5,716 matches
-
fost lucrată separat și sudată la locul potrivit, dar urmele zgrunțuroase ale sudurii se simt Încă, evidente. (Ă). Până acum, În nici una din aceste direcții, M.Novicov nu a mers până la capăt; nu a Înfățișat nici acele pilduitoare exemple de sublim eroism, de solidaritate neînfrântă, despre care mărturisesc cei care au trăit viața din lagăre și Închisori; după cum nu a Înfățișat nici neînchipuitele chinuri la care erau supuși internații. (Ă). Petruț este om cu unele calități, dar și cu mari lipsuri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că ele conduc la maxime de acțiune care sunt convergente cu cele pe care le susține o reflecție filosofică asupra bazelor moralității. Ar fi însă îndreptățită concluzia că cercetarea kantiană a bazelor moralității este, ce-i drept, o realizare speculativă sublimă, care poate procura cea mai înaltă desfătare cunoscătorilor, dar lipsită de orice utilitate practică? Nu cred acest lucru. Experiența vieții, modele exemplare de comportament, marea literatură sunt în măsură să fortifice, să vitalizeze exercițiul rațiunii morale comune, să întărească discernământul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a scrisului „ce n-a visat niciodată la posteritate”, cum avea să spună Raymond Chandler. Și totuși, singuratic și aparent fără nici o șansă de a învinge, eroul atacă frontal putregaiul social și dă sens umanității și valorilor acesteia. În încăpățânarea sublimă a luptei sale, detectivul pare să fie ultimul om de pe planetă care mai crede în valorile onoarei, cinstei și bunătății. Dincolo de beție, singurătate, duritate fizică, violențe de limbaj (care sunt diminuate, de fapt, printr-o savantă artă a perifrazei), există
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
A îngădui unui text să rămână descusut, a nu plumbui cu grijă toate fantele înseamnă a nu fi un meseriaș demn de respect. Expresivitatea operei de artă, „utilitatea” ei estetică - deși sună barbar, ne putem imagina o finalitate în zona sublimului - depind de încheierea perfectă a mișcării circulare începute odată cu soneria telefonului care-l anunță pe detectiv că, undeva, în apropiere, s-a produs o crimă. În viziunea lui Chandler, literatura trebuie scrisă așa cum muzicianul înnegrește o partitură: atent la perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lamentarea unui tânăr care înnebunise din cauza bătăilor: Ce, Dumnezeu?! Uite că totul este materie! Groaznică a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educația burghezo-legionară! Oare cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim e regimul comunist care ne-a trimis pe acest profet - pe domnu’ Țurcanu - ca să ne lumineze și să ne scoată din întuneric! Dacă el nu m-ar fi torturat n-aș fi putut scoate putregaiul din mine și aș fi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1932. 23TC "23" Femeia nu e fabrică de copii. Maternitatea conștientătc " Femeia nu e fabrică de copii. Maternitatea conștientă" ș...ț Problema generației conștiente mai are încă și o altă latură. Actul facerii este fără îndoială unul din cele mai sublime acte fiziologice; el se execută într-un mod și printr-un mecanism, față de care mintea omenească rămâne uluită. Totuși, facerea nu e întotdeauna un act inofensiv. Las la o parte facerile grele, anormale, care pricinuiesc femeilor enorme suferinți și uneori
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în valea delicatului Prier” (Clipei), „timpul mierlei” (Preistorie), tinerețea (Doamna Seara, Către Fantazio). Dar resuscitarea trecutului pregătește, totodată, accesul la sublimul lumii prezente. Fervori, nebănuite odinioară, aproape extaze sunt declanșate de „căprioara cu aripi nevăzute” (Căprioara), de „cerbul din vremea lui Gelu” (Cerb), de privighetoare (Trif nebun, Filomela), de „măiastra cu trupușoru-n fum” (Măiastra) ori de Elisafta. Ivită din nou, certitudinea
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Nu cules ci smuls) se împletește și cu o încuviințare fatalistă, mioritică (Dintr-o iarnă). Cu toate acestea, eludând „otrăvurile amurgului”, sufletul „se visează nemuritor” (Veniți, adieri) sau „tânăr, iluminat, fericit” (Descrescendo). Concomitent, se produce o erupție a religiozității, căci sublimul naturii este interpretat ca „o gură de rai”, adică adeverire a divinității și posibilitate de mântuire. E parcursă întreaga scară de reacții, de la nerăbdarea frenetică (Psyche) la jubilația apropiatei sosiri (Pandora, În cer, în alt sat), de la așteptarea exasperată (Cetele
