KorAP: Find »[drukola/base=stimul & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...221 >

5,507 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

clasa analizată va selecta, prin natura sensului exprimat, o clasă de argumente specifice în raport cu categoria de percepții redată: predicatele de percepție vizuală selectează stimuli care desemnează forme sau culori, cele de percepție auditivă, sunete sau zgomote, cele de percepție olfactivă, stimuli care exprimă mirosuri etc. În contextele de mai jos, Grezka (2009: 39) arată că verbul sentir 'a simți' are trei utilizări în funcție de natura semantică a argumentului selectat: (a) J'ouvrais grand les narines pour sentir ce fameux parfum qu'exale

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de transferuri semantice care se produc în cazul fiecăreia dintre cele cinci modalități de percepție. 3.2.1. Percepțiile "distante" Percepția vizuală și cea auditivă au fost denumite în studii percepții distante (engl. distant senses), fiindcă nu presupun contactul cu stimulul care "produce" percepția. Sweetser consideră că această trăsătură internă a celor două procese poate explica legătura strânsă cu domeniul obiectiv cognitiv-intelectual. Referindu-se la transferurile dintre domenii conceptuale diferite, Sweetser explică legătura percepție vizuală-reprezentare cognitivă astfel: (i) vederea este principala

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
este principala noastră sursă obiectivă asupra informațiilor din exterior. Cele mai numeroase informații le obținem cu ajutorul vederii, aceasta fiind totodată principalul mod de categorizare a informațiilor folosit de copii; (ii) capacitatea de focalizare ne permite să alegem dintre mai mulți stimuli unul singur și să diferențiem astfel trăsăturile discrete ale entităților; (iii) rezultatul procesului vizual este același pentru mai multe persoane care privesc din același unghi. Vederea este deci baza pentru un fond comun de cunoștințe. Sweetser (1990: 39) arată că

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de sport. (30) Am auzit că pleci din țară. 3.2.2. Percepțiile de contact La polul opus percepțiilor "distante" se situează percepția tactilă și cea gustativă, considerate percepții de contact (engl. contact senses), care presupun apropierea și contactul cu stimulul. Termenii prin care se desemnează aceste percepții se deplasează către domenii conceptuale mai subiective, cum este domeniul emoțional. Sweetser (1990: 37) observă că în limbile indo-europene există o largă corespondență între domeniul percepției tactile și domeniul afectiv; de exemplu, lexeme

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
a vedea. Atunci când selectează un complement realizat propozițional, a vedea desemnează și alte percepții decât percepția vizuală. Contextual, verbul poate suplini predicații de tipul a mirosi, în (41), a auzi, în (42), a simți gustul, în (43), a simți (alt stimul de natură fizică), în (44), dezvoltând un sens mai general, hiperonimic -"a observa": (41) Vezi ce bine miroase în cameră? (42) Vezi ce bine sună melodia? (43) Vezi ce bună e mâncarea? (44) Vedeți ce frig e afară? Raportul stabilit

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
aflându-se în prezența entităților percepute sau luând parte vizual la evenimentele subordonate percepției; percepția directă este mereu simultană cu procesul surprins în desfășurare. În procesul de percepție indirectă, perceptorul interpretează datele obținute vizual, deci folosește un raționament deductiv cu privire la stimulii percepuți. Să se observe contextele (2)-(4), în care se exprimă percepții directe, față de contextele de la (5)-(6), în care se exprimă percepții indirecte: (2) La una din ele văd uneori pe un civil cu fes. (Holban, O moarte care

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
acoperă întotdeauna aceleași contexte lingvistice. Percepția cognitivă implică, indirect, un proces inferențial, deductiv - "a vedea că o persoană are dreptate" implică "a înțelege că acea persoană are dreptate" (7); în consecință, percepția cognitivă este mereu indirectă. Percepția fizică privește surprinderea stimulilor fizici din lumea exterioară, fără a fi generate procese inferențiale pe baza imaginilor formate. Din exemplele preluate de la Enghels (2007: 15) pentru franceză, se poate observa că percepția fizică poate fi atât directă, ca în exemplul (8), în care există

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
poate observa că percepția fizică poate fi atât directă, ca în exemplul (8), în care există un raport de simultaneitate între predicația din matrice și cea din subordontă, cât și indirectă, ca în exemplul (9), unde ceea ce se percepe sunt stimulii fizici care îl conduc pe locutor la observația că referentul perceput este bolnav. (7) Je vois que tu as raison. ʻVăd că ai dreptate.ʼ (8) Je te vois partir. ʻTe văd plecând.ʼ (9) Je vois (à tes yeux

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
que vous êtes rentré tard. (percepție indirectă, fizică, concretă) ' Vă văd după ochi că v-ați întors târziu.ʼ (13) Je vois que vous avez raison. (percepție indirectă, cognitivă, abstractă) ' Văd că aveți dreptate.ʼ În exemplele (10) și (12), stimulii cu referință concretă produc percepția directă sau indirectă 83. În (11) nu există niciun referent concret care să poată fi perceput, nominalul problemă având trăsătura semantică [+Abstract]. În exemplul (13) se exprimă o percepție cognitivă, de tipul a vedea "a

