3,312 matches
-
este un suprasistem. El se caracterizează printr-o serie de norme care reglementează comportamentul fiecărei persoane: fiecare trebuie să aștepte la rândul său, să nu încerce să o ia înaintea celorlalți. Fiecare persoană orientată spre minimizarea așteptării sale ar fi tentată, dacă poate, să o ia înaintea celorlalte persoane care așteaptă. Un asemenea comportament este însă de natură să genereze conflicte, tensiuni, incertitudine și insatisfacție pentru celelalte persoane. Pentru a evita acest efect agregativ negativ, fiecare persoană va fi interesată să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai eficace la realizarea finalităților globale ale acestuia, ci pentru a maximiza beneficiile membrilor săi. „Spiritul de corp” reprezintă, în această perspectivă, promovarea intereselor comune ale membrilor unui subsistem, în contextul și cu instrumentele organizației. Militarii, de exemplu, pot fi tentați să militeze pentru creșterea importanței armatei încadrul colectivității nu numai pentru că ei sunt mai avizați în ceea ce privește importanța pentru colectivitate a organizării unei armate eficiente sau pentru că, în mod firesc, tind să supraestimeze obiectivul parțial spre care sunt orientați în cadrul intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al doilea prizonier. Din structura jocului astfel definită, este clar că cea mai avantajoasă situație pentru ambii prizonieri este să nu mărturisească nici unul și să ia fiecare câte doi ani de închisoare. Paradoxul este însă că cei doi vor fi tentați să nu adopte această strategie, ci să mărturisească ambii, luând fiecare câte cinci ani de închisoare. Strategia adoptată, fiind mai proastă, pare irațională. În fapt, ea este rezultatul opțiunii celei mai raționale, pe care fiecare dintre prizonieri o poate lua
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dinamicii orașelor americane. Orașul american trece printr-o criză profundă, fiind antrenat pe panta unui proces de degradare treptată. Analiza pe calculator a dinamicii acestuia demonstrează că soluțiile care par de regulă bune oamenilor politici și pe care aceștia sunt tentați să le promoveze, deci intuitiv par bune, sunt în final catastrofale. Forrester nu vrea să susțină că toate soluțiile adoptate la nivelul și cu mijloacele cunoașterii comune practice sunt inadecvate. Este însă suficient să acceptăm că unele sunt, că sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
realizate. În fapt, orice sistem social este caracterizat prin diferențe de interese, de orientări între membrii săi. Intrând ca specialist într-un sistem social, sociologul este supus unei puternice presiuni a grupurilor, claselor sociale și chiar persoanelor. Fiecare va fi tentat să utilizeze activitatea sociologului pentru a-și promova interesele. De la început deci sociologul este nevoit să facă o opțiune în această rețea de interese. Dacă el nu o face conștient, pe baza propriilor sale criterii, riscul este să devină instrumentul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
școlară mai ridicată să aibă și o calitate percepută a vieții mai ridicată. O opțiune sau alta implică, totodată, angajarea sociologului în favoarea unui grup socioprofesional sau a altuia. Sociologul (el însuși intelectual, cu un grad ridicat de școlaritate) poate fi tentat spre o opțiune care să avantajeze propriul său grup. Pentru a se detașa de o eventuală prejudecată ideologică de această natură, sociologul trebuie să examineze toate punctele de vedere teoretice și practice posibile în această privință și să le supună
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lipse de imaginație sociologice, ci concluzia unei explorări amănunțite a alternativelor și dezavantajelor acestora. Există o tendință inevitabilă de preferare a statu-quo-ului, de care sociologul trebuie să fie conștient. Cercetând procesele sociale existente și căutând să le perfecționeze, sociologul este tentat să le considere ca „reale” în mod absolut. În fapt, ele reprezintă doar o alternativă care trebuie mereu evaluată în raport cu celelalte alternative posibile. Există o inegalitate funciară între alternativele de organizare ale unui sistem: alternativa practicată este, prin însuși acest
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aplicării sociologiei în SUA (Scott și Shore, 1979). Sistemul politic, consideră autorii, se caracterizează printr-o abordare incrementalistă. Mecanismele politice nu își pun ca obiectiv schimbări de structură, ci perfecționări treptate, marginale ale activității sociale. Din acest motiv, oamenii sunt tentați să considere soluțiile oferite de sociologi ca fiind dacă nu utopice, în orice caz nepractice. Concluzia specialiștilor americani este că rezolvarea acestei incompatibilități constă în asimilarea de către sociologi a perspectivei politice: renunțarea la soluțiile „radicale”, sprijinirea practicienilor în formularea și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proces este însă evidentă. Analiza obiectivelor și a problemelortc "Analiza obiectivelor și a problemelor" Una dintre contribuțiile fundamentale pe care o poate aduce sociologul la perfecționarea activității unui sistem social este clarificarea obiectivelor acestuia. De multe ori, sistemele sociale sunt tentate să considere că obiectivele lor sunt clare și doar mijloacele de atingere a lor sunt problematice. O asemenea poziție este însă eronată. Obiectivele (finalitățile) sistemelor sociale nu sunt date neproblematic în conștiința lor practică; nu se poate presupune că ele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aleatoriu și, în această calitate, justificat în condiții de incertitudine accentuată. La limita cunoștințelor, acolo unde au rămas în competiție doar alternativele între care nu mai pot face nici o discriminare, și aceasta este o situație mult mai frecventă decât suntem tentați să credem, alegerea întâmplătoare este o procedură la fel de rațională ca oricare alta. La limită, modelul analitic este reductibil la alegerea de tip întâmplător. Aflat în situația de a alege între mai multe alternative care i se par egale, decidentul, în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În condițiile în care o colectivitate sau un grup social nu mai poate sau nu mai dorește să-și continue viața în formele fixate de tradiție, fiind deci în situația de a recurge la o decizie de schimbare, poate fi tentată (și adesea chiar s-a întâmplat) să recurgă la un nou tip de plusvaloare, desemnat de Max Weber prin termenul de charismă. Weber avea în vedere, în mod special, cazurile tradiționale: profeți, conducători religioși. Prin extensie, conducătorul charismatic este acela
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
propunerea franco-germană de armonizare a impozitelor aplicate companiilor, susținând că regimurile fiscale naționale sunt esențiale pentru sprijinirea creșterii economice). 431 Prin prisma globalizării, mulți dintre vechii membri ai Uniunii Europene sunt Îngrijorați că impozitele reduse din noile state membre vor tenta companiile din Occident să-și transfere activitățile În Est, În țări care vor beneficia, În paralel, și de fondurile structurale eliberate de UE. În schimb, noii membri din Europa de Est consideră că regimurile fiscale sunt un element cheie al dezvoltării economice
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
aristocratice. Numai prezentat poate pătrunde cercetătorul Într-o asemenea rețea de relații și alianțe. Și astfel realizează distanța socială ce separă sociologul de origine modestă de un mediu pe care nu-l poate trata cu condescendență sau complicitate, cum e tentat să trateze mediile populare. El constată că nu avea decât o idee abstractă despre acest mediu, că nu avea acces decât la informații de suprafață și nu putea pătrunde structurarea și organizarea lui, că nu putea Înțelege din exterior funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
îi e recunoscut un rost în măsura în care dă memorie colectivă, repere morale, conștiință civică, legătură socială pe scurt, în măsura în care ajută la buna funcționare a colectivității în secol. Creștinismul însuși, dat fiind că și-a pierdut hegemonia în societățile moderne, e deseori tentat să-și pledeze cauza în fața noilor suverani, să considere istoria și socialul ca instanțe față de care să se justifice, ca paradigmă în care să se conceapă pe sine. S-a vorbit despre seducția exercitată asupra creștinismului de istoriolatria lui Hegel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și eliberatoare față de curgerea istoriei, integrarea riscă să devină excesivă, să se prefacă în adaptare necritică la spiritul vremii. Religia începe să fie judecată ca simplu fapt de cultură ori în funcție de performanța ei civilizațională. Cînd credința se retrage, religia e tentată să se legitimeze prin subsolurile ei istorice și culturale, spune adeseori André Scrima. De pildă, pînă spre mijlocul secolului XX, creștinismul răsăritean reprezenta, chiar și pentru mediile de specialiști occidentali, o variantă periferică ori exotică de creștinism, dat fiind că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe calea unificării și cea a sedentarului din societatea respectabil religioasă se putea adumbri cîteodată, putea suferi eclipse. Dacă lumile tradiționale se priveau pe ele înseși și universul ca domenii unde se pune în operă ordinea divină, ele puteau fi tentate cîteodată să se construiască ca expresii ultime, și nu ca oglindiri dinamice ale acestei ordini. Continuitatea descendentă care proiecta legea divină în organizarea socială putea anestezia cîteodată conștiința rupturii de nivel pe drumul ascendent al participării omului la absolut. Mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din crezul creștin care proclamă că Christos a înviat a treia zi după Scripturi ne dă spre meditație spune André Scrima Logosul ieșind, înviind din Carte, atrăgîndu-ne spre Sursa de nenumit a limbajului. Logosul însuși critică formularea în măsura în care aceasta e tentată să-și aroge calitatea de adevăr ultim, să