4,034 matches
-
scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în această perioadă a anului soarele apune deja. Privește cerul. Apăsător și plumburiu, pare că îl strivește. Deschide fereastra. Inspiră din aerul rece al amurgului care îl mai limpezește puțin, pentru moment. Participase cu adevărat Rommel la conspirație? Ciudat, dar niciodată nu se gândise la asta până acum. Și dacă se alăturase complotiștilor, de ce oare nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vă spun. Schultz trage un fum adânc din țigară, scutură scrumul, apoi privește vârful incandescent al acesteia. Păcat, spune el încet, Lucky Strike. Americană. Un surâs slab se conturează pe buzele sale: Aș fi vrut să o fumez până la capăt. Strivește calm țigara în scrumieră și pe neașteptate se repede la fată cu ferocitatea unui animal sălbatec înfometat. Îi sfâșie brutal cămașa, dezgolind privirii pieptul alb și gâtul subțire cu o cruciuliță de aur pe-un lănțișor scurt. X Gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mitralierele grele din turele toacă întreg perimetrul. Se aud strigătele și vaietele celor loviți. Unii dintre cei rămași în viață aleargă bezmetici, alții se târăsc greoi, pete întunecate perfect vizibile pe albul zăpezii. Cu toții ajung să cadă sub gloanțe sau striviți sub tonele uriașelor mașinării blindate. Iovuț dispare spulberat într-un nor uriaș de flăcări și fum. Din trapele deschise, comandanții râd mulțumiți. Nimeni nu pare să mai fie în viață. Peste tot, doar cadavre. Motoarele Maybach urlă asurzitor în timp ce șenilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uriașelor mașinării blindate. Iovuț dispare spulberat într-un nor uriaș de flăcări și fum. Din trapele deschise, comandanții râd mulțumiți. Nimeni nu pare să mai fie în viață. Peste tot, doar cadavre. Motoarele Maybach urlă asurzitor în timp ce șenilele sfarmă ziduri, strivesc mormane de moloz, distrug tot ceea ce poate fi socotit un adăpost cât de mic pentru eventualii supraviețuitori. Marius privește nemișcat cum unul dintre mastodonți trece foarte aproape de el. Urcă rapid pe laterală, ciuruie cu o rafală scurtă spatele ofițerului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg prin ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In den stillen Hain hernieder, Liebchen, komm zu mir!...".162 Ce frumoasă ești Smaranda și cât de caldă îmbrățișarea ta! Brrrr, ce frig, ce frig!Simt că am fundul așa de înghețat că pot sparge nuci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se Întemeiază, ceea ce de departe nu se vede, Înșelarea pentru cei din afară, pe negarea individului care, Încarcerat, nu se poate rosti niciodată; inițiativa lui e strivită Înainte de a se naște. - Nimeni n-a bănuit atunci. - Pentru că totul fusese perfect gîndit dinainte; o imensă rea-credință funcționînd ca o mașinărie foarte bine pusă la punct. Exercițiu definitiv pe spinarea și sufletul unui popor cinstit și naiv. GÎndește-te, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Analiștii în specialitate opinau - unii că un impozit pe aer, proporționat cu capacitatea medie de respirație a cetățeanului de rând, ar fi preferabil privatizării, alții că atât văzduhul, cât și cursurile de ape pretind bugetului și, în consecință aceluiași cetățean strivit de taxe și impozite, insuportabile sacrificii în plus. Că, odată vândut solul și subsolul, nu e nici o rațiune să nu vindem văzduhul. Din care statul ar păstra, oricum, un procent măricel, în acțiuni, cantitate suficientă pentru uzul intern. Dacă acest
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
crime ale lui Daniel, admirabil interpretat de Daniel Day-Lewis - actorul a primit Globul de aur, un premiu Bafta și Oscarul pentru cel mai bun rol masculin -, ci constituie chiar palpitul sangvin al petrolului. Totul este năclăit în petrol, un muncitor strivit de o ustensilă, este tras afară ca o rîmă încleiată de mucilagii, precum în scena "botezului" lui Eli care este tăvălit prin petrol de către Daniel într-un acces de furie. Daniel este un personaj complex, rădăcinos, contorsionat, amestecînd tandrețea pentru
