5,159 matches
-
dus. Păcat că nu l-am avut pe Harry, să vadă și el. — Mda, făcu Ted cu tristețe. Păcat. ANALIZA la uită-te aici! spuse Beth. Ăsta e Încă viu. Norman se afla Împreună cu Beth În micul laborator biologic, aproape de tavanul Cilindrului D. De la sosire, nimeni nu călcase În acest laborator, pentru că nu găsiseră nimic viu. Acum, cu lumina stinsă, cei doi priveau calmarul mișcându-se În recipientul de sticlă. Creatura avea un aspect delicat. Strălucirea albastră era concentrată În benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se infiltra În habitat! Trebuia să facă ceva: se zbătu să se ridice În picioare, stropit de apa care pătrunsese printr-o fisură de la Îmbinarea pereților. Privi În jur și văzu cum apa țâșnea Înăuntru În mai multe locuri din tavan și din pereți. Se gândi că În curând Încăperea avea să fie făcută bucăți. Beth se agăță de el, Își apropie capul și strigă: — A pătruns apa! Dumnezeule, avem scurgeri În habitat! — Știu, răspunse Norman, În momentul În care Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cilindrul E. Tina apucă un stingător și pătrunse pe ușă, cu Norman imediat după ea. La Început avu impresia că Întreg cilindrul fusese cuprins de flăcări. Limbi de foc sălbatice topeau căptușeala pereților; nori groși de fum se agitau Înspre tavan. Căldura era aproape palpabilă. Tina agita stingătorul, pulverizând În jur spuma albă. În lumina incendiului, Norman văzu un alt stingător și puse mâna pe el, dar metalul frigea și Îl scăpă pe podea. Foc În D, anunță Fletcher prin intercom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare. Tentaculele erau chiar În urma sa, șerpuind ca niște liane coșmarești. Ochii Îi ardeau din cauza vaporilor de amoniac. Ajunse În secțiunea cușetelor, un spațiu Îngust, aproape de tavanul cilindrului. „N-am unde să mă ascund, Își spuse. N-am nici o armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele ajunseră la calotă cilindrului, plesniră pe suprafața curbată și se mișcară lateral. Într-o clipă vor ajunge la el. Apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e nimic misterios. Un simplu efect de atmosferă“. Se șterse cum putu mai bine cu prosopul umed, apoi se Întoarse la cușeta sa. Harry sforăia mai tare ca oricând. Norman se Întinse pe spate, privind rezistențele roșii ale Încălzitorului din tavan. Îi veni o idee, se ridică și, deplasă laringofonul lui Harry de la baza gâtului Într-o parte. Imediat sforăitul se preschimbă Într-un șuierat ascuțit, dar suportabil. „Așa e mult mai bine“, Își zise. Se Întinse pe salteaua umedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e vorba, Harry, spuse Norman. Tu faci asta. — Nu, greșești. Nu eu! Îți jur că nu sunt eu! — Ba da, Harry, spuse Norman. Și, dacă nu te oprești, vom muri cu toții. Habitatul se clătină din nou. Unul din Încălzitoarele din tavan explodă, Împrăștiind fragmente de sticlă fierbinte și sârmă Încinsă. — Haide, Harry... — Nu, nu! N-avem mult timp la dispoziție. Știi că tu ești de vină. Nu se poate să fiu eu. — Ba da. Recunoaște, Harry. Recunoaște acum. Chiar În timp ce vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
niște balamale care permiteau rabatarea ei. Acolo trebuie să fi fost tot timpul; pur și simplu n-o observase. Erau o mulțime de alte amănunte pe care nu le observase - cum ar fi fost trapa de ieșire de urgență din tavanul boltit al laboratorului sau faptul că mai exista și un al doilea pat pliant lângă intrarea din podea. Și o a doua scară de coborâre. „Ai intrat În panică“, se mustră el. „Și n-are nici o legătură cu lămpile sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ore. Era bine. În tot cazul, Beth avea dreptate: trebuia să se predea. — Norman, de ce te uiți la banda aia? Privi iute În jur. Era pe undeva vreo videocameră care Îi permitea lui Beth să-l urmărească? Da: sus, În tavan, aproape de chepengul superior. — De ce te uiți la banda aia, Norman? — Era pe-aici. Cine