emită pretenția de a-l poseda. Perspectiva obiectivantă e înclinată să cazeze adevărul în formulările propriei tradiții și, eventual, să interpreteze alte doctrine ca acceptări implicite ale acestor formulări. Dar, exclusivistă sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a contribuit la rezultatul alegerilor. Locul în care poate fi observat cu adevărat impactul populismului ține de reacția lui López Obrador la anunțul pierderii alegerilor. Desigur orice candidat care pierde alegerile prezidențiale la mai puțin de un procent poate fi tentat să conteste rezultatele, cu atât mai mult într-un context ca cel al Mexicului unde fraudele electorale sunt la ordinea zilei. Însă acolo unde un Al Gore sau chiar un Cárdenas s-au sfiit să impigă acuzațiile de fraudă prea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
confruntarea, caz în care actorii politici tradiționalii nu doar neagă legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită, unele segmente ale establishmentului ar putea fi tentate să încalce regulile contestării publice cu scopul de a combate "sindromul populist". De exemplu, Roberts arată în capitolul său că în Venezuela o mare parte din (fostele) elite au încercat să boicoteze guvernul lui Chávez prin mecanisme din afara spațiului constituțional
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
re)apariția populismului: competiția, învățarea și emulația. Mecanismul competiției a ieșit indirect la iveală în diferite capitole ale cărții, acolo unde s-a arătat că apariția forțelor populiste a reprezentat o provocare pentru partidele tradiționale, care, în anumite condiții, sunt tentate să copieze discursul populist. În același timp, partidele tradiționale își pot adapta agendele pentru a preîntâmpina apariția concurenților populiști (Mudde, 2007: 281-2). Spre deosebire de competiție, mecanismul învățării se referă la o schimbare a convingerilor, care rezultă fie prin observare și interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care o putem califica drept „cognitivism radical”, ajunge bineînțeles să identifice stări mentale și stări cerebrale. Orientarea ideilor și cercetărilor care decurg din această variantă se îndreaptă rapid spre o știință a creierului; cercetătorii care se raportează la aceasta sunt tentați să renunțe la analiza comportamentului și a interacțiunilor organismului cu mediul. In domeniul biologiei, lucrarea lui Changeux este un exemplu extrem al acestei orientări. In psihologie, terapia rațională emotivă a lui Ellis este un alt exemplu în acest sens. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau calmarea în prezența incertitudinilor. Marie identifică și ierarhizează unele situații nesigure, care prezintă cel puțin un element deranjant identificat: - să propună soțului său să iasă în oraș la un nou restaurant; - să aleagă primul fel de mâncare care o tentează cu riscul de a se păcăli; - să meargă la cinematograf fără să fi consultat orele de difuzare; - să ceară fiicei sale să o sune o singură dată în timpul serii; - să diminueze doza de medicamente pentru a facilita sevrajul; - să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
BDD sau Body Dysmorphic Disorder la anglo-saxoni), adică convingerea obsedantă și dureroasă că imaginea sa fizică are un defect, imperfecțiunea fiind considerată minimă, chiar absentă, în ochii celor din anturaj, și explică motivul pentru care mulți dintre acești pacienți sunt tentați să recurgă la o intervenție chirurgicală (care nu este validată în prezent de nici cel mai neînsemnat studiu controlat) care constă în secționarea unor fascicule de nervi ai sistemului simpatic, responsabili de simptomele neurovegetative deranjante. Ideea că "fără această înroșire
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fobiilor". Bouvard și Cottraux, 2005. Aceste povestiri pot fi imperfecte și confuze: scopul nu este acela de a "povesti bine" ci de a povesti. Tot grupul se ridică și participanții să apropie unul de altul cot la cot. Atunci când este tentată să-și plece ochii, Isabelle spune: "Stop!" și terapeutul își pleacă ochii; Isabelle continuă să-l fixeze pe terapeut apoi spune: "Continuăm" și terapeutul își ridică din nou privirea. Andrș, 2004. Capitolul VIII: "Peurs et phobies sociale". Explicarea modelului, lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și semnelor de agravare, adaptarea la noul stil de viață, evitarea factorilor declanșatori ai complicațiilor (intervenții chirurgicale, sedative, diuretice excesive, constipația etc). B. Tratamentul etiologic este posibil când se cunoaște cauza, așa cum sunt CH compensate virale în care se poate tenta terapia antivirală (vezi capitolul "Hepatitele cronice"). C. Tratamentul patogenic este tratamentul farmacologic propiu-zis: - medicația hepatoprotectoare (Silimarina, Liv 52, Essentiale, Hepaton) nu modifică evoluția bolii, dar sunt utile în ciroza alcoolică și în denutrițievitaminoterapia își găsește justificarea în cazul deficitelor. Sunt
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]