4,883 matches
-
există distincție între bine și rău sau între just și injust. Consecința era, în Leviathan, că moravurile (manners) nu au alt fundament decât convențiile artificiale, iar acestea vor fi cu totul pierdute dacă se întâmplă ca oamenii să rămână fără suveran. Pentru Locke, dacă oamenii rămân fără suveran, ei au în legea divină însăși sursa moralității, iar acest lucru îi face sociabili, adică le furnizează suficiente "maniere" pentru ca ei să nu dorească să rămână în starea de natură. Dacă un guvern
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
între just și injust. Consecința era, în Leviathan, că moravurile (manners) nu au alt fundament decât convențiile artificiale, iar acestea vor fi cu totul pierdute dacă se întâmplă ca oamenii să rămână fără suveran. Pentru Locke, dacă oamenii rămân fără suveran, ei au în legea divină însăși sursa moralității, iar acest lucru îi face sociabili, adică le furnizează suficiente "maniere" pentru ca ei să nu dorească să rămână în starea de natură. Dacă un guvern a înșelat încrederea oamenilor, obligația lor politică
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mișcare întregului corp" ("The Introduction", p. 7); Suveranitatea este sufletul comunității, și odată ce supunerea față de ea a fost abandonată de corp, membrele nu mai primesc mișcare de la ea (XXI, p. 147); "puterea civilă care este sufletul comunității" (XXIX, p. 218); "suveranul este sufletul public, care dă viață și mișcare comunității" (XXIX, p. 221). 2 Locke, Al doilea tratat, § 212, p. 187. 3 Immanuel Kant, Spre pacea eternă. Un proiect filosofic, traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București, 2008, p. 64. 4
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
46 Necesitatea taxelor este discutată în Hobbes, Leviathan, XXX, p. 229. 47 Referitor la respingerea de către Hobbes a acestui principiu numit mixed government vezi Leviathan, XXIX, p. 219. Hobbes spune că acest principiu introduce facțiuni în interiorul suveranității și, în loc de un suveran vom avea "trei persoane și trei suverani", ca în cazul monarhiei mixte. 48 Locke, Al doilea tratat, § 142, p. 142. 49 Ibidem, § 143, p. 143. 50 Ibidem, § 144, p. 144. 51 Ibidem, § 88, p. 105. 52 Ibidem, § 148, p. 145
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Leviathan, XXX, p. 229. 47 Referitor la respingerea de către Hobbes a acestui principiu numit mixed government vezi Leviathan, XXIX, p. 219. Hobbes spune că acest principiu introduce facțiuni în interiorul suveranității și, în loc de un suveran vom avea "trei persoane și trei suverani", ca în cazul monarhiei mixte. 48 Locke, Al doilea tratat, § 142, p. 142. 49 Ibidem, § 143, p. 143. 50 Ibidem, § 144, p. 144. 51 Ibidem, § 88, p. 105. 52 Ibidem, § 148, p. 145. 53 Așa cum, spre exemplu, vor avea în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
p. 157. 60 Această afirmație nu face decât să prezinte schematizarea lui Hobbes de către whigi. În realitate, lucrurile sunt mai complexe decât au putut apărea în confruntarea doctrinară cu miză ideologică din timpul Revoluției Glorioase. Este fals că, la Hobbes, suveranul are drept de viață și de moarte asupra supușilor, pentru că supușii ar avea atunci un drept de rezistență. Acesta a fost și motivul pentru care patriarhaliști ca Bramhall au văzut în Leviathan un "catehism al rebelului". Suveranul din teoria lui
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că, la Hobbes, suveranul are drept de viață și de moarte asupra supușilor, pentru că supușii ar avea atunci un drept de rezistență. Acesta a fost și motivul pentru care patriarhaliști ca Bramhall au văzut în Leviathan un "catehism al rebelului". Suveranul din teoria lui Hobbes nu este conceput după modelul despotic numit pater familias, pentru că există la Hobbes anumite strategii de limitare a puterii. Vezi mai mult în Gabriela Rățulea, From the Natural Man to the Political Machine: Sovereignty and Power
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
creează relații sociale și le susține prin intermediul aproprierii discursului, care "modelează" relațiile (respective - adăugirea mea) prin formele sale expresive"730. În spatele abordării lui Foucault, apreciază McKerrow, se află convingerea că "puterea care se exercită în termeni de lege și drept suveran transformă sau [...] naturalizează relația socială: ea devine norma, în timp ce discursul corelat cu menținerea sa va fi "normal""731. Prin urmare, orice provocare la adresa sa devine anormală și irațională, de unde rezultă un adevărat "stigmat" ce planează asupra agenților schimbării, chiar dacă aceștia
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