ți-a dat voie să te uiți la ea? — Nimeni. Pur și simplu era pe-aici. Acum nu mai părea așa de calmă. — S-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu pot; n-a mai rămas nimic care să-mi fie de folos. Atunci ieși de acolo. Nu pot. Am... Se opri. Asta nu era adevărat. Putea ieși dacă spărgea un hublou sau, și mai bine, prin deschiderea tambuchiului din tavan. Dar nu avea unde să se ducă. Nu avea costum. Apa era Înghețată. Fusese expus la apa aceea doar câteva secunde și fusese gata-gata să moară. Dacă ar fi părăsit camera ca să ajungă În ocean, era aproape sigur că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ochii minții, Îl văzu pe Stein ridicându-și sprâncenele stufoase, cu un zâmbet ironic pe buze. Păi, oricum ai să mori. Atunci, ce ai de pierdut? În mintea lui Norman Începu să prindă contur un plan. Dacă deschidea trapa din tavan, putea ieși În afara habitatului. Odată furișat afară, poate că reușea să ajungă jos la Cilindrul A, să pătrundă În sas și să-și pună costumul. Astfel avea să fie În siguranță. Dacă va putea ajunge la sas. Cât timp avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
numărătoarea continuă.“ Avea impresia că totul se petrecea prea repede. Abia dacă-i mai ajungea timpul. Ar fi trebuit să se afle deja Înăuntrul habitatului. Nici un fel de rezervor de gaz În sufragerie. Coborî Înapoi În bucătărie, Închizând trapa din tavan. Cercetă aragazul, cuptoarele. Deschise ușa cuptorului și mai multe bule de gaz se năpustiră afară: aerul rămas În cuptor. Dar ceva nu era În regulă, Își zise el, căci gazul continua să iasă dinăuntru. Șuvoiul de bule țâșnea neîntrerupt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de lângă perete mașina de gătit, gemând din pricina efortului. Și găsi o butelie scundă de propan și două rezervoare mari, albastre. Rezervoare de oxigen. Cu degete neîndemânatice, răsuci valvele Y. Gazul năvăli afară cu zgomot. Bulele se ridicau cu viteză spre tavan, acolo unde aerul era colectat Într-o bulă uriașă, În curs de formare. Deschise și al doilea rezervor de oxigen. Nivelul apei scăzu rapid, până În talie, apoi până la genunchi. Și se opri. Probabil că rezervoarele se goliseră. N-avea importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
transpiră mereu de storci cearșafurile și febra nu scade. Parcă a băut uraniu. Aduceți pungi cu ghiață! Mă mir că nu-i fierbe creierul, cît i-a mai rămas!“. Se uită la mine, apoi studiază totul în jur: colțurile camerei, tavanul, vitraliul. Pasărea dispare și reapare în altă poziție sau chiar, pentru o fracțiune de 39 secundă, se dedublează, se suprapune peste ea însăși de parcă o mișcare vibratorie ar despărți-o. Privirea concentrată fuge o clipă de pe monitoare apoi se întoarce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
hîrtiei, trăiește pe rînd aventuri prin raiuri și infernuri extrase din neant. Se vede dezintegrat prin mokșa Upanișadelor, împrăștiat în fiecare atom, sau disperînd pulsatoriu în Samsara reîncarnării. Încă un pas și va deveni zeu căci fiecare privire, dincolo de albeața tavanului înseamnă rituri, sacrificii. Soma. Sau anulează moartea substituind îndoielnicei nemuriri, prin inițierea într-un iad abstract, o fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind, simți o putere nemărginită de parcă ai putea săruta ciocîrlia în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care ar vrea să protesteze. Să-i reproșeze tînărului V. că nu poate fără acesta. Căci grija față de trup e doar, propria sa meserie. Se înserează în camera distrusă a celor doi. S-a umplut de fum și becul din tavan împrăștie o lumină neagră în care, straniu, încă se mai distinge totul. „-Nu! Nu greși iar!”-îi strig tînărului. „-Nu e de vină trupul!” Nu mă aude căci, deși sîntem una și aceeași ființă, unindu-ne, căile de comunicare dintre
