3,275 matches
-
constantă de 11 bar și un debit de 0,75 l/min. Presiunea parțială de oxigen (PPO) este monitorizată prin intermediul unui display rEvodream montat pe piesa bucală și a unui calculator. <br/br>Injecția manuală de oxigen se face cu supapa manuală a sistemului. Varianta electronică rEvo III folosește senzori electrochimici care reglează în mod automat injecția de oxigen la PPO constantă indiferent de adâncime. Scafandrul monitorizează PPO prin intermediul unui display principal de tip Hammerhead și a unuia secundar de tip
REvo (recirculator) () [Corola-website/Science/320100_a_321429]
-
cealaltă canistră de la partea inferioară. Dezavantajul acestui sistem constă în faptul că o parte din absorbantul canistrei inferioare rămâne neutilizat. <br/br>De asemenea, sunt prevăzute cu câte două butelii de 3 l fiecare pentru oxigen și diluant și cu supapă de injecție automată a amestecului respirator. Furtunul respirator este un furtun adaptat ce provine de la modelul Dräger Ray, iar pe piesa bucală se află afișajul electronic cu informații ale PPO.
REvo (recirculator) () [Corola-website/Science/320100_a_321429]
-
iasă. ele sunt frecvent folosite la roțile de automobil și de bicicletă, dar și pentru multe alte aplicații. ele Schrader (numite „ventile americane”, sau, popular în România, „valve auto”) constau într-un corp de ventil în care este înșurubată o supapă acționată cu arc. Sunt folosite practic pe toate roțile de automobil și, în Statele Unite, pe roțile de bicicletă cu jantă mai lată. În afară de roți, ventilele Schrader de diametre diferite sunt folosite în sistemele de răcire și conțiținare a aerului, instalații
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
o turbină și dintr-un generator, de unde vine și numele de turboalternator. Turbina dispunea de opt roți cu două coroane de palete și, alte șapte cu o coroană. Aburul provenit din cazane intra în caseta de distribuție a turbinei prin supapă de admisie. Din caseta de abur, cu deschiderea controlată de supapele duzelor, și trecând prin "venturis", intra în prima roată cu debit suficient pentru a roti turbina la 3000 rpm. În următoarele roți, presiune de abur scădea treptat până se
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
turboalternator. Turbina dispunea de opt roți cu două coroane de palete și, alte șapte cu o coroană. Aburul provenit din cazane intra în caseta de distribuție a turbinei prin supapă de admisie. Din caseta de abur, cu deschiderea controlată de supapele duzelor, și trecând prin "venturis", intra în prima roată cu debit suficient pentru a roti turbina la 3000 rpm. În următoarele roți, presiune de abur scădea treptat până se potrivea presiunii din condensator, totuși, viteza de schimb se menținea constantă
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
Primul model de detentor era inspirat din detentorul folosit în timpul celui de-al doilea război mondial pentru buteliile de gazogen de pe automobile și adaptat pentru utilizare sub apă. Acestui prim model i se aduc unele modificări cum ar fi fixarea supapei de evacuare a aerului expirat în camera detentorului la același nivel cu cea de inspirație și punerea unui al doilea furtun separat pentru expirație. În anul 1943, Cousteau împreună cu Philippe Taillez și Frederic Dumas testează prototipul acestui aparat în râul
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
fi piese si echipamente care acoperă perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea, până în ziua de azi. Iese în evidență colecția de electrodomestice, mașini electrice, piese și matrițe de iluminat public și privat din lemn și fier, echipamente de laborator, supape, machete, etc. Centrul de Documentare al Muzeului de Electricitate, are ca scop să creeze un centru specializat în studiul și înțelegerea energiei și în special al electricității. Se compune din aproximativ 60 000 de volume de documente în diferite formate
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
un butoi lestat. Cu acest clopot Halley se scufundă până la adâncimea de 18 m, timp de 1,5 ore. 1691: Denis Papin propune trimiterea aerului comprimat în clopotul de scufundare cu ajutorul unei pompe de la suprafață, printr-un tub prevăzut cu supape, apoi, în anul 1779 John Smeaton creează chesonul de scufundare cu ajutorul căruia au fost reparate fundațiile picioarelor podului de la Hewhorn, Anglia. Turela deschisă asigură scafandrilor: Turela deschisă modernă este o incintă metalică lestată, cu o înălțime de cca 3 m
Turelă deschisă () [Corola-website/Science/315297_a_316626]
-
superioare au bare din alamă pentru protecție. Vizorul frontal se poate deschide și închide prin înșurubare. În spate, în partea stângă a căștii se află vana de alimentare cu amestec respirabil cu clapetă antiretur, iar în dreapta este racordul telefonic și supapa de evacuare. Surplusul de amestec respirabil este eliminat prin supapa de evacuare prevăzută cu un resort a cărui tensiune (presiune) poate fi reglată. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
poate deschide și închide prin înșurubare. În spate, în partea stângă a căștii se află vana de alimentare cu amestec respirabil cu clapetă antiretur, iar în dreapta este racordul telefonic și supapa de evacuare. Surplusul de amestec respirabil este eliminat prin supapa de evacuare prevăzută cu un resort a cărui tensiune (presiune) poate fi reglată. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
de alimentare cu amestec respirabil cu clapetă antiretur, iar în dreapta este racordul telefonic și supapa de evacuare. Surplusul de amestec respirabil este eliminat prin supapa de evacuare prevăzută cu un resort a cărui tensiune (presiune) poate fi reglată. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea reglabilă a resortului. Casca are în interior și o supapă de
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
prevăzută cu un resort a cărui tensiune (presiune) poate fi reglată. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea reglabilă a resortului. Casca are în interior și o supapă de evacuare acționată cu capul de către scafandru. Unele modele sunt prevăzute cu un robinet de apă numit „cocoș” folosit de scafandru pentru prinderea în gură a unui jet
