3,903 matches
-
exterioară a obiectelor. Pentru că limbajul, cuvintele, sunt duble, atât interioare, provenite din subiect, cât și exterioare, ca expresie a obiectivității. Prin limbajul astfel interpus s-a realizat un nou tip de experiență, cea a cuvintelor luate ca sensuri de sine stătătoare, care nu mai au decât o valoare aluzivă față de realitatea concretă; numai că experiența cuvintelor nu mai are fond de verificare; ea poate exprima cu ușurință orice, însă cu o ușurință facilă, dăunătoare, care nu mai are nici priză asupra
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că romanul aflat la editură va trebui refăcut. Cunoștea punctul nevralgic: partea a treia. Că temerea lui s-a adeverit, e altceva, poate chiar faptul că intuise rotunjimea artistică în absența acestei părți (care poate constitui o carte de sine stătătoare). Mai spera! Pe bancheta din față, Ana o ținea pe Cristina în brațe. Ce-i acolo? a întrebat fetița. O curcă și puii ei, a răspuns Ana. Nu-i curcă, e curcan! a hotărît Cristina. Curcanul n-are pui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
victorie, dar nici înfrîngere. În nici una din variante, cartea lui n-ar fi fost foarte bună. El conștient de asta. S-a înșelat introducînd personajul acela feminin. Are dreptate redactorul: se justifică cel mai bine ca un roman de sine stătător. Poate chiar romanul la care lucrează acum. Are toate datele biografice și de caracter care-i trebuie... Teona, Liliana, Tamara, Violeta, Ella și Doris le va topi pe toate într-una singură! Va lua puțin și din Ana, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe rebelii biruitori în buna lor voie și liberi, în ținuturile și țările {EminescuOpXIV 95} ce și le câștigaseră. Astfel, pe la capătul sutei a douăsprezecea și la începutul celei de-a treisprezecea (1185 - 1204), se ivi un stat de sine stătător, neatârnat și purtând titlul de regat, care într-adevăr, pentru multiplul său amestec cu elemente slavone, se numi regat bulgaro-romîn, dar care e ridicat pe o temelie precumpănitor românească în privirea căreia un renumit scrutator al istoriei putea cu drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
campania din anul viitor și se întoarseră fiecare la obicinuitul scaun de reședință, Vatatzes la Niceea, Asan la Tîrnova. După moartea lui Robert luară guvernul Baldum II, al treilea fiu nevrîstnic încă a lui Petru și, ca reprezentant de sine stătător al acestuia, Ioan de Brienne, exrege de Ierusalim, om viteaz și în plină putere, deși de optzeci de ani (1228); totuși însă ei nu putură inspira împărăției istovite o nouă suflare de viață. Ioan de Brienne, escelent ostaș îndealtmintrelea, nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deschisă în urma emigratului popor de nomazi, o avere a nimărui pentru cel întîi venit care ar fi avut putere de acțiune și ar fi luat-o în posesiune. Înainte de-a se întemeia un singur stat și încă de sine stătător în Moldova, se formară alte comunități mici politice, atârnătoare de puternicele state vecine, care, prea slabe fiind pentru a exista de sine, nu-și puteau duce traiul decât la umbra unei puternice supremații străine. O asemenea comunitate politică se formase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neamului, având fierbinte gelozie și lucrând cu rivalitate unul în contra altuia, poftind cu asupra de măsură amândoi pretendenții puterii să domnească asupra aceluiași neam fără împărțeală, gusturile unuia din căpetenii ca să se dezbine și să întemeieze o domnie de sine stătătoare pentru a-l slăbi pe protivnicul lui, îngrijirea acestui din urmă de-a i se micșora puterea și de-a-și pierde influența asupra rămășițelor de populație din Maramureș, mascarea interesului personal cu loialitatea pentru coroana Sf. Ștefan: toate motivele acestea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-mpreună cu mitropolitul Valachiei, neavând sufragani care să-i fie la-ndemînă la asemenea funcțiuni de mare însemnătate. Pe când așadar în Moldova nu exista un arhipăstor greco-oriental propriu, cel din Valachia asemenea nu se bucura de-o poziție de sine stătătoare, ci trebuia să fie-ntrebuințat ca sufragan în patriarhatul Constantinopolei. Dovadă despre aceasta ne-o dă un edict patriarhal din același an (1371), dat asemenea în urma unei hotărâri a sinodului, la care luase parte și mitropolitul Valachiei, prin care se documentează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-au stins cu desăvârșire. Aci cuvinu-se a se pune cele mai multe tipuri din dramele lui Schroeder și Iffland și figurele mai bunicele dintr-acelea ale lui Kotzehue, cărora nu li se poate disputa o naturalitate (Naturwahrheit) oarecare, o viață