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
tineresc al admirației necondiționate, al fanatismului prietenos, al imaginației scăpate de sub control se regăsește la ambii, independent de - să-l numim convențional - destinatar. Altceva decât demult uzatul lamento ține în picioare poemele lui Hose Pablo: "o - s./ mănâncă-mi tristețile/ strivește-mi cu pumnul tău imens amarul/ termină-ți furia peste lucrurile neplăcute care/ real mi se pot întâmpla// adevărat vă spun/ am nevoie de s./ de cuvintele lui duioase/ de finețea & exactitatea cuvintelor lui// deși eu nu am decât câțiva
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
și de stînga încearcă să-l impună timpului nostru. Cămășile negre, brune, albastre și verzi simplifică violent ideile, atitudinile și sentimentele, reducîndu-le la o culoare, la un semn, la un strigăt. Se retează astfel dintr-odată toate îndoielile posibile, se strivesc nuanțele, se teșesc sub o formidabilă presiune nivelatoare pozițiile personale de gîndire. Nu rămîn în joc decît două, trei adevăruri absolute și nebuloase, asupra cărora nimeni n-are voie să se întrebe, dar pentru care toată lumea trebuie să moară". Susținînd
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
prilejuite de „Anul Caragiale“ - uvertura la opera „Il barbiere di Bucarest“ a compozitorului timișorean Ovidiu Manole. Se nasc și în Banat oameni mari Eforturile componistice ale profesorului Manole urmează linia solidă, admirabilă, a unei tradiții muzicale bănățene în stare să strivească, singură, prejudecata larg răspândită că Banatul n-ar fi dat culturii naționale mari valori. Că, parafrazându-l pe cronicar, nasc și la noi artiști importanți, stă mărturie oricui fondul documentar bogat al Muzeului Banatului. Din site-ul instituției spicuim: „Înființat
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
stilurile scriitorilor iese în evidență și atunci când aceștia tratează acceași temă, cum este cazul textelor următoare, în care Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu prezintă, cu mijloace artistice diferite, episodul reprimării răscoalei din 1907: "Țăranii fugeau mâncând pământul, îmbulzindu-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
dinamism textului, prezentând imaginea mișcării dezordonate a oamenilor, care, cuprinși de panică, "fugeau”, " se îngrămădeau”, "se împrăștiau”, "goneau”, "se târau”. Caracterizarea mișcării se realizează tot prin verbe, de astă dată la modul gerunziu, aglomerate într-o gradație ascendentă: " îmbulzindu-se”, " strivindu-se”, " urlând”. Imagini vizuale se conturează în tablou prin contrastul de culoare alb-roșu ( "pete albe”, "dâre de sânge”). Sobrietatea scriitorului obiectiv este vizibilă și la nivelul lexicului ( cuvintele fiind uzuale), al stilului, de unde lipsește orice încercare de înfrumusețare. " Frazele, considerate
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de zis în privința insolenței presei evreiești daca n-ar fi găsit răsunet și canal de scurgere la noi, chiar în coloanele foii ministeriale. De aproape o lună Adunările de revizuire se zbat într-o luptă plină de dureri; cu voința strivită de concursul împrejurărilor din afară, reprezentanții independenți ai țării își frământă mintea căutând de zor o soluțiune a cestiunii izraelite de natură a concilia cerințele de principiu ale Tractatului cu interesele pozitive naționale. Guvernul, care la începutul sesiunii s-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cel Bătrîn? O, batjocura batjocurelor! O cinici, pentru cari totul este batjocură! [17 ianuarie 1880] ["ȘARPELE, CÎND ÎL DOARE CAPUL... "] Șarpele, când îl doare capul, ca să-și verse veninul iese la drum, unde trebuie a găsi un călcâi ca să-i strivească capul; așa și omul rău și veninos: arareori el piere prin altceva decât prin propriul său venin și prin răutatea sa dusă dincolo de orice margine. Această veche învățătură s-a mai adeverit încă o dată pentru opinia publică și pentru noi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu să poată dezvăța nicicând de obiceiul mușcăturii, pentru că natura minunată și neînțeleasă nu i-a dat decât răutate oarbă, dinți și venin. Dar desigur nu e plăcută stare pentru acest copil pervers al naturii când un călcâi puternic îi strivește capul hidos. [18 ianuarie 1880] ["UN ARHIEREU... Un arhiereu născut la Limoges a fost cândva ales papă. Limuzinii au trimis numaidecât o deputațiune cătră Sf. Părinte sprea-i arăta bucuria acelei părți de țară pentru fericita împrejurare că unul dintr-ai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