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
am să trag îndată și concluzia că ceea ce au făptuit evreii aici reprezintă singura și cea mai importantă verigă din lanțul relațiilor politice și comerciale ale Imperiului Otoman! Existau posibilități care, la rândul lor, nu pot fi neglijate în istoria Sublimei Porți. Nu poate fi exclusă, de pildă, moștenirea bizantină care i-a pus pe turci în legătură cu marea. „Le-a trebuit mai bine de un secol până s-au adaptat nevoilor transporturilor și apoi ale luptelor pe apă, însă au reușit
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sași etc.; el însuși face judecățile în piața curții”. Scrisoarea soției voievodului transilvan Ștefan Mailat, din 1551, adresată fratelui ei, Tamăs NĂdasdy, se referă la moartea voievodului în prizonieratul otoman, precum și la intervențiile evreului Abraham (alături de preotul Ferencz) pe lângă mai-marii Sublimei Porți spre a afla detalii privind dispariția acestuia. Actul din 1564, semnat de Ioachim, principele elector de Brandenburg, atestă recunoașterea unei obligații bănești aflate la un creditor evreu, în legătură cu un împrumut mai vechi chiar de la Petru Rareș al Moldovei. Scrisoarea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
politice, precum și inadaptabilitatea vechilor practici la noile teorii, Herder este conștient de necesitatea implantării unui crez, dacă e cu putință total diferit de cel medieval. Dacă Giambatista Vico are ca punct de sprijin seria acțiunilor umane, gândirea în cea mai sublimă esență a sa, Johann Gottfried Herder crede într-o singură idee, mereu prezentă și modificată, spațiul care închide forțele creației și timpul care le perfecționează dezvoltându-le. De la planta ce vegetează, de la pasărea care-și face singură cuibul, până la feneomenul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
egalat. Scriitorul a pus în ele toată personalitatea sa solemnă și patetică, veșnic uimită și sensibilă la „frumusețe și grandoare”, aplecată asupra realității imediate, dar percepută din „perspectiva lui Sirius”, pășind prin mizeria lumii înconjurătoare, dar cu capul în cerurile sublime. O viziune estetică a realității și o conștiință fulgurantă produc tablouri de neuitat, pagini antologice trasate cu un simț tragic revelatoriu. Așa sunt descrierea minei de aur de la Roșia Montană, interioarele austere ale locuințelor moților, ritualul lent în care o
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
cotidian, preocuparea obstinată de a extrage semnificații general-umane din cel mai banal eveniment. Însă, cum observația i s-a acutizat, meditația aforistică are o forță de penetrație considerabilă, scriitorul însuși personificând pentru lumea românească a acelor ani o conștiință cetățenească sublimă și tragică fără replică, un veritabil reper moral, ca un memento teribil, deseori de temut. În 1978, selectează, în Orion, din întreaga sa creație poematică textele pe care le consideră a fi ilustrarea „stărilor sufletești fundamentale - în epoci atât de
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
stărilor sufletești fundamentale - în epoci atât de diferite ale istoriei și ale vieții autorului implicată în istorie - cu evoluție imprevizibilă”; ceea ce vrea să sugereze, ca și întreg conținutul volumului, oarecare contradicții și divergențe. Și totuși, vocea lirică, ispitită mereu de sublim, conservă intactă emoția în fața miracolului cotidian: „Aș vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet / unul dintre acei oameni pe care zeii îi întruchipează / când vor să exprime în versuri o suferință sau o bucurie / - și-n acele versuri
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
cu noțiunile de „sentiment” și „imaginație”, drept cel dintâi act spiritual al umanității; însușire imanentă a sufletului omenesc, actul poetic reprezintă creația și armonia însăși. În duhul lui Victor Hugo, susține că arta trebuie să exprime deopotrivă și urâtul, și sublimul. Când pledează pentru lirica de idei, se află pe poziții raționaliste. Nu tot astfel, însă, atunci când descoperă că poezia, care înseamnă taină, mister, credință, își întinde antenele spre infinit. Cu mult înainte de Radu Ionescu și de Titu Maiorescu, el dă
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
