3,335 matches
-
apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale slujnicei care servise la boiereasca masă, e preluată, scurt timp, de Uniunea Artiștilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e un hulub neprihănit sau e perfidul porumbel al păcii, desenat, prin anii șaizeci, de tovarășul (de drum) Picasso? Reclamă. O fi vrut să evite un cîine? Cu viteză de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră masivă, secular, al bisericii și s-a oprit în curte. Era un Ford. Strada a-ncremenit. Insul a coborît, s-a scuturat ca o găină de colb, și a grăit: sculă americană, dom'le! Mi-a stat pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este întrerupt (neprofesionist? tendențios?) de imagini cu insipidul cuplu ceaușist în timpul vernisajului noului înființat pe-atunci Muzeu al Colecțiilor, de fapt, crimă culturală în care și-au găsit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încît să nu le recunoaștem panicaților frisonul panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai să și aruncăm o repede privire asupra răstimpului postbelic în care eșaloanele cu pumnul ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o parte a populației trăitoare pe meleagul strămoșesc, ci toată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cîndești │64. Pufesti 19. Cîrligele │65. Racoasa 20. Clipicesti │66. Răstoaca 21. Corbita │67. Reghiu 22. Cotești │68. Rîmniceni 23. Ruginești 24. Diocheti │70. Sihlea 25. Dumbrăveni │71. Slobozia-Bradului 26. Dumitresti │72. Slobozia-Ciorasti 27. Faraoanele │73. Soveja 28. Faurei │74. Spulber 29. Suraia 31. Gologanu │77. Tanasoaia 32. Gugesti │78. Tichiris 33. Herestrau │79. Timboesti 34. Hingulesti │80. Tulnici 35. Homocea │81. Tifesti 36. Iresti │82. Unirea 37. Jariștea │83. Urechesti 38. Jitia │84. Valea Sării 39. Lacu lui Baban │85
EUR-Lex () [Corola-website/Law/152847_a_154176]
-
s-a făcut adesea între imagine și idee (nu doar terminologic). Începând cu empirismul secolului XVIII, s-a consolidat teoria conform căreia nicio reprezentare, chiar din sfera spirituală, nu ar putea fi lipsită de elemente sensibile. Prin această idee, este spulberată ierarhia dintre imagini−impresii primare și idei reflexive secundare. Imaginea ar cuprinde în ansamblu conținuturi intelectuale, echivalate și amestecate cu cele sensibile, ele împreună negând abstractul pur (Wunenburger 19). Imaginile se adună precum fațetele unei prisme (îl urmăm pe Wunenburger
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
era bizantin și ce era românesc. Deci, tradiția bizantină a fost și o idee-forță și un vis, neîmplinit niciodată. Realitățile au refuzat posibilitatea unui imperiu neo-bizantin la care prea puțini domni români vor fi cutezat să se gândească, după cum au spulberat și vremelnicele consolidări ale unui echilibru intern și extern care le-au dat acelor principi iluzia de a fi reușit să imite stilul imperial. (Pippidi 22) O presiune istorică aduce așadar puterea statală românească în situația, repede asimilată, de a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și pustii. Plantele, iarba și florile cu miresme dulci își apleacă capetele spre pământul zbârcit. Sunt obosite și mare e dorul ce-l simt pentru doritul soare. Vara, el le mângâie ușor fețișoarele vesele. Acum totul e un vis trecător, spulberat de vânt. Soarele se ascunde pe undeva, căci stăpâna Toamnă îl amenință cu vânturi grele care să șteargă parcă razele lui calde și blânde. Gâzulițe și țânțari vezi mai rar, căci afară-i frig și îngheață. Licuricii fosforescenți luminează prin
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să mă piște de mână. -Ce cauți aici ? m-a întrebat el. -Aici e casa mea, i-am răspuns. -Dacă vrei să fii acasă, pișcă-te de deget. Aici ești în lumea televizorului. O pișcătură groznică și visul s-a spulberat. Mi-a părut rău că nu am mai putut să visez, chiar dacă acel vis nu se putea împlini niciodată. Stau și acum admirând zarea albastră și gândindu-mă la televizor. Ciudat obiect ! Andreea Căciulă STELELE Într-o zi de vară
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
