3,370 matches
-
pustie invadau regiunea. Interesantă convorbire cu Alexandr Dimitrievici despre Siberia, ținut imens cu bogății și frumuseți pe care lumea încă nu le cunoaște. Și-a făcut universitatea la Iacuțc; de 15 ani a venit în acest peisagiu încântător, unde cu suspinuri își aduce aminte de frumusețile Siberiei. La a doua ieșire la pescuit, s-a acățat într-un cârlig al undiței un calcan mare (aici îi zice cambulă) de 3 1/2 4 kg. L-am scos după ce l-am obosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cazac moare. Rândunică, fie-ți milă La maica mea zboară; Spune-i că până în sară Fiul o să-i moară. Spune-i, spune-i, rândunea Că mi-i dor de ea. Rândunica, cum l-aude Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în suspinul vântului... * Țiganilor cari nu voiau să se lese după dezrobire de stăpânii lor boeri, li se zicea de cătră oameni stănci de șindilă. * Înainte de 64 suprefectul se chema privighetor, primarele vornic, judecata se făcea la curtea boerească; jandarmii se numeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sfânt Care era al Tău „Cuvânt“ La Liturghie cu toți Cu părinți și cu nepoți Cu toți să ne luminăm Viața Sfântă să Avem! Doamne, câte Lacrimi 15.08.2010 Doamne câte lacrimi și durere Curge Doamne pe pământ Și suspinuri cu amar Se Înalță la Tine-n Cerul Sfânt. Numai Tu Stăpâne le cunoști Primește te rog Doamne Și a mea căința Că din valuri greu mai ies Și aud a Ta chemare Că mă strigă! Tot mai des... Cine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o creștină din satul Bajura jud. Botoșani) Lume, Lume 15.01.2007 Lume, lume sora mea Ce mă dușmănești așa? Lume ce mă dușmănești Tu nu știi că mă rănești? Nu vreau nimic de la tine Că Îmi dai lacrimi și suspine Doar avem același Tată Și de grija noastră poartă. Mai avem o Sfântă Mamă Care pe creștini Îi cheamă Ea, cu glasul ei duios Ne amintește spre folos „Jertfă Fiului Hristos!“ Ne spune: să ne iubim Să nu ne mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
le-am Învățat de la Tatăl meuă Străinul Străin am fost odată Străin și alungat Nici frați n-avem, nici tată Nici Mamă-ndurerată Să-mi mângâie vreodată Obrazu-nlăcrimat Dar Te-am aflat pe Tine Iisuse prea iubit! În chinuri și suspine La mulți le-a fost rușine Să vină lângă mine Tu singur ai venit Necazurile toate La Tine m-au adus De atunci Îmi ești de toate Milă și Dreptate Tată-mi ești și frate Și Mamă, Tu Iisus! Rămân
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
deși realitatea ne spune că el s-ar fi născut la Huși pe strada Cuza-Vodă, astăzi I. Gh. Duca nr. 58, - și al copilăriei și ținea ca aproape în fiecare an să-l viziteze și chiar să lase câte un suspin pe sub nucul bătrân din mijlocul curții, a cărui coajă a păstrat până la 1920, săpate cu briceagul de însăși mâna copilului, mai târziu domn, numele atât de scump tuturor Românilor: «A.I.C.»” . Nicolae Iorga credea și el că Hușul este locul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dinlăuntru, a mea-nchipuire zboară La ce-i scris în cartea veche: anu-ntăi de Convorbiri. Și ce văd pe fila scrisă?... O, amice,-o să te miri!... E un cântec nebunatic, îngânare de amor, Un vers rătăcit în lume, un suspin, un strop de dor Izvorât din a mea pană acum douăzeci de ani. Ce amară ironie, când văd perii mei balani! Douăzeci de ani de-atuncea... s-a topit un trai de om! Unde-i vesela verdeață de pe-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba aceste ziduri mute, orișicât aș răscoli pergamentele colbăite din arhivele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și ea într-un plâns amar. S-au dus amândoi în camera copilului, care întins în pat, plângea cu sughițuri. Tăticul a greșit și a venit să-și ceară iertare. Mă ierți fiule? Te iert,... tăticule... A răspuns copilul printre suspine... Din păcate, în multe familii se consideră și astăzi bătaia, violența, ca mijloace eficiente și necesare pentru educație. Mulți spun că: și pe mine m-a bătut tata, și bine a făcut pentru că uiteașa, am ajuns om. A ajuns ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Dumnezeu mi-a dat puterea de a-mi aduna resursele și a menține patina unei oralități ușor expresive ce-a convins personalitatea covârșitoare a domnului profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
seama cât de greșită i-a fost rețeta de viață. L-am dus fără să știe unde, pe potecile Întortocheate cunoscute numai mie și În absența preatinerei gazde domnind peste inima mea, peste divanul nostru Înflorat, peste pianul Biedermayer cu suspine din Cho pin, peste colțul rustic cu naive icoane ardelenești pe sticlă. A rămas Împietrit locului Bucuța cu ochii la fotografiile de pe noptieră ale amanților, În conflict și ei, desigur, cu unele rân duieli ale acestei lumi, dar nu cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bunului „tătic“, omul care le lipsește atât de mult. - Marea vrăjmășie a sexelor explicată de Aristofan la sympozionul cele brat de Platan. [...] Am un dor la i-ni-mioară și nu pot ca să-l alin, căci iu-besc o dom-ni-șoară, pentru ea mereu suspin etc. Costi-că, de-i fi cu-min-te, Îți voi da i-ni-ma mea și de-acu-ma Înainte mă nu mesc iu-bi-ta ta... etc. Cântece de dor și de amor - 1900 AM FOST, CUM SĂ VĂ SPUN?, UN MARE BERBANT ÎN VIAȚA
