5,950 matches
-
necunoscut. Tipa de la Ralph Lauren e măritată cu fratele lui Abigail și m-a pus să jur că păstrez secretul. Am senzația că voia pur și simplu să spună cuiva. Sau poate Îmi testează discreția. Oricum nu contează. Să nu sufli o vorbă nimănui, dar În caz că dai peste fata asta, poți să te asiguri că ajung la ea pozele și informațiile potrivite. Inițial, am crezut că-mi dezvăluise identitatea ziaristei ca s-o evit cu orice preț, dar În mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă asigur că e totul În ordine. Sigur, nu contează. Te stresezi prea mult, Bette. Toată lumea se distrează excelent. Unde-i Leo? Spune-i pur și simplu că te Întorci și ne vedem la hotel, da? Chicoti când Davide Îi suflă fumul țigării de marijuana În față. —Excelent. Așa fac. Ne vedem mâine. Mda, mă rog. N-am de gând să văd lumina soarelui mâine, dar te găsesc când mă trezesc. O, unde-i Philip? Întrebă ea, Încercând foarte tare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
problema cu Philip. Și dacă Kelly ar afla că fusesem prinsă ținându-i de urât prietenului plătit al Isabellei, n-ar fi mulțumită. Isabelle ar putea insista să fiu concediată. Dar o luasem razna; părea destul de improbabil ca John să sufle ceva. Doar Abby părea interesată de ce Învârt și era imposibil chiar și pentru ea să aibă tentacule care să ajungă tocmai la Istanbul. Mi-am dat seama că acesta era, În parte, motivul pentru care mă afectase atât când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pleca. Am mers cam zece cvartale până când am ajuns la o cafenea micuță, care mai avea Încă lumânări de Crăciun la ferestre. Îmi ținu ușa să intru, apoi alese un separeu mic pe colț - exact așa cum Îmi imaginasem. Mi-am suflat În mâini ca să le Încălzesc și, când am cuprins cu ele cana de ciocolată caldă, Sammy mi le-a acoperit cu ale sale. —Bette, trebuie să te Întreb ceva, spuse el, privindu-mă direct În ochi. Aproape că am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează zi de zi tot mai multă ignoranță. Credința a fost arma prin care am supraviețuit în istorie. Ar fi o dezarmare sau o sinucidere lentă dacă neamul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea scoate din istorie și nimeni nu ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acuze mincinoase pentru care nu există nici o probă de susținere a holocaustului. Au urmat apoi, după 23 august 1944, teroarea și mișeliile comuniste, care au întrecut toate crimele pământului cu morți și cruzimi despre care cei de azi, neocomuniștii, nu suflă un cuvânt. Nimic despre satanismul și monstruozitățile lor. Minciunile lor nu au margini. Toată lumea civilizată și mai ales istoricii ar trebui să se întrebe și să cerceteze, pentru că de asta se numesc istorici, corupția, ilegalitatea, teroarea, jaful și măsluirea adevărului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își sufla în pumni de frig. ― Da’ este un sat cu așa un nume, omule? - a întrebat unul căruia abia i se vedeau ochii de sub marginea unei căciuli țurcane. ― Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor de frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea câte o vorbă, două, fără nici un înțeles. Când s-au ivit zorii, a intrat Petruță. „Ce face...?” „Rău. Rău băiatul, lelei”. „Oare pe cine să chemăm să-l vadă?” „Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mână, că i s-o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cel mai greu le-a fost să-l scoată din locașul de tragere. După o vreme, s-a auzit glasul lui Todiriță: ― Suntem gata de drum... Calea până la locul de adunare s-a dovedit destul de anevoioasă... Când au ajuns, abia suflau. Căpitanul i-a luat în primire: ― Lipsește cineva? Nu ați uitat nimic la plecare? În avangardă, tunul comandat de sergentul major Dumitru Dinsus, însoțit de grupa de pușcași destinată în acest scop. În ariergardă, o grupă de pușcași. Pentru ocuparea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
buzunar, îi puse pe ochi și ținu pozele în brațul întins. — Dă cu botul pe undeva pe-aici? Danny nu înțelese întrebarea - poate era o expresie sexuală pe care n-o deslușea. — Explică-mi ce-ai spus. — Vreau să zic suflă, jazz, cântă pe undeva pe-aici? — La trombon, la Bido Lito’s. Barmanul pocni din degete. — Okay, îl cunosc! Marty și nu știu cum. Soarbe pe-aici în pauzele de la Bido’s. A început de pe la Crăciun, că baru’ de la Bido n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