proprie, stătătoare de sine, cari însă prin puținul lor conținut nu s-au ridicat asupra valului vieței de toate zilele. În dreptul acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe, în toată energia inspirațiunei lor poetice, prin cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acea putere care formează anume și crează personalități vii, pe când cel din urmă se ajunge deja cu o oarecare simțire poetică, fără de-a putea îndealtfel să schimbe într-adevăr cele ce i se dau în (forme) tipuri de sine stătătoare. Privit din punct de vedere al culturei (Bildung), va avea așadar actorul ce se-ncearcă felurit în reprezintări din viața burgeză de-a se teme de mult mai puțin pericol decât dacă-și alege fără mare talent individuali zător figurele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va da de gol de această impotență cu deosebire față cu figurele lui Shakespeare, pentru că în aceste figuri omul nu se (pierde) identifică (aufgehen) neciodată (cu) în un simțământ general, ci el are totdeuna în sine o viață de sine stătătoare și concretă. Cu cât e mai abstract un tip poetic, adică cu cât va fi mai puțin lucrat și format la o lume individuală (... ), cu-atîta mai mult va fi de-ajuns pentru acel tip și stadiu [al] (inspirațiunei) entuziasmului liric
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a poetului, fără de-a stârni o simțire precisă de neîncredere în retipărirea sa corectă. Însă îndată ce vorbește cătră noi un tip viu al poetului prin masca rutinierului, îndată ne găsește dispozițiunea neplăcută de-a vedea un caracter de sine stătător retezat de foarfecele activ al abilității teatrale și jăfuit de ramurele sale, ce se-ntindeau verzi în aer. Impotența rutinierului e așadar în genere impotența mecanismului, unde [e] vorba de valoarea organismului. Majoritatea reprezintatorilor va aparține firește întotdeuna acestei rele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bavarez, or de-i saxon, or suab, or austriac ș. m. d. Germanu[l] după trebuințele naturei sale ideale, omul în parte ca creatură politică stă aci ca membru unei comunități deosebite, despărțite de celelalte state germane și de sine stătătoare, comunitate care-și are rădăcinile într-o populață germană deosebită. Astfel el e împărțit în două lumi. Pe de o parte ca spirit cult, ca artist, ca învățat e asupra variilor spirite populare ale națiunei sale și se simte german
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ușor și privește asupra-i tot așa de iute pre cât de fără greutate o dezvoltă înainte-ne vorbitorul cultivat. Propusăciunea însă nu stă locului la lărgirea elementelor sale simple; el produce și din sine organisme ce apar de sine stătătoare, cari însă cu toate astea sunt ținute la un loc prin o unitate mai naltă. Astfel propusăciunea se lărgește în perioadă (Satzgefiige), care constă din mai multe membre dezvoltate în propusăciuni cari ni se prezintă ca un întreg spiritual. Această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucrurile nepuse în referință sânt moarte. Accentul logic care împreunează propusăciuni coordonate seamănă cu două sau trei picioare de vers unite într-un singur întreg ritmic, cari formează o unitate ritmică, cari însă, cu toate astea, metric sânt de sine stătătoare; accentul logic însă care în propusăciuni împreunate arată auditorului dependința uneia de cealaltă seamănă cu un picior de vers a cărui membre reprezintă proporțiunea de arse și teze. Daca accentul logic care unește propusăciunea principală de cea subordinată le lasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
propozițiunei principale, trebuind astfel să fie pusă și prin întonare într-un raport intern cu cea din urmă, lucrul se schimbă la parenteză. Parenteza anulează cu totul conexiune[a] internă a construcțiunei și se prezintă ca o propozițiune de sine stătătoare, care nu are alt raport cu vorbirea decât doar prin sens, ba adesea chiar prin sens n-o are, ci se prezintă ca o observațiune din treacăt care întrerupe cu totul sensul. Această sistare (suspensiune) a nexului intern gramatical trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despot înălbit cum e Philipp. Aceste indicațiuni cred c-or ajunge ca să descopere conștiinței bogăția acestui al doilea moment, pe care noi, spre distingere de acela al generalității, l-am numit spețializator. Precum ni prezintă însă fiece individ de sine stătător o mulțime de dispozițiuni și simțiri schimbătoare, prin cari individul undoie în flux si reflux, deși numai înăuntrul albiei ce i l-a săpat mișcarea cea generală a vieței lui, tot astfel și tempo spețial ca reflect a caracterului fundamental