inclusiv personalul consular, ale căror principale atribuții au fost, până la 1815, legate de apărarea intereselor comerciale britanice. După Congresul de la Viena, când tendințele expansioniste ale Rusiei țariste au devenit evidente sub masca “diplomației de congrese” și a “frăției creștine între suveranii Europei”, politica externă a Marii Britanii a devenit mai prudentă, dar și mai activă în același timp. în secolul al XVIII-lea, datorită importanței pe care o are Imperiul otoman pentru Marile Puteri, chestiunea orientală este plasată în prim-planul relațiilor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
politică externă în contradicție cu interesele Porții, domnitorii se bucurau de o influență deosebită în cercurile politice otomane: “curțile de la Iași și București erau ferestrele Turciei spre Europa”, cum apreciau unele informații ale vremii. De multe ori, aceștia acționau ca suverani cu puteri depline, așa cum s-a întâmplat în 1787, când domnitorul Alexandru Ipsilanti și nu Guvernul otoman a discutat cu internunțiul Herbert Rathkeal Convenția din 12 februarie, privind comerțul, drepturile de vamă, dezertorii și supușii imperiali, rezidenți în Moldova; de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
prinț străin și guvern constituțional și au respins dreptul Turciei de a guverna Principatele prin firmane, care „e cu totul nou în istoria Principatelor”. Adunarea munteană a refuzat chiar să propună deliberării Puterilor garante reforme interne, acesta fiind dreptul său suveran de deliberare, în conformitate cu principiul suveranității naționale. Românii nu puteau accepta dreptul dat Porții și Puterilor garante de a stabili organizarea internă a Principatelor, în condițiile în care și sub fanarioți, după cum arăta o broșură scrisă de Constantin Hurmuzaki și Ioan
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ocupa Finlanda și Principatele în schimbul aderării la a treia coaliție antifranceză. După Congresul de la Viena, când tendințele expansioniste ale Rusiei țariste au devenit evidente, St. Petersburgul propovăduind un intervenționism agresiv, sub masca “diplomației de congrese” și a “frăției creștine” dintre suverani, atunci și politica externă a Marii Britanii a părăsit vechea rezervă, devenind mai activă, fără a elimina însă prudența obișnuită. Astfel, lordul Castlereagh, Secretarul de stat britanic al Afacerilor, s-a plasat pe o poziție neintervenționistă, redactând celebrul document intitulat State
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fost întreținută de către ruși și anume că ei sunt destinați să fie conducătorii lumii, și această idee se regăsește de mai multe ori în publicații în limba rusă. Expansiunea (Rusiei) nu a fost nici o clipă pierdută din vedere de diferiții suverani care, de secole, au stat pe tronul ei. Cei mai arbitrari suverani au trebuit să asculte de înclinația naturală a poporului lor, iar înclinația naturală a Rușilor este expansiunea teritorială. Cu asemenea sentimente și cu încrederea pe care recentele evenimente
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
conducătorii lumii, și această idee se regăsește de mai multe ori în publicații în limba rusă. Expansiunea (Rusiei) nu a fost nici o clipă pierdută din vedere de diferiții suverani care, de secole, au stat pe tronul ei. Cei mai arbitrari suverani au trebuit să asculte de înclinația naturală a poporului lor, iar înclinația naturală a Rușilor este expansiunea teritorială. Cu asemenea sentimente și cu încrederea pe care recentele evenimente le-a dat-o, a crede că o Putere colosală ca Rusia
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
celor doi domni români pentru a-l întâlni pe sultan, în vizita oficială în acel simbol al ocupației rusești. în ciuda reticenței inițiale care ținea de carantina de pe Dunăre, consulii străini s-au hotărât să meargă și ei să prezinte omagiul suveranului. Aceștia au fost primiți într-o audiență comună pe data de 15 mai 1837, doar consulul rus, baronul Ruckmann, fiind primit têtea-tête, ceea ce a stârnit obiecțiile consulului austriac. Alegerile din iarna anului 1836/1837 au avut loc într-o atmosferă
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
bătălie diplomatică, reușind să obțină înlocuirea marelui vizir Ali Pașa, acuzat de simpatii pentru Franța, cu Reșid Pașa. Această manevră și consecințele ei l-au determinat pe ambasadorul austriac să afirme despre Canning că „nu este un ambasador, este un suveran”. Colquhoun era convins că va putea să controleze viața politică din Muntenia cu ajutorul domnitorului, care fusese numit la propunerea sa și a lui Stratford Canning. Ion Bălăceanu arăta că diplomatul englez ar fi „veritabilul părinte al noului minister”, inamicul „ireconciliabil
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