lasă într-o parte sau alta. Dacă se înclină către cele rele, este vai de făptaș, iar dacă, dimpotrivă, către cele bune, iertarea este aproape. Nimeni nu este fără de păcat, dar când precumpănește binele, păcatele se ușurează, se umbresc, se spulberă. Așadar, în ziua judecății, faptele noastre ori ne ajută, ori ne aruncă în prăpastie, ca și cum ne-ar fi piatră legată de gât”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 16, în PSB, vol. 53, p. 31-32) „Închipuie-ți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sfinților mucenici sunt un prilej de mare folos pentru noi, în vol. Cateheze baptismale, p. 110-111) „Dar ce, zici tu, oare bunurile acelea stau în speranțe? Desigur că în speranțe, însă nu în speranțe omenești, care de multe ori se spulberă, și îl rușinează pe cel ce speră, deoarece a murit deja cel ce făgăduise, sau că fiind viu și-a schimbat părerea, însă ale noastre nu sunt așa, căci speranța noastră este sigură și nemișcată. Cel ce a făgăduit acele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
am spălat petele din trecut și-n inima curățită de păcate a pătruns lumina purificatoare, după ce cu ajutorul Duhului Sfânt a doua naștere m-a transformat într un om nou, ca prin minune mi se părea că deodată îndoielile mi se spulberă, cele închise se deschid, cele întunecate se luminează, ceea ce înainte mi se părea greu devine ușor, socoteam că pot înfăptui ceea ce este imposibil. Era astfel ușor de recunoscut că tot ce aveam trupesc și supus greșelilor venea din lumea pământească
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
un mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea Revoluționară Bolivariană (MBR 200), înființat în 1983, de către Chávez împreună cu alți ofițeri de rang inferior din cadrul forțelor armate venezuelene, pe fondul unei crize economice tot mai adânci provocate de datorii care spulbera iluziile prosperității permanente, născute după creșterea prețului petrolului în anii 1970. MBR 200 a preluat simbolurile lui Simon Bolívar și ale altor personalități naționaliste ale secolului al XIX-lea, adoptând o poziție critică față de sistemul bipartid tot mai corupt al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partidarhii" (un sistem de "conducere prin partide", iar nu prin intermediul "poporului"), și toți și-au făcut campanie promițând să distrugă vechea elită în numele "adevăratei" și "autenticei" democrații. Acolo unde asemenea discursuri au avut succes, populiștii au câștigat un mandat ca să spulbere elita politică și să "refacă" ordinea politică. Problema este că, în America Latină contemporană, sistemul împotriva cărora fac campanie populiștii este, de obicei, o democrație: astfel, instituțiile "corupte" sau "nereprezentative" pe care aceștia promit să le spulbere sunt partide politice, legislaturi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
câștigat un mandat ca să spulbere elita politică și să "refacă" ordinea politică. Problema este că, în America Latină contemporană, sistemul împotriva cărora fac campanie populiștii este, de obicei, o democrație: astfel, instituțiile "corupte" sau "nereprezentative" pe care aceștia promit să le spulbere sunt partide politice, legislaturi și sisteme judiciare. În cele din urmă, motivația populiștilor de atacare a instituțiilor reprezentative este adesea stimulată de faptul că elita politică împotriva căreia s-au mobilizat și pe care au învins-o în alegeri continuă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să dizolve Curtea Supremă sau să rescrie constituția. Din aceste motive, alegerea unui populist în funcția de președinte adesea atrage după sine o criză instituțională în care un om din afara sistemului, care tocmai a câștigat alegerile, având un mandat să spulbere instituțiile corupte și nereprezentative este învrăjbit împotriva unei elite politice tradiționale care vede în acele instituții ultimele bastioane cu care se mai poate apăra. În unele cazuri, populiștii pierd în aceste confruntări și sunt înlăturați din funcție - cum a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
păcălită prin inventivitate. Am făcut o lungă „excursie“ prin bucătăria creativă pentru a concretiza cele trei criterii care, ne permitem să o afirmăm, stau la baza exigenței lui Păstorel Teodoreanu. Franța este modelul său; prin raportarea la ea, autorul român spulberă visele gastronomilor români sau de aiurea. Am abordat această tradiție culinară dintr-o perspectivă diacronică, deoarece istoria cristalizării bucătăriei franceze este cel puțin la fel de importantă ca respectarea de către ea a celor trei criterii. La originea sa se află întâlnirea dintre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină. Suratele sale nu se arată fiindcă au fost spulberate de propriile nesocotiri. Omul nu și reface urmele și nici nu este conștient de aceste lucruri. În întreaga noastră ființă putem să ne regenerăm într-o lume nouă așa cum natura se regăsește după o noapte udă de primăvară.
