3,756 matches
-
se ridică. și‐n odaia scundă, c‐ o fereastră ca un ochi întredeschis spre soare, am rămas în strânsa ‐ mbrățișare, brazi robiți în vârf de stâncă‐ albastră. Revederea stinsă întârzie clipele cu farmec să ne umple, maica mea cu‐ nzăpezite tâmple și păduri adânci de poezie ... 326 C.C.Zincu RESEMNARE Cum să oprim numărul anilor sau să‐i grăbim și să vedem că „după” e o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Olimpul, Olimp prin anii străbătuți. Azi, mulți beau fără ca să știe Ca dintr-un simplu-abecedar Ce veche-i vița cea de vie, Câți domni venit-au la Cotnar. Câte penițe, azi tocite, Au scris sublim în chip plenar, Și câte tâmple strălucite Făcut-au muză din Cotnar. Și vor mai scrie înainte Ce este extraordiar; Va fi o ploaie de cuvinte Cât fi-va-n lume vin Cotnar. Azi mulțumim cum se cuvine Celui ce-n slove-i grădinar, Și-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
N-ar ști ce este sfântul dor, Suspinul lui cel mare. Și gândul fără de Iisus N-ar ști ce e jertfire Cu sens suprem și mai presus De orice fel de fire. Și viața fără Dumnezeu E un pustiu sub tâmple, Un’ orice om se crede zeu. De n-ar fi să se-ntâmple! 14 mai 2004 STAU DE VORBĂ C-UN COTNAR Stau de vorbă c-un Cotnar Încărcat de mare har, Gata să comprim un vers Ce numim noi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o sticlă goală, Dar e scris Vin de Cotnar, Pana, scârțâind pe coală, Prinde aripi de stihar. Și curate cum e apa Drept la munte, la izvor, Slovele, pe locuri gata, Țes minune de covor. Cu visări ce bat sub tâmple, Ca din sferele cerești, Coala albă-ncet se umple Cu imagini din povești. Și trăiri necăutate Vin și vin și curg perechi; Totul pare noutate Când Cotnarul este vechi. 27 iunie 2004 REFLECȚII (CLVIII) De ai un dolar în pungă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ca Diogene În suflete parfum și cinste, Dar florile aborigene S-au ofilit pe false piste. Ici-colo bunul simț tronează În sfera duhurilor rele, Căci meschinul - scârnavă bază - În toți și toate are-o lele. Caut ades și eu sub tâmple Nu la-ntâmplare, ci anume Bătrânul eu ca să se umple Cu ce-i mai sfânt dat pentru lume. 9 iulie 2004 PE HAT ÎNGUST SUB STINSĂ STEA Cu suflet viforit de rele, Cu ironii cu fals surâs De care foarte
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-și ușor capul într-o parte, uimindu-mè la un bèrbat atât de puternic ca el aceastè atitudine de slèbiciune, de capitulare, pe care nu i-am mai vèzut-o niciodatè, atitudine care îi accentueazè puternic semnele vârstei, pèrul rèrit, încèrunțit la tâmple, ridurile adânci de pe frunte, Îmi amintesc sè-l fi vèzut o singurè datè plângând, ceea ce, pe copilul Matei, l-a cutremurat teribil, murise bunicul, se întâmplă chiar în seara zilei de 20 decembrie 1989, cănd evenimentele de la Timișoara începuserè sè se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Tu ai spus, bine, Matei, si o datè cu binele tèu am inceput sè te iubesc și mai mult, Ce se va întâmpla cu noi, iubitul meu?! a treia oarè îmi spune astfel, degetele ei înstèpânindu-se asupra cefei mele, a tâmplelor mele, a capului meu, strecurându-se sub tricoul meu, fècându-mè sè tremur de o dorințè fèrè margini, A rèmas la mine în noaptea aceea, apoi a doua zi și-n noaptea urmètoare, și-n ziua urmètoare a nopții urmètoare, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri; Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat; De a vîrstii ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii s-aștern, Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să treacă Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chiar alături, Pe-un cal negru e călare... Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de teiu el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. Ea privi atunci în jos, Trece mâna pe la tâmple, Iară inima-i se împle De un farmec dureros. {EminescuOpI 104} El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește De închide-a ei pleoape. Cu o mână îl respinge, Dar se simte prinsă-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Il vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar privind de săptămâni, Ii cade dragă fata. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. {EminescuOpI 168} Și cât de viu s-aprinde el În orișicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mâini și pare că plânge. —Jim? zice Finn, nesigur. Jim își ridică privirea. Fața îi este brăzdată de lacrimi și dă semne că va avea un ochi nemaivăzut de vânăt; dâre roșii sunt dispuse radial de la orbită spre obraji, frunte, tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare și depărtându-i mâinile ca să vadă rana. —Jim, zice Charlotte țeapănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se pregătească și a simțit din plin puterea matahalei. Dezechilibrându-se, Orande a căzut cu capul de colțul catedrei făcută din lemn masiv și a rămas în nesimțire pe parchetul bej, sângele său începând să se prelingă din rana de la tâmplă. Pieptul nu i se mișca, ochii nu-i tremurau în inconștiență, iar el stătea acolo, întins pe podea, adormit pe veci în mijlocul nostru. Înmărmurisem cu toții. Nerealizând ceea ce tocmai făcuse, sau nepăsându-i de sănătatea elevului său, dirigintele s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în ochii săi mirați, încercând să citesc în mintea sa paralizată și lipsită de gânduri. O minte care pe vremuri era atât de plină de gânduri malițioase și grotești. Cum... Cum? Uite așa! Pistolul lui Helur i se lipi de tâmplă ca într-un vis și răceala sa metalică parcă îl trezi dintr-un lung somn. Clipi, încercând să realizeze ce se petrece în jurul său. În același timp, gândurile-i începură să curgă și, din conștiința sa, să se verse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu merita lacrimile mele. Nimeni nu ar trebui să moară. De ce trebuie să se sfârșească miracolul vieții atât de macabru și josnic? De ce incertitudinea vieții trebuie curmată de siguranța morții? Am auzit sunetul sec al glonțului care i-a spart tâmpla și zgomotul metalic al pistolului care i-a alunecat din mâna inertă pentru a se lovi de marginea cărării de piatră, izbindu-se și căzând în gol. Am simțit cum se rupe ceva și mi-am dat seama că sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uitară amândoi ca și cum abia acum mă văzuseră pentru prima oara acolo. Deci este un tren care ne duce oriunde... afirmă Împăratul. Atât timp cât știi parola. Nu mi-aș face griji pentru asta, zise el zâmbind și bătând ușor cu degetul în tâmpla sa. Lucrurile de genul ăsta au tendința de a ieși la iveală. I-am zâmbit, știind că își va forța calea în mintea mecanicului de tură și îi va smulge secretul. A reținut numărul de înregistrare al ordinului și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar gheara Inamicului fu mai rapidă și îl crestă pe Împărat! Corvium, mirat pentru a doua oară în tot atâtea secunde, se retrase înspre mijlocul clasei. Sângele rubiniu îi curgea dintr-o rană lungă și dreaptă ce începea din colțul tâmplei stângi și se termina la începutul mușchilor gâtului. Gândurile sale erau clare. "De ce corpul meu nu s-a păzit cum a făcut în cantină? Sau în lupta cu TEG?" Dușmanul rămase în poziția sa și nu mai avansă. Când Corvium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dar mă simt bine. De ce? — Eram curios, spuse Josh, pe un ton cât mai indiferent. Se chinuia să nu se holbeze la fratele lui. De fapt, aspectul lui Adam se schimbase radical. De unde înainte avea doar câteva fire cenușii la tâmple, acum îi încărunțise tot părul. Linia părului se retrăsese. Pielea din jurul ochilor și buzelor era ridată. Fruntea i se încrețise adânc. Arăta mult mai în vârstă. Adam avea treizeci și doi de ani. Iisuse. — Nici un fel de ... ăă ... droguri? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acolo ca să înțeleg ce cântă ele, eheee!, ce bucurie pe capul lor, uneori, ce tristețe alteori! Nu-mi mai trebuie Bachianas Brasileiras nr. 5 !!!, și Maestrul se așeza pe scările casei, își lăsa capul în mâini și ofta, îl dureau tâmplele, ceafa. Stătea îndoit, fără să mai ridice ochii spre grădina de dincolo de gard... Auziți, Frumoasă Neli, cum au putut să-mi spună în cronica asta teatrală: Biata Loredana! O să-mi facă toamna praf, cu siguranță. Și o să-mi facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cineva vorbește pe nu știu ce post, extrem de convins: dacă Van Gogh ar fi avut cele 200 de milioane de lire sterline - valoarea de astăzi, 6 octombrie 2005, a lui Damien Hirst - pe când se afla în lanul de secară cu pistolul la tâmplă, ar fi apăsat și mai tare pe trăgaci... Zice și ăsta așa, un nebun!, își spune Maestrul, închide trist radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ochii sau altceva. Să-ți pierzi vocea. Glasul. Tina-Anita. O, nu mă părăsiți, zei, acuma, pe scenă!, Nu se moare la mijlocul actului al cincilea, zicea Ibsen. Aude numai în mintea lui tic-tacul unui ceas, fiecare clic îl lovește ritmic în tâmple... Strigoiul îl pândește, râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-i cu treaba ei, serviciul, datoria și responsabilitatea față de țară sunt cu totul altceva! Maiorul Mihai Roznoveanu trase adânc aer În piept, recapitulă În gând ceva, scoase de sub haina scurtă din piele subțire un pistol cu amortizor, Îl puse la tâmpla „bagajului”, o clipă se gândi la omul de aceeași vârstă cu el și care copilărise la cinci kilometri de casa roznovenilor, „poate că În copilărie am trecut unul pe lângă altul!”, se Încruntă și cu sentimentul datoriei Îndeplinite apăsă declanșând un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am mai văzut o! Unde, când, la cine? Aha, aha! La domnul Ștefan pescarul, colegul lui fiu-meu! A mai privit atent alunița, apoi cele trei fire de păr inestetice și ceea ce se putea vedea din fața mortului. Apoi i-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să cred că oamenii pot fi atât de răi! Ștefan Girovescu Încă mai era stăpânit de dureri ascuțite și dese, niște arsuri necruțătoare pe care și le imagina ca adevărate momente insuportabile când cineva i-ar fi aruncat capul cu tâmpla dreaptă pe jar! Atunci mușca perna sau mâneca bluzei de training pentru a estompa geamătul de durere, gândind tot timpul la eventualitatea nefastă de a fi auzit de cineva. Apoi peretele de oale lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
arunca priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul și bărbia erau o rană care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]