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca și când ar fi regulat o femeie grozavă. Dar, pe de altă parte, primul-secretar era cumva depășit de situație, învins: la oricâte cazne o supusese pe femeie, nu obținuse nici o recunoaștere a vinovăției, ba chiar ea nu scosese nici o vorbuliță, nici un suspin, parcă ar fi fost mută, parcă n-ar fi avut inimă în ea, parcă ar fi fost stâncă, nu om. Tovarășul Cameniță folosise cele mai infailibile metode: și smulsul părului, și arderea cu țigara, și smulsul unghiilor. În zadar. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și explicit: „Vrem, da’ nu putem“. Ședința a fost pusă într-o joi după masă, ca să poată participa și cineva mai mare, de la sector și s-a desfășurat într-o tăcere jenantă, tulburată doar de oribilele dezacorduri ale adjunctului, de suspinele mici ale Mirelei și de mângâierile discrete, consolatoare ale lui Marcel. La discuții au fost înscriși din oficiu toți redactorii, care au fost scurți, zicând, ca și cum s-ar fi vorbit, că problema era gravă. Singur portarul nea Marin, chemat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ai ajuns simbolul cinstei pe icoane și altare. O, tu cruce, prea slăvită, cheia cerului, ce-nchis Pentru omenire fuse, tu, ești care l-ai deschis. Tu ești semnul mântuirii, răstignit a fost pe tine Dumnezeu Mântuitorul, între chinuri și suspine. Tu ești semnul sfânt al păcii, ce vestește bucurie Și împrăștie-n popoare frică, dragoste, tărie Tu ești semnul, ce prin nouri, la grozava judecată, Vei veni ca s-o cunoaștem și ca să primim răsplată. .............................................................. Te salut, o cruce sfântă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce, pentru Cer la revedere: Să cântăm suprema rugă în al nostru trist prăpăd... O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, de pe tronu-ți blând privește, Către ceata din arene, ce-ți trimite-un lung suspin! Azi e ziua cea fatală, care viața ne-o sfârșește: Trupu-i iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, Tu primește-ne la tine: Ceasul nostru cel din urmă cu durere a sunat! Circul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
teolog, care a fost Pr. Dr. Dumitru Lucaci, ne plecăm frunțile și-l rugăm pe bunul Dumnezeu, să-i așeze sufletul în loc luminos, așa cum i-a luminat cucernicia sa pe alții, acolo unde nu mai este nicio frică, nicio întristare, suspin sau durere. Domnul să-l aibă în pază și să-i fie țărâna ușoară! Sescu Petre-Păduraru 16 februarie 1994 Învierea Se coboară aurora cu rubinul său feeric, Vine să alunge noaptea, valul ei de întuneric. Totul doarme încă-n pace
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
răscumpărat și se întoarce acasă. Spre uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o tăcere misterioasă, se roagă uneori cu suspine adânci și în momentele de extaz se duce chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sânge coagulat. În ceea ce mă privește, durerea gleznei era din ce în ce mai mare și în mod sigur fără frații mei n-aș mai fi ajuns niciodată acasă ci mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și RPR, procesul de industrializare și de producție colectivă este în plin marș. Popoarele subjugate, strivite sub biciul colonial, capătă de la Uniunea Sovietică și statele cu rânduire socialistă sprijinul moral și material spre a se ridica. Viitorul a avut dreptate, suspinul pentru trecut nu evocă decât fantome. Dacă un om privind câmpurile arate cu tractoarele, fabricile, tunelurile și șoselele asfaltate, barajul în construcție al hidrocentralei de la Bicaz, apartamentele superbe din cartierele pentru muncitori, creșele, școlile, spitalele, bibliotecile, institutele pentru promovarea științelor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o lume mai bună și mai dreaptă. Permanent societatea umană a orbecăit mai mult în ceață încercînd să înțeleagă ceva, să-și găsească un drum concret, să găsească o finalitate, un scop în această lume plină de ,,durere, întristare și suspin” . Până la urmă, pentru ce ne-am născut noi în această lume? Ce avem de făcut aici ? Ce rost are toată această agitație, această luptă de interese primare, în urma căreia majoritatea oamenilor nu înțeleg nimic altceva decât că ,,n-au avut
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și o școală dură de corecție pentru cei care nu vor să învețe nimic. Noi ne aflăm aici pentru un scop foarte bine definit, ni s-a dat suflare de viață pentru ca într-o lume plină de ,,durere, întristare și suspin” să progresăm în spirit să învăță mai ușor Legile! Avem datoria de a trăi viața care ni s-a dat, avem datoria de a trece prin încercări și de a învăța din aceste experiențe. În acest fel sinuciderea ,,ca și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care prin simțurile sale simte starea de durerea, durere care în principal reprezintă o atenționare că acel suflet se abate de la calea corectă. Cu alte cuvinte, noi, aici pe pământ, suntem atașați unui corp material, pentru ca prin ,,durere, întristare și suspin”, să învățăm mai ușor Legile. - Legile Universului ! Acum se poate pune întrebarea, de unde putem ști că întradevăr așa stau lucrurile. Mai ales că Biserica Ortodoxă susține sus și tare că suferința este dată omului ,,pentru păcatele lui Adam”. Bineînțeles că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]