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea reglabilă a resortului. Casca are în interior și o supapă de evacuare acționată cu capul de către scafandru. Unele modele sunt prevăzute cu un robinet de apă numit „cocoș” folosit de scafandru pentru prinderea în gură a unui jet de apă pentru curățirea geamului. De-a lungul timpului s-au făcut
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
accesul fluxului continuu. Pentru a compensa variațiile de presiune survenite în timpul scufundării, detentorul are în partea stângă o tijă rotativă pentru reglarea debitului de gaz. Se află în interiorul măștii faciale acoperind gura și nasul scafandrului și este prevăzută cu o supapă de aspirație. Piesa oro-nazală are rolul de a micșora spațiul cu aer din interior, de a elimina posibilitatea acumulării de bioxid de carbon rezultat din expirație, precum și de a îmbunătăți comunicațiile. Este un bloc compact aflat în partea dreaptă a
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
este prevăzută cu un atenuator de zgomot. Vana de securitate este conectată printr-un furtun scurt la butelia de securitate aflată pe spatele scafandrului. Clapeta antiretur este situat în interiorul vanei de alimentare la intrarea amestecului respirator și care este o supapă de un singur sens. Are rolul de a bloca accesul în sens invers al presiunii amestecului gazos în cazul defectării sursei de alimentare. Sistemul de comunicații constă din două difuzoare etanșe aflate în cagulă și un microfon montat în piesa
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
respirat sub apă cu circuit deschis, la care debitul de amestec respirator este livrat scafandrului în mod continuu. 1691: Denis Papin propune trimiterea aerului comprimat într-un clopot de scufundare cu ajutorul unei pompe de la suprafață, printr-un tub prevăzut cu supape. 1754: Richard Pocoke descrie un costum de scafandru cu cască ce era alimentat de o pompă de aer. 1762: un alt englez, John Smeaton realizează un cilindru suflant antrenat de o roată hidraulică. Apoi, în anul 1779 Smeaton creează chesonul
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
dintr-o cască metalică prinsă de costum cu o bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de scafandru din cască. 1837: germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean. La acest nou aparat, aerul suplimentar ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de scafandru din cască. 1837: germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean. La acest nou aparat, aerul suplimentar ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
apă, Rouquayrol-Denayrouze cu alimentare de la suprafață prin intermediul unui furtun din cauciuc și alimentat de la o pompă. 1872: pentru a concura cu Siebe și Cabirol, Denayrouze construiește propriul echipament greu, iar în anul următor aduce unele îmbunătățiri cum ar fi o supapă interioară în cască acționată cu capul de scafandru și un rezervor tampon între pompă și scafandru pentru asigurarea unui debit constant de aer. 1912: United States Navy adoptă modelele Shrader și Morse și începe dezvoltarea propriului model MK V MOD
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
purtând pe umeri o cască rigidă alimentată de la suprafață cu amestec respirator (de obicei aer comprimat) printr-un furtun de alimentare numit și cablu ombilical. Alimentarea se face prin intermediul unui clapet antiretur. Surplusul de amestec respirator este eliminat printr-o supapă de evacuare plasată pe casca scafandrului, prevăzută cu un resort a cărui tensiune poate fi reglată de către scafandru. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
numit și cablu ombilical. Alimentarea se face prin intermediul unui clapet antiretur. Surplusul de amestec respirator este eliminat printr-o supapă de evacuare plasată pe casca scafandrului, prevăzută cu un resort a cărui tensiune poate fi reglată de către scafandru. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea resortului. Sistemul de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
cu un resort a cărui tensiune poate fi reglată de către scafandru. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea resortului. Sistemul de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă acționată manual pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
sub presiune mare este răcit într-un schimbător de căldură numit "condensator", până când condensează într-un lichid aflat la o presiune mare și o temperatură moderată. Agentul frigorific condensat trece apoi printr-un dispozitiv de scădere a presiunii ca o supapă de expansiune, un tub capilar, sau eventual un dispozitiv extractor de lucru mecanic, cum ar fi o turbină. După acest dispozitiv, lichidul refrigerant aflat acum într-o stare quasi-lichidă trece printr-un alt schimbător de căldură numit "evaporator" în care
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
utilizează această tehnologie. Datorită necesarului foarte variat de temperaturi și de presiuni, sunt disponibili mulți agenți frigorifici diferiți. În aplicații din domeniul climatizării, o pompă de căldură se referă în mod normal la un dispozitiv de vaporitare-condensare care include o supapă dublu-sens și schimbătoare de căldură optimizate, astfel încât direcția fluxului de căldură poate fi inversat. Prin intermediul supapei se selectează direcția pe care circula agentul refrigerant pe parcursul unui ciclu și prin urmare, pompa de căldură poate furniza unei clădiri fie încălzire fie
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
frigorifici diferiți. În aplicații din domeniul climatizării, o pompă de căldură se referă în mod normal la un dispozitiv de vaporitare-condensare care include o supapă dublu-sens și schimbătoare de căldură optimizate, astfel încât direcția fluxului de căldură poate fi inversat. Prin intermediul supapei se selectează direcția pe care circula agentul refrigerant pe parcursul unui ciclu și prin urmare, pompa de căldură poate furniza unei clădiri fie încălzire fie răcire. În climatele mai reci setarea implicită a supapei este de încălzire, în timp ce setarea implicită în
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]