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
îi permite interpretului să manevreze conceptele pe terenul său favorit. Analiza prozei lui Slavici constituie o probă concludentă: printr-o lectură pătrunzătoare, atentă la detalii, dar și la conexiunile dintre diversele planuri ale textului, criticul demonstrează ideea „teatralizării epicului” și spulberă o serie de prejudecăți din receptarea prozatorului ardelean, cum ar fi acelea privind incongruențele de construcție, inabilitatea stilistică sau tezismul moralizator. Tot astfel, interpretul susține cu probe veridice dominanta realistă a Baltagului sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii mitice de către logica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
îl cunoscuse pe Alexandru. După ce a recucerit mai multe regiuni din nord-vest, el a răsturnat dinastia Nanda în 322 î. Hr. și a devenit rege în Magadha. Și-a stabilit capitala la Pățaliputra și a obținut asemenea succese în consolidarea Statelor spulberate de romanticul macedonian, încât atunci când generalul Seleucos Nicator a încercat să recupereze cuceririle grecești din India, armatele indigene au făcut o asemenea desfășurare de forțe încât invadatorul, cerând pace și prietenie, a cedat Punjabul și Valea Kabulului în schimbul a 500
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Cu alte cuvinte, pentru Statele Unite, În aceeași măsură ca pentru Marea Britanie, problema era cum să obțină de la Stalin respectarea acordurilor Între Aliați fără să se lase atrase Într-un nou război. A fost nevoie de 50 de ani pentru a spulbera tutela sovietică impusă atunci statelor est-europene și nimeni nu va tăgădui că, În situația lor actuală, ele poartă stigmatele pe care le-a imprimat această jumătate de veac. La capătul unei lecturi instructive și deprimante totodată, trebuie să recunoaștem că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Bomba atomică este produsul acestei "politici" a fizicienilor. Fără gândirea lor, doar printr-o simplă decizie politică, omenirea nu ar fi ajuns într-o nouă fază a istoriei. Fără ca ei să creadă că este posibilă o armă ce ar putea spulbera un oraș în câteva secunde, că ar face să dispară o lume cu toate microuniversurile ei, fără crezul în dispariția însăși a civilizației și, mai ales, fără ca aceste minți luminate să fie mobilizate ideologic pe motiv că un stat precum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
epistemic, fiecare secol și fiecare epocă se înscriu într-o ordine obiectivă 214, aflată dincolo de acțiunea umană subiectivă, dincolo de un inextricabil subiectivism al ființei. Această ordine cronologică obiectivă dă "măsura" secolelor. În mod esențial, istoria este dincolo de parti-pris-uri. Ordinea obiectivă spulberă pedagogia modelor din trecut și iluzia că ceea ce a fost posibil cândva este posibil în oricare alt timp istoric. Iluzia că putem acționa în prezent pe baza experiențelor oferite de un trecut istoric o întâlnim și la Hitler în tentativa
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Nu voi accepta ansamblurile pe care istoria mi le propune decât pentru a le pune neîntârziat la îndoială; pentru a-mi da seama că nu se cuvine să reconstituim altele; pentru a le introduce într-un spațiu mai general care, spulberându-le aparenta familiaritate, permite a li se face teoria"225. Arhiva și istoria sunt "locuri" ce permit sau nu elaborări teoretice. În acest mod a fost posibilă conturarea unor structuri epistemologice distincte pentru științele sociale moderne. Gândirea lui Foucault respectă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istorici, destul de marginalizați instituțional și politic, s-a ajuns la o contrapondere, evident, precară, în raport cu istoria sistemelor și a Curților, puternic finanțată de factorul politic pentru că este obedientă și are o acțiune de îndoctrinare în raport cu civilii. Numai că această ordine, spulberată de la Febvre încoace, nu se mai susține decât pentru un interes politic și anticivic. Criza reprezentării și a liderilor este evidentă. A mai vorbi de "politici ale reprezentării" după Holocaust și Gulag este o modalitate inconștientă de a reveni la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]