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celor mai strălucite însușiri spre-a reproduce în fantazia auditorului prin declamațiune un întreg dramatic ca o operă de arte vie în sine. Abia timpul cel mai nou a făcut dintr-asta în Germania o artă proprie și de sine stătătoare, de-a cărei fundator și strălucit interpret se poate privi L. Tieck. Pentru o rezolvare deplină a acestei probleme atât de grele se cere atât priceperea deplină a întregei opere de artă în relațiunile sale generale, spețiale și singuratece cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-nțelege de sine, însă aceste deosebiri nu trebuie să apară decât sub formă de reliefuri ce se ridică pe unul și-același plan ce le ține laolaltă, iar nu ca figuri rotunzite, nedependinte una de alta și de sine stătătoare, precum ni le prezintă în deplină sensibilizare reprezentațiunea dramatică. Daca în esecuțiune se șterge cumva această deosebire ce esistă între reprezentațiunea scenică, unde individualitățile diferite sânt împărțite la tot atâtea personalități sensibil diferite, și între lector, care, ca unul ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
CARACTERISTICĂ Concepțiunea crează fantaziei imaginea ideală a unui caracter în toată preciziunea lui. Însă ceea ce face pe artist e singură numai puterea formărei, facultatea de a demite și în realitatea sensibilă pe acel caracter intuit înăuntru ca om de sine stătător. Energia cu care se-ncorporează icoana din fantazie ne arată cantitatea de putere creatoare. Daca ideea și aparința reală coincid pe deplin, dacă se întrupează tot ce, prin concepțiune, a trecut în intuițiunea actorului, atuncea problema actorului într-atîta e deplin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
teren atât de larg ca în aceasta, pentru că în ea activitatea artistului cearcă reproducerea unui întreg care nu poate fi chemat în viață decât prin conlucrarea celorlalți artiști singulari. În toate artele celelalte artistul este creatorul unui întreg de sine stătător și esistent pentru sine, care nu trebuie să fie adăogit și complectat într-un întreg prin conlucrarea sincronistică a altora. Artistul dramatic crează acuma-ntr-adevăr un inel de-sine-stătători, care însă trebuie să fie potrivit în legătura lui cu alte inele pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștinței intelectuale apriorice și prin compărțirea noțiunilor determinată prin această idee, prin urmare numai în conexul unui sistem. Inteligența pură nu se deosebește cu desăvârșire numai de cele empirice, ci și de sensibilitate. Ea este așadar o unitate de sine stătătoare, suficientă sieși, nici putîndu-se înmulți prin adaosuri venite de dinafară. Deci rezumatul cunoștințelor sale proprii va constitui un sistem cuprins și determinat prin o idee, al cărui complectitudine și articulație va fi totodată piatra de probă a corectitudinei și veritabilității
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari nu contribuiește numai la păstrarea [sa], ci și spre desfășurarea sa internă și activitatea [sa] vie. Obiectul (coprinsul *) general, ideal, natura spirituală a misiunei sale, cearcă a o pricepe într-un mod conștiu de sine (nu instinctiv), de sine stătător și personal. ROLUL LITERATUREI NAȚIONALE ÎN SPIRITUL PUBLIC Alăturăm observarea cum că limba, alegerea și cursivitatea expresiunei în (reprezentarea) expunerea vorbită sau scrisă e un element esențial, ba chiar un criteriu al culturei. Din vorbirea (sau, fiindcă aceasta atârnă adesea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte survenite după ce am văzut șpaltul, deci operate fără voia mea. Fac inventarul pasajelor suprimate de George Ivașcu și văd în fiecare opțiune a sa câte un fragment ilustrativ la ceea ce ar putea deveni cu timpul o ramură de sine stătătoare a sociologiei culturii: patologia culturii. Ce rol poate juca în această morfopatologie culturală redactorul unei reviste? Dacă funcționează coerent în acest univers, atunci o analiză atentă a intervențiilor sale are să circumscrie întocmai un simptom de boală sau maladia însăși. De
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se vor răscula (atunci) și Țara Românească și Moldova”. Un alt motiv al păstrării identității naționale a românilor este și interesul statelor creștine, în special al celor două regate catolice, Ungaria și Polonia, în menținerea acestora ca entități de sine stătătoare, în calea invaziilor otomane spre centrul Europei. Se poate vorbi, în momentul de față de așa numitele state tampon, în calea invaziilor otomane? Sigur, dacă luăm în considerație toate conotațiile istorice. Interesul economic al Imperiului Otoman pentru Țările Române este un
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]