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o bâtă de crichet. Da, a zis el indubitabil ușurat că păream să pricep elementele de bază ale situației. — Și mă părăsești? am repetat eu nevenindu-mi să cred. Da, a spus James privindu-și pantofii, apoi uitându-se la tavan, la sticla mea de Lucozade, la orice, numai în ochii mei nu. — Dar nu mă mai iubești? m-am trezit întrebându-l. — Nu știu. Nu cred, a replicat el. — Și copilul? am întrebat ca trăsnită. Era imposibil ca James să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sărute de noapte bună în timp ce eu aveam propriul meu copil în pătuțul așezat lângă mine. Eram mamă, dar nu aveam nevoie de Sigmund Freud ca să-mi spună că încă mă simțeam copil. Kate se holba cu ochii larg deschiși la tavan. Probabil era încă șocată din cauza întâlnirii cu Helen. Eram puțin îngrijorată, dar, spre surprinderea mea, eram destul de obosită. Am adormit rapid. Deși crezusem că n-o să pot să închid ochii. Vreau să spun, niciodată. Kate m-a trezit cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să se coaguleze în cel mai dezgustător mod cu putință, iar Jack Daniels-ul se aprinde ca o sondă de petrol kuweitian pe care până și Red Adair abia ar reuși s-o stingă. Plus că pârlește și umflă varul de pe tavanul camerei. Ei, acum știți. Chiar nu vă sfătuiesc să încercați așa ceva. Dar dacă chiar trebuie s-o faceți, atunci măcar încercați să experimentați în casa altcuiva. Lăsați alt idiot amărât să scoată la lumină scara, cearceafurile, trafaleții și pensulele. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
petreceri. El nu se îmbăta niciodată la fel de tare ca mine, așa că era în stare măcar să mute rămășițele carnagiului de pe masa din sufragerie în bucătărie, astfel că în zori camera părea destul de prezentabilă. Asta exceptând desigur arsurile de Jack Daniels de pe tavan. Știam însă că puteam să dau cu var peste ele. Din nou. Îmi mai rămăsese ceva var de la ultima petrecere. Și mai erau și inevitabilele trupuri mahmure, nerase și răvășite, care erau de obicei de găsit pe canapeaua din sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
var de la ultima petrecere. Și mai erau și inevitabilele trupuri mahmure, nerase și răvășite, care erau de obicei de găsit pe canapeaua din sufragerie. (Și astea erau numai femeile.) De ele era mai greu de scăpat decât de arsurile de pe tavan. Sau de arsurile de țigară de pe covor. Trupurile zăceau prin cameră cam jumătate de zi, gemând și solicitând ceaiuri și paracetamol și zicând că dacă se mișcă, vomită. Iar eu iar o comiteam. Adică amânam. Făceam tot ce puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bărbată-miu își muta iubita cea grozavă, curviștina, în căminul familial. Dar cu siguranță voiam să las apartamentul să ardă până la podea. Gillian și Ken, cuplul care locuia chiar sub noi, trebuiau să tolereze câteva limbi de foc întinse pe tavanul lor. Peste cadavrul meu! Știți, de fiecare dată când auzeam pe cineva spunând chestia asta plin de pasiune, mă gândeam că are un temperament mediteranean și sânge fierbinte. Că juca un rol în fața camerei sau că reacționa exagerat. Și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce vreau să spun: șase-șapte oameni care dormeau în sufragerie, doi în bucătărie. Ca să ajungă la baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat de tavan, care trebuia să dea senzația de intimitate. Șifoniere pe hol. Comode cu sertare în bucătărie. Cratițe și găleți în baie. Frigiderul pe scară. Măsuța de cafea din sufragerie construită din patru cutii albastre de lapte și o bucată de placaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dată. Am auzit-o coborând în bucătărie, după care, la scurt timp, a urmat inevitabila izbucnire de urlete. Ce naiba avea? Helen o să aibă parte de necazuri oriunde o să meargă. Kate era în pătuțul ei. Stătea acolo și se holba la tavan. De ce n-ai plâns, draga mea? am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
interes. E o metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]