râs și starea conflictuală ar fi dispărut. Așa credeam, dar observîndu-i îndîrjirea aveam îndoieli... I-am citit volumul de versuri, care nu era atât de ridicol cum te făcea să crezi dacă îl judecai după titlu. Era chiar bun, dar strivit de influența lui Arghezi, de care în mod surprinzător pentru mine nici măcar nu era conștient, cu toate că recunoștea în autorul Florilor de mucigai și al "blestemelor" un geniu. În rest, spunea că Arghezi era retoric... Avea deci spirit critic, dar nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
partidul comunist, nici în partidul social-democrat al lui Titel Petrescu, în care intrau o mulțime de fripturiști crezând că acest partid e de viitor, fără să-și dea seama că social-democratismul, care fusese puternic în Germania înainte de 1933 și fusese strivit de Hitler fiindcă nu se putuse uni cu comuniștii, era acum învinuit (dar fusese și înainte de către Lenin) pentru oportunismul său, care ar fi facilitat venirea lui Hitler la putere. Învinuirea aceasta, zicea Petrică, avea să se extindă și asupra
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deci, în materie de idei, n-a adus Tolstoi francezilor, afară doar de faptul într-adevăr copleșitor al geniului său epic. Or, acest geniu era natural, nu era o consecință a unui spirit polemic, premeditat și antagonic." Credeam că îl strivisem pe Petrică, dar el avu un surâs spontan de superioritate, nu se grăbi să-mi răspundă, așteptă ca Matilda să ne schimbe farfuriile. Ea ne ascultase cu o expresie care sugerase că îi venise în cap un gând, mai degrabă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uită la mine de jos în sus, fix, neclintit el însuși, foarte scrutător, dar și cu simpatie. "Mărturisesc că n-am reținut..." "Multe nu se rețin", zise el ca un avertisment și tăcu, bâțâind însă distrat dintr-un picior și strivind cu scârbă țigarea în scrumieră. Ai fi zis că n-o să mai fumeze cel puțin un ceas, astfel de grimasă de silă făcu. Dar imediat scutură pachetul și, gânditor, duse o nouă țigare la gură, pe care o aprinse cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-i împing spre gura prin care cădeau în vagoneți mi se părea că sânt nu din plumb, ci din pâslă. Chiar moartea în preajma căreia munceam clipă de clipă (căci oricând se puteau desprinde din bolta minei și să te strivească, cum se și desprinseseră și striviseră pe unii dintre noi, bucăți mari de pământ dislocate de pârâitul perforatoarelor) dădea clipelor o tensiune de înfrățire cu această boltă, cum probabil se întîmplă în război, când se naște un sentiment straniu de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care cădeau în vagoneți mi se părea că sânt nu din plumb, ci din pâslă. Chiar moartea în preajma căreia munceam clipă de clipă (căci oricând se puteau desprinde din bolta minei și să te strivească, cum se și desprinseseră și striviseră pe unii dintre noi, bucăți mari de pământ dislocate de pârâitul perforatoarelor) dădea clipelor o tensiune de înfrățire cu această boltă, cum probabil se întîmplă în război, când se naște un sentiment straniu de simpatie între bătaia inimii care aude
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
domne, zise Bacaloglu deconcertat. Vor să arate că nu mai e nimeni acolo, ca noi să nu-i mai pândim și să ne ia iar prin surprindere." Și îl și luă, ieși unul, și exact în clipa când lopata îl strivea, ieși altul și scăpă, apoi ieși încă unul și fu terciuit, și apoi iar altul, care scăpă, și astfel ieșiră o mulțime timp de aproape un minut. În același ritm în care se sacrifica unul ca să scape următorul, până ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]