striga la mine „Curvarule!”, iar niște bătrânele din Pasadena aruncau cu roșii în Jane Russell. Amenințări cu moartea și tot tacâmul... Buzz se puse picior peste picior și-i trase un bobârnac scamei de pe manșeta pantalonilor. — Eram acolo, șefu’. Hughes suflă fumul imaginar din vârful degetelor. — Buzz, a fost o seară dificilă, dar am descris-o eu vreodată ca fiind periculoasă sau nasoală? — Nu, boss. Sunt sigur că n-ai zis așa ceva. Când Bob Mitchum a fost arestat pentru țigările alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Partid, domnilor? Ce-ați zice de unchiul Joe Stalin, care s-a băgat sub cuverturi cu Hitler? Ce-ați zice de lagărele de sclavi din Siberia și de toate măgăriile pe care le-a făcut Partidul în State, fără să sufle o vorbă despre ce se întâmpla în Rusia? Domnilor, sunt polițist de șaisprezece ani și nu i-am cerut niciodată cuiva să-și toarne prietenii. Dar îi voi cere oricui să-și toarne dușmanii, mai ales dacă se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fals și fără adresa expeditorului, fiindcă se ascundea și nu voia să îi dea ăia de la închisoare de urme. Așa că Marty mă sună la sora mea acum vreo cinci zile - poate chiar pe treizeci sau treizeci și unu. Zice că suflă din trombon pe lovele de nimic și că nu-i place, că s-a vindecat de prafuri, c-o să se abțină de la ele și c-o să facă șmecherii - spargeri. Zice că tocmai s-a combinat iar cu un partener mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
respectabili atunci când a avut loc razia poliției. Am un alibi pentru ora la care ziarele estimau că ar fi survenit moartea lui Duane Lindenaur și a celuilalt bărbat și aș dori să o verifici fără să îmi implici familia. Dacă sufli cumva vreun cuvânt soției și fiicei mele, îți vei pierde insigna și capul. Ai înțeles? Tonul avocatului se mai îmblânzise. Fața lui era o masă contorsionată. Buzz încercă din nou cartea diplomației: — Reynolds Loftis, domnule Hartshorn. Erați împreună la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tine și Reynolds Loftis. Dacă nu, mă duc în camera de zi și-i spun fetiței tale că tăticu’ suge pula în veceul bărbaților din Westlake Park și o ia la buci pe Selma, colț cu Las Palmas. Iar dacă sufli vreun cuvânt cuiva că m-am aruncat la tine, te torn în Confidential Magazine că te lași călărit de cioroi travestiți. Ai înțeles? Hartshorn era roșu ca racul și-i curgeau lacrimile. Buzz îi dădu drumul și văzu urma lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dacă va rezista cât de cât. Apoi a plecat acasă de Crăciun - un polițist boboc de douăzeci și trei de ani, speriat de atmosfera din ghetoul negrilor. La masa de Crăciun a apărut în uniformă: cu centura Sam Browne, fluier suflat cu argint și pistol calibru 38. Desmond, regele mașinilor, încă marcat de cicatricile căpătate în bătăia încasată de la polițistul John Rokkas, s-a arătat îngrozit de noua lui încarnare. Iar atunci el a știut că va rămâne polițist până la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își lăsau hainele în foaier. Ea arăta vinovată. El arăta chipeș, ca un cunoscător rafinat al sporturilor sângeroase. Danny spuse: — Salut. Îmi pare bine să vă văd, dar am niște vești proaste. Claire zise: — O! Loftis își frecă mâinile și suflă să și le încălzească, apoi spuse: — Drace, ce vești proaste? Danny se apropie de ei, ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
case și instrumentist de mâna a doua. Constituia întruparea vieții josnice trăite de oameni josnici și avea un har autentic: preda hoția și muzica. Marty l-a învățat pe Coleman cum să pornească fără cheie mașini furate și cum să sufle ca lumea în saxofon, cum să moduleze note, cum să citească partituri și cum să se folosească de repertoriul lui de zgomote și de plămânii săi puternici pentru a produce sunete care să însemne ceva. Era deja iarna lui 1943
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parte din mine a 98 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
suflatul este cu atât mai eficace cu cât este mai aproape de colegul binevoitor, se hotărâse ca, măcar la câteva materii, să facă în așa fel ca să fie ascultat numai din bancă. Văzând că-i merge bine și că frații îi suflau conștiincios, s-a complăcut în situația creată, și aproape două luni de zile a fost examinat la toate materiile din bancă! Pentru aceasta, însă, a avut absolută nevoie de binevoitorul meu concurs. Într-o bună dimineață, m-am trezit cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și nu știu cum am s-o scot la căpătîi! D-aia, ca să iau și eu note ceva mai cumsecade p-al doilea, m-am gândit că n-ar fi rău să m-asculte din bancă... Așa aud mai bine când îmi suflă frații! ― Ei, și ce vrei să fac eu? ― Păi, să mă-nveți un truc, ca să am motiv să stau în bancă mai multă vreme. Eu m-am gândit că n-ar fi rău să spun că sânt anemic și că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
uiți, te miști în voie, și te dai de gol. Te așezi în banca întîia, cu piciorul întins, știi, scos din bancă; și de câte ori îl miști, faci o grimasă de durere... În spatele tău o să stea câțiva care or să-ți sufle, bineînțeles fiecare cu specialitatea lui! Când o fi să te-asculte și te-o chema la tablă, tu te proptești în mâini, te faci că vrei să te ridici, îți bălăbănești piciorul de colo-colo, strîmbîndu-te... și p-ormă, las' pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și-l ascultau cu cea mai mare indulgență. Așa că, în scurtă vreme, colegul Simulescu Valeriu își îndreptase notele aproape la toate materiile. Mai rămăsese Istoria și Chimia. Simulescu nu mai învăța nimic; răspundea în mod automat tot ce i se sufla, fără să mai treacă ceva prin prisma judecății lui. Pentru el, orice răspuns venit din spate era bun și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]