4,773 matches
-
formă disimulată, subtilă, indirectă, nerevendicată. Rasismul neostentativ, non-„flagrant” (Pettigrew și Meertens, 1993), mai dificil de perceput decât rasismul anti-negri clasic sau tradițional (fățiș, brutal, revendicat, ofensiv) căruia tinde să i se substituie, este mai apoi interpretat și caracterizat de către teoreticienii „rasismului simbolic” (Davis Sears, În primul rând) ca produs al unei Îmbinări, al unei Încrucișări sau al unei fuziuni Între prejudecăți sau stereotipuri rasiste „clasice”, pe de o parte, și, pe de altă parte, valorile individualiste, care constituie cele mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sears, 1981, p. 416). Însă recunosc totodată că rezistența la schimbarea rasială persistă. Pe scurt, putem aproba ideea egalității rasiale și, În același timp, să rezistăm tentativelor de a o concretiza În domeniul relațiilor sociale. Cea mai mare parte a teoreticienilor „noului rasism” sau „rasismului simbolic” interpretează opoziția față de acțiunea afirmativă ă adică față de politica de tratament preferențial a „minorităților victimizate” ă ca un indicator al reformulării contemporane a prejudecății rasiale (Stoker, 1998, p. 136). Mai trebuie remarcat, de asemenea, că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasism” sau „rasismului simbolic” interpretează opoziția față de acțiunea afirmativă ă adică față de politica de tratament preferențial a „minorităților victimizate” ă ca un indicator al reformulării contemporane a prejudecății rasiale (Stoker, 1998, p. 136). Mai trebuie remarcat, de asemenea, că acești teoreticieni presupun că există predispoziții simbolice care, interiorizate ca efect alunei socializări precoce, nu s-ar modifica mai târziu decât foarte puțin (regăsim aici tema rezistenței stereotipurilor la schimbare). Aceste predispoziții pot astfel determina credințele și alegerile la vârsta adultă, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sears, 1981, p. 416) ă, cât și valorile ca autonomia, realizarea personală sau inițiativa individuală (Pettigrew, 1989; Bobo, 1989), care se raportează la ceea ce se numește de obicei „etica modernă a autenticității” (Taylor, 1998). Dacă urmăm linia propusă de acești teoreticieni, americanii „albi” opun rezistență În fața ideii de egalitate Între rase, precum și În fața practicilor sociale care ilustrează ideea normativă de tratament egal În special În numele valorilor și normelor individualiste. Desigur, acest conglomerat de prejudecăți rasiste și de valori individualiste trebuie interpretat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe nesimțite În postulate metodologice o serie de presupoziții ideologic antirasiste), o altă componentă, care ține de zona de ambiguitate ce face posibilă reunirea pozițiilor rasiste și antirasiste și În care se pot recunoaște fără dificultăți tezele atât de dragi teoreticienilor „rasismului instituțional”, mai precis: albii ă sau „societatea albă” În general ă sunt considerați, În Statele Unite, responsabili pentru situația negrilor (Mayer, 1996, p. 427). În același mod, „Franța rasistă” este stigmatizată pentru că ar produce, prin Însăși funcționarea sa socială (adesea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
semn al dispariției În curs? Marea noutate În domeniu pare să fie că existența Însăși a rasismului, În cercetările de specialitate, a devenit problematică: ne punem, pentru prima oară, În mod serios Întrebarea dacă nu cumva fenomenul dispare. În fața pesimismului teoreticienilor „rasismului simbolic” s-a conturat așadar o reacție contrară, pe care unii comentatori au atribuit-o „noilor optimiști” (Schuman et alii, 1997, p. 296 și urm.). Încă din 1978, Lipset și Schneider susțin că „individualismul” constituie un ansamblu de valori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
limbile determină modurile de a fi și de a gândi. Factorul explicativ primordial pentru a Înțelege diversitatea lumii sociale era pentru Renan limba, și nu sângele. În fond, era vorba Însă despre același mod de gândire esențialist ca și al teoreticienilor rasismului biologic. Superioritatea limbilor indo-europene (sau ariene) față de limbile semitice inducea superioritatea rasei ariene față de rasa semitică. Știm ce utilizare s-a dat În anii ’30 acestei superiorități. În secolul al XIX-lea, ca și În prima jumătate a secolului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și inevitabilă atitudinea etnocentristă care, Într-adevăr, este universală. Cei mai mulți cred că aceasta constituie o formă de rasism și trebuie combătută. Alți specialiști consideră că nu se poate face o distincție radicală Între cele două comportamente. În sfârșit, dacă mulți teoreticieni estimează că există o continuitate Între cele două fenomene, alții cred că este important să trasăm o frontieră teoretică etanșă Între registrele respective. În analizele sale, Pierre-André Taguieff, pornind de la ceea ce el numește „heterofobie” și „heterofilie”, propune să Înțelegem rasismul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de o unitate! Sesiunile de acest tip sunt foarte interesante, pentru că îmi permit să studiez un fenomen tehnic: administrația valahă, de care sunt și eu legat, într-un fel sau altul. La București se află concentrați un mare număr de teoreticieni ai administrației, iar în județe se află practicienii administrației. Evident că între cele două tabere se cască un hău. Cei de la Centru studiază manuale științifice, au parte de traininguri în Vest (chiar l-am auzit pe unul din lectorii tari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
rechiziționate. Cartiere Generale, OKW și OKH-uri, Stavka, Marele Stat Major. Ofițeri superiori care aveau imagini idilice, de ansamblu, care primeau rapoarte impersonale despre mii de morți și răniți abstracți. Cine este mai îndreptățit să vorbească despre război sau administrație? Teoreticienii sau practicienii? Teoreticienii administrației sunt absurzi și folosesc o limbă de lemn imposibilă, combinație de iliesciană și vesto-