic. Toate însemnările lui Russo pleacă de la o circumstanță autobiografică. Sensul lor ultim poate fi sintetizat în următorul proiect: Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea privită
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
expuneam un subiect mai dificil: cum este văzută ierarhia valorilor în epistolele Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Noica asculta deoparte. A rămas surprins că un simplu preot poate să le vorbească tinerilor despre ierarhia valorilor, în primul rând, a celor spirituale, morale. După amnistia din 1964, confruntarea mea cu regimul comunist nu s-a încheiat. Slujeam ca stareț la Mănăstirea "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși din 1978. În anul 1988, adresez șapte scrisori direct lui Nicolae Ceaușescu în care
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
lui Böhme, scopul cărții fiind tocmai acela de a interpreta limbajul simbolic al misticului în lumina ultimelor descoperiri ale fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere tuturor paradoxurilor de care se izbește mecanica cuantică astăzi, ceea ce înseamnă că, atunci cînd știința modernă o va asimila, contradicțiile își vor găsi poate rezolvarea. Ce nu
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
dispariția sa. Și mai este ceva interesant de reținut, că Malevici acuza pictura, ca și Pelmuș dansul, de insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții filosofice și spirituale ale timpului lor, Malevici, cel mai radical, fiind marcat, în suprematismul lui, de nihilismul rus. Ce-i împinge însă astăzi, pe unii coregrafi români, către negarea valorii imaginii dansante? Este oare o respingere în bloc a civilizației noastre actuale, preponderent
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
sensul că accepta o anumită dezordine interioară, dar respingea orice manifestare de acest fel pe plan exterior. Adoptase atitudinea lui Thomas Mann - despre care vorbea adesea cu mare atenție, la cursurile sale - luîndu-l chiar ca exemplu în materie de boeme spirituală. Autorul lui Tonio Kröger pleda el însuși pentru o ținută cît mai corectă a artistului în viață, chiar dacă în forul lui interior este supus tuturor frămîntărilor și ciocnirilor de probleme și experiențe. Vianu era împotriva excentrităților vestimentare sau verbale - dar
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
e atît de mare încît, la drept vorbind, Platon nu mai poate fi recuperat. Firește, îl putem folosi ca pretext cultural sau ca sursă bibliografică, ținînd conferințe pe seama lui sau scriind lucrări de stearpă galimatie exegetică, dar tiparul, tiparul acela spiritual al unei lumi în care cultura sufletului ținea locul erudiției omnisciente și în care muzele jucau rolul îngerilor mijlocind relația dintre demiurg și oameni, tiparul acela a murit o dată pentru totdeauna. În locul cultivării armonioase a unui trup înzestrat cu suflet
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
și de cît de contagioși putem fi pentru cei cu care intrăm în contact. În privința aceasta, cartea filozofului atenian Evanghelos Moutsopoulos e ca radiografia unei malformații: ea ne arată indirect, prin contrast cu ce ar fi trebuit să fim, cioturile spirituale a ceea ce sîntem.
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
astfel de spectacol nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de expresie lapidară", asociațiile de "idei poetice personale greu de reconstituit". Criticul merge cu entuziasmul pînă la a-i proclama "versurile de scurtă respirație" drept semne ale înălțării spirituale, "pure, fără noroiul vieții". Că există la D. Stelaru o fațetă lămurită (în sens etimologic) a lumii, a iubirii și a creației, e de netăgăduit: "La marginea munților, unde / Ochii vînturilor cad în mister, / Înaltul, continentul cerului / Larg, fîlfîitor pătrunde
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
este responsabil pentru această situație atît de absurdă? Nu este afișat niciun program de vizită, nu apare nici cunoscutul anunț "cheia este la nr. 78", ca să poți găsi soluția intrării. Peste tot închis, un fel de abandon absolut. Cultural și spiritual. Cine este, oare, responsabil pentru această atitudine de dispreț? Sfidător și inadmisibil. Honni soit... Începînd cu numărul 1-4/2007 (ianuarie-februarie), JURNALUL LITERAR și-a modificat formatul și prezentarea grafică, menținîndu-și însă trăsăturile caracteristice. între acestea, pamfletul-editorial semnat Aristarc, în rubrica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
afecțiune, amiciție, solidaritate etc. cu unanimitatea totală în păreri și cu lauda neîntreruptă. În sistemul de valori și de relații presupus de acest text, un discipol nu-și poate examina critic maestrul (în termenii textului: îl "pune pe tatăl său spiritual la zid"; acesta este "trădat"), iar un coleg care a formulat o critică la adresa altuia nu trebuie să mai apară vreodată în preajma aceluia. Viața culturală și socială sînt tratate într-un mod extrem de rudimentar, tribal, care exclude orice divergență de
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
o mare parte a Transilvaniei a fost ocupată de statul maghiar, poetul a fost nevoit să treacă munții, ajungând la București și devenind redactor la Fundația Culturală "Regele Mihai" și apoi profesor la Liceul "Dimitrie Cantemir". Stările sale sufletești și spirituale și le-a exteriorizat în volumul semnificativ intitulat Dincolo de pădure, din 1943, în care, notează Liviu Grăsoiu, "întâlnim un Emil Giurgiuca arzând realmente de jalea nenorocirii abătute asupra conaționalilor săi." După cel de-al Doilea Război Mondial, precizează autorul monografiei
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
Gheorghe Grigurcu Pericle Martinescu (1911-2005) a fost unul din reprezentanții superbei generații a tinerilor intelectuali români din anii ^30. O generație, după cum prea bine se știe, animată de mari idealuri spirituale, febricitantă, e adevărat fără un program explicit, însă chiar în chipul acesta deschisă unui spirit înnoitor, bizuit pe trăire, experiență, autenticitate, ultimul concept înlocuindu-l pe cel de originalitate utilizat de romantici. Astfel se explică interesul său pentru jurnal, înțeles
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
a pulsului existenței. Autor al unor copioase scrieri memorialistice, scriitorul se întreabă nostalgic: " Unde este Ťpleiada de tineri scriitoriť, să mă gîndesc la aceia care aduceau în cultura noastră o febră, o problematică, o vastitate de idei și un orizont spiritual ce se ținea la unison - și uneori depășea, fără exagerare și fără falsă modestie - nivelul cultural european din acea vreme? A fost un moment de mare și frumoasă afirmare a inteligenței românești în artă și literatură". Pe bună dreptate, Pericle
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
una "decapitată". Firește, cu nuanțe semnificative: "Nu-i includ în această generație pe comuniștii de vîrsta mea, dinainte de 1944, care aveau un orizont îngust, dogmatic, și au apucat să-și realizeze visurile, pentru ca astăzi să ajungă și ei la faliment spiritual (deși sînt bine plasați în viață). De cîte ori mă întîlnesc cu cîte unul din aceștia (Geo Bogza, Miron Paraschivescu, Radu Popescu) îmi vorbesc despre Ťratareť, despre faptul că Ťnoi n-am realizat nici o operăť, deși ei se bucură de
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
schimb sîntem structuri raționaliste de tip laic, atunci vom proceda invers: vom considera mult mai plauzibilă ideea potrivit căreia universul a fost dintotdeauna și va fi mereu, indiferent de tranformările locale din interiorul lui. La drept vorbind, lăsînd deoparte structura spirituală sau rațională a minții noastre, ipoteza unui univers fără început și fără sfîrșit este mult mai acceptabilă din punct de vedere intuitiv. Instinctiv, mintea noastră nu poate accepta o schimbare decît dacă acceptă implicit că schimbarea se petrece într-un
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]