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
comportamentul semantico-sintactic al verbelor de percepție din română: percepție directă 3 concretă abstractă ! fizică percepție indirectă 2 fizică cognitivă ! ! concretă abstractă 3. Ce se poate percepe? Varietatea sintactică a structurilor la care participă verbele de percepție se corelează cu diversitatea stimulilor care pot fi percepuți. În cazul percepției vizuale, se poate percepe o entitate cu referință concretă sau abstractă, o proprietate, un eveniment punctual sau un proces durativ; auditiv, se pot percepe stimuli care conțin semul [+Sonor], dar și evenimente, situație

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
participă verbele de percepție se corelează cu diversitatea stimulilor care pot fi percepuți. În cazul percepției vizuale, se poate percepe o entitate cu referință concretă sau abstractă, o proprietate, un eveniment punctual sau un proces durativ; auditiv, se pot percepe stimuli care conțin semul [+Sonor], dar și evenimente, situație în care verbul a auzi înregistrează trecerea spre alt domeniu conceptual, desemnând un proces cognitiv de tipul a afla; în cazul percepțiilor de contact, stimulii care pot fi percepuți accesează, direct sau

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
un proces durativ; auditiv, se pot percepe stimuli care conțin semul [+Sonor], dar și evenimente, situație în care verbul a auzi înregistrează trecerea spre alt domeniu conceptual, desemnând un proces cognitiv de tipul a afla; în cazul percepțiilor de contact, stimulii care pot fi percepuți accesează, direct sau prin metonimie, trăsăturile [+Emisie de miros], [+Proprietate gustativă], [+Proprietate senzorială]85. 4. Tipare de construcție a verbelor de percepție nonintențională. Valențe semantico-sintactice Ideea interdependenței dintre semantică și sintaxă se regăsește în numeroase lucrări

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
tuturor celor trei verbe, însă există și structuri în care sunt admise două sau doar una dintre unitățile verbale menționate. Verbele analizate selectează în poziția obiectului direct clase de argumente specifice în raport cu categoria de percepții exprimate: verbele de percepție vizuală, stimuli vizuali (entități cu referință concretă, culori, forme etc.); verbele de percepție auditivă, stimuli auditivi (sunete, zgomote, entități cu trăsătura semantică [+Emisie de sunete]); verbele care exprimă percepții de contact, stimuli olfactivi (mirosuri sau entități cu trăsătura semantică [+Emisie de miros

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
sau doar una dintre unitățile verbale menționate. Verbele analizate selectează în poziția obiectului direct clase de argumente specifice în raport cu categoria de percepții exprimate: verbele de percepție vizuală, stimuli vizuali (entități cu referință concretă, culori, forme etc.); verbele de percepție auditivă, stimuli auditivi (sunete, zgomote, entități cu trăsătura semantică [+Emisie de sunete]); verbele care exprimă percepții de contact, stimuli olfactivi (mirosuri sau entități cu trăsătura semantică [+Emisie de miros]), stimuli gustativi (substanțe), stimuli tactili (senzații fizice). 4.2.1. A vedea, cu

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
specifice în raport cu categoria de percepții exprimate: verbele de percepție vizuală, stimuli vizuali (entități cu referință concretă, culori, forme etc.); verbele de percepție auditivă, stimuli auditivi (sunete, zgomote, entități cu trăsătura semantică [+Emisie de sunete]); verbele care exprimă percepții de contact, stimuli olfactivi (mirosuri sau entități cu trăsătura semantică [+Emisie de miros]), stimuli gustativi (substanțe), stimuli tactili (senzații fizice). 4.2.1. A vedea, cu obiect direct realizat printr-un GN Constituenții din poziția de obiect direct al verbului a vedea au

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
vizuali (entități cu referință concretă, culori, forme etc.); verbele de percepție auditivă, stimuli auditivi (sunete, zgomote, entități cu trăsătura semantică [+Emisie de sunete]); verbele care exprimă percepții de contact, stimuli olfactivi (mirosuri sau entități cu trăsătura semantică [+Emisie de miros]), stimuli gustativi (substanțe), stimuli tactili (senzații fizice). 4.2.1. A vedea, cu obiect direct realizat printr-un GN Constituenții din poziția de obiect direct al verbului a vedea au, în sensul detaliat mai sus, un grad mai mare de generalitate

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
referință concretă, culori, forme etc.); verbele de percepție auditivă, stimuli auditivi (sunete, zgomote, entități cu trăsătura semantică [+Emisie de sunete]); verbele care exprimă percepții de contact, stimuli olfactivi (mirosuri sau entități cu trăsătura semantică [+Emisie de miros]), stimuli gustativi (substanțe), stimuli tactili (senzații fizice). 4.2.1. A vedea, cu obiect direct realizat printr-un GN Constituenții din poziția de obiect direct al verbului a vedea au, în sensul detaliat mai sus, un grad mai mare de generalitate 93 față de constituenții

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
în desfășurare. În acest context, poate fi vorba despre o percepție tactilă (în cazul în care între referenții celor două predicații a simți și a tremura se stabilește un contact) sau despre o percepție generală, determinată pe baza mai multor stimuli (într-un scenariu precum: referentul subiect al predicației din subordonată are mâinile reci, iar referentul subiect al predicației principale observă, privindu-l, că îi tremură mâinile). 4.3.3. A simți + conectori relativi Asemenea verbelor a vedea și a auzi

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
mai fost pe-acolo de multă vreme]. Enunțurile cu verbul a simți pot exprima, ca și celelalte tipare, o percepție fizică (138), sau o observație generală, care nu mai are legătura strictă cu percepția fizică, ci se formează pornind de la stimuli variați, care pot fi concreți, fizici, sau abstracți. Un context ca (138') poate fi reformulat ca: (139) Observ/Trag concluzia (privindu-l, ascultându-l, gândindu-mă la ce spune etc.) că nu mai are are niciun interes pentru ce face

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere". Am arătat că definiția din psihologie corespunde unui sens specializat, restrâns, al termenului, în timp ce definiția din DEX 2009 corespunde unui sens mai general. În funcție de actualizarea unui sens sau a celuilalt, percepția se aplică unor stimuli specifici de natură fizică (se percep intensități, culori, forme, sunete, mirosuri, gusturi etc.). sau unor fenomene extrasenzoriale. În cazul sensului mai general, se observă opacizarea naturii esențial fizice a procesului și accentuarea apropierii de domeniul cognitiv. Având în vedere precizările

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
principiului "claselor de obiecte" - ansambluri de cuvinte omogene semantic selectate de verbe în funcție de specificul lor semantic (verbele "vizuale" selectează prototipic "obiecte" care pot fi percepute prin simțul vizual - culori, forme, entități concrete, cele "auditive", "obiecte" care pot fi percepute auditiv - stimuli sonori). Încheiem capitolul prin prezentarea succintă a unor tipuri de transferuri semantice care se produc asupra verbelor de percepție din limba română, delimitate în funcție de domeniile perceptuale. Prezentăm câteva ipoteze care explică ierarhizarea acestor deplasări, motivând de ce există o legătură strânsă

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
lexical al limbii române, interpretat ca o paradigmă sau o sumă de paradigme lexico-semantice". 4 DP 2006, s.v. percepție. 5 DSL 2005, s.v. percepție. 6 Prin percepție concretă ne referim la procesul de percepție care este declanșat pe baza unor stimuli senzoriali (entități) cu referință concretă. 7 Vezi și Bidu-Vrănceanu (2008: 19) pentru noțiunea de arhilexem, corespunzătoare conceptului hiperonim, folosit în lucrarea noastră. 8 Pentru lexicul percepției, vezi și studiul lui Buck (1949: 1017-1084). Autorul urmărește contrastiv lexicul percepției în limbile

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
limitează la examinarea tactilă mai restrânsă ("cu degetele sau cu palma"). Verbul a atinge presupune, în schimb, un contact tactil mai general. 17 Buck (1949: 1018) face delimitarea între utilizarea subiectivă (cu referire la procesul percepției) și utilizarea obiectivă (caracteristică stimulului care produce percepția). Această clasificare este preferabilă, remarcă autorul, cuplului tranzitiv - intranzitiv, care poate fi folosit doar în relație cu verbele, în timp ce cuplul subiectiv - obiectiv poate fi folosit atât în relație cu verbele, cât și cu substantivele care exprimă percepții

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de roluri tematice, vezi Stan (2003: 169-234) și Levin, Rappaport Hovav (2005: 35-50). 30 Vezi Stan (2005: 175). 31 Vezi Cornilescu (1995: 133). 32 Unii autori atribuie argumentului din această poziție rolul tematic Sursă (vezi clasificarea lui Viberg 1983) sau Stimul - în clasificarea autorilor Huddleston, Pullum (2002: 168-169). 33 Conform delimitării făcute de Rogers (1974), verbele de percepție se împart în: verbe cognitiv-stative, verbe cognitiv-incoative, verbe active și verbe "cu inversiune". 34 O traducere aproximativă în contextul de față ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
noi < Văd faptul că vine spre noi. Acceptând această posibilitate de analiză, am admite că în toate structurile analizate la 4.2.2.1 s-ar exprima percepții abstracte. Considerăm însă că distincțiile menționate în subcapitolul 3, referitoare la ontologia stimulilor vizuali/mentali, ne ajută să nuanțăm analiza acestor structuri, arătând că există mai multe tipuri de percepții care se pot exprima în configurațiile sintactice de tipul [a vedea + GComplcă]. Reținem însă analiza propusă de autoare pentru contextele în care se

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]