spre Antichitate ca un om al secolului al XX-lea, mișcându-se astfel într-un spațiu a cărui extensie atingea epoca modernă. Interesat și de evoluția ideilor critice, estetice, este un specialist în artele poetice ale Antichității. Tălmăcește Tratatul despre sublim (1935), Tratatul despre stil al lui Demetrios (1943), Poetica lui Aristotel (1957). Transpunerile în românește, făcute cu ediții critice de prestigiu în față, cu versiuni în franceză, italiană ori germană, antrenează interpretări moderne, nu o dată surprinzătoare. Performante sunt și tălmăcirile
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
le style de Saint Augustin dans „Les Confessions” et „La Cité de Dieu”, Paris, 1930; Fost-au grecii senini?, București, 1938; Tucidide. Concepția și metoda sa istorică, București, 1956. Traduceri: Longos, Daphnis și Chloe, introd. trad., București, 1922; Tratatul despre sublim, introd. trad., București, 1935; Demetrios, Tratatul despre stil, introd. trad, Iași, 1943; Aristotel, Poetica, București, 1957; Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, introd. Aram M. Frenkian, București, 1963. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, II, 83-86; Călinescu, Ulysse, 279-283; N. I. Popa
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
compartimente ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii contradictorii a ființei omenești și un posibil alter ego al poetului. Pe de altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerția, starea de lâncezeală și-și „cumpără” de la diavol fervența, „sublimul neastâmpăr”, „germenele frumos al furtunii”, neliniștea și dreptul de a fi „greier cântăreț al Universului”, pentru a glorifica omul și valorile lui. Nu este vorba aici doar de o schimbare de registru tematic, doar de lăsarea în urmă a poeziei
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
revanșă aproape ostentativă pe care și-o ia poetul ca replică la obiecția de abstracțiune și obscuritate: „Mă strigă umbra mereu:/ Cine iese-n locul meu?/ Azi o naștem pe Alcest, / testimonium ludus est / En, ten, tin, / o ce joc sublim!”. Ciclul - pus pe muzică de Cornel Țăranu - valorifică folclorul și limba țiganilor, ca și pasionalitatea lor specifică. Limbajul argotic și împestrițat cu idiotisme țigănești, caracterul ritualic, incantatoriu al versurilor fac din acest volum cea mai pitorească și exotică scriere a
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
2002. SCRIERI: Comentarii critice, București, 1969; Demostene Botez - viața ca roman trăit, București, 1983; Profiluri literare contemporane, București, 1987; De la Eminescu la Emil Cioran, Pitești, 1996; Chemarea străjerilor, Cerașu-Prahova, 1996; Marea iubire (Mărturisirile lui Adrian Doinaru), Pitești, 1997; Cuvinte nemuritoare. Sublima eschivă a limbajului revelat, Cerașu-Prahova, 1999; Simion Stolnicu sau Despre tentația efemerului, Ploiești, 2002; Introducere în opera lui Al. Piru, Pitești, 2002; Ca o barcă împinsă de vânt, Brașov, 2003. Ediții: Simion Stolnicu, Șerpuiri între lut și torțele de aur
BARBULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285634_a_286963]
-
și Beatrice și al cuplului Faust și Margareta. În această situație, rolurile sunt distribuite după criterii dominate de valorile morale. Faust, care-și vinde sufletul lui Mefistofeles, va fi salvat prin sacrificiul i, iar tragedia acestui cuplu se Încheie cu sublimul mesaj: „Etern-femininul ne-nață-n țăriiii”. Prieteniile și iubirea care se desfac nu sunt de la Început motivate afectiv, ci construite pe interese. Din acest motiv, ele sunt exterioare, circumstanțiale, urmărind scopuri imediate, fără o proiecție În viitor. Nefiind experiențe sufletești și neavând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii și principiul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Încearcă să devină propriul său stăpân. Viața ne apare ca o luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale umanului Originile filosofico-morale ale umanului le regăsim la Platon și Aristotel. Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare ale ploii. Producându-și mijloacele de trai, și-a asigurat ziua de mâine; a găsit mijlocul de a scăpa de bolile cele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de ludic, angrenează permanent jocuri de cuvinte, de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de François Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat prin minulescianism și modernism, reușește să comunice plăcerea de
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]