aspecte pe care Comisia europeană nu le abordase, refuzând să discute punctele deja aprobate de Puterile garante. Așa cum am arătat în capitolul al doilea, Adunarea munteană a refuzat însă să propună deliberării Puterilor garante reforme interne, acesta fiind dreptul său suveran de deliberare, în conformitate cu principiul suveranității naționale. Comisarul englez este de părere că Adunarea munteană a fost „acaparată” de „revoluționari”, dar „vinovate” sunt prevederile firmanului electoral care, „deodată” a pus capăt puterii „exclusive” a aristocrației și „prin cea mai bizară lege
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
al cauzei unioniste era Gladstone, a cărui ușă a fost permanent deschisă membrilor exilului românesc. într-o moțiune prezentată la 4 mai 1858, el arăta că Unirea aduce fericire și bunăstare românilor, subliniind că sultanul era doar „suzeranul” și nu „suveranul” Principatelor, care se bucurau de un statut juridic aparte. Din păcate, moțiunea sa a fost respinsă cu 292 de voturi contra 114, ceea a dat mână liberă lui Palmerston să continue să ancoreze politica externă britanică în chestiunea românească pe
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ale verosimilului și necesarului"24. Autoarea are în vedere personaje ca Ileana, Barbu, Mavrodin (Nuntă în Cer), Leana, Adrian, Una, Visarion, Cladova (În curte la Dionis), pictorul Prajan (Domnișoara Christina), eroul-bibliotecar Cesare (Lumina ce se stinge) interpretat ca simbol al suveranului, dar și personaje fără nume care redau un univers "nescindat de procesul numirii", supranume etc. De altfel, autoarea, care realizează o analiză a lui Eliade "par lui-même", face și o clasificare a numelor: de familie, prenume, toponime, nume-titlu, nume-simbol, nume-model
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu supranumele Adrianei, Împărăteasa, intră numele ghicitorului, Vasile, care provine din numele personal grecesc Basíleios cu semnificație clară pentru greci: basileus "rege, conducător" (există și o formă adjectivală, basileios "regal"; Basileul desemna, în antichitate, conducătorul ginții sau al tribului, apoi "suveranul", iar în Imperiul Bizantin - împăratul 94). În economia nuvelei este cel care regizează prin fire nevăzute întregul scenariu, de la momentul când îl întâlnește pe Emanuel și îl sfătuiește să se ferească de nenorocul pe care i l-ar aduce cele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu deschide orizontul prezenței și nici nu semnifică lipsa ființării retrasă în absență. Se arată ca invizibil al nemanifestării, invizibil al vizibilului dezvăluit în chiar lucrurile care îl învăluie. "Lucruri care prin sensul ce li se conferă acum/ vor accede suveran la prezență și înfățișare". Imaginea nu înfățișează încă prezența ființei, căci cele ce vor fi sunt deocamdată proiecții în golul posibilului, "arhitecturi verbale ca niște păpădii de har străveziu/ spre a intercepta de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
era ignorat sau încălcat, și asta de cam tot ce ținea de exterior. Păi, dacă domnii ăștia veniseră să facă și pentru el ceva, cum îi tot dădeau zor, atunci să ia în seamă că există acest chef al lui suveran, de apărat cu orice preț și prin orice construcții, oricât de extravagante. Lumea să-nceapă, deci, să-l întrebe fără urmă de ironie: "ai chef, Rică?" Deodată se simți în stare să ia cuvântul acolo, în fața tuturor, și să le
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de viață - miza cu valoare supremă. Dincolo de ideea chefului de trai gândul nomazilor nu se aventura mai niciodată. Un domn blazat și apatic, cu apetituri în agonie și trac de slujbaș public, le părea a fi doar o caricatură de suveran - un tigru de hârtie creponată, de care făceau ei cu grămada înainte de bâlciurile de pe la țară, și care se vindeau trei la leu. Ca să fii domn trebuie să ai mușchi adevărați, căliți în încăierări reale, din care legea să emane după
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dedal îi prezentă noua construcție ca pe o închisoare capabilă să se lipsească de gardieni - un dar la care, în înțelepciunea-i, regele rămase cât se poate de rezervat. Discursul meșterului despre foloasele politice ale alienării fu retezat scurt de suveran cu un gest energic; mai trebuia să treacă vreme multă până ce nevoia de panoptikon-ul lui Bentham să se nască. Cum era de-așteptat, Pasife îi luă apărarea atenianului, mai cu seamă că invitația de a clădi venise din partea ei; în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru răsuflarea aspră a stepei le rămăsese întipărit în trup nomazilor și după ce dependența obiectivă de ea fusese surmontată. Îi revendica imperios mai ales la ceasul târziu, când veghea contenește și oboseala mână omul înspre refugiu-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola cortului. În somn ne reîntoarcem la origini, iar pentru suveranii mongoli, pâsla iurtei impregnată cu mirosul ei de bălegar ars și seu de oaie, cu șuierul vântului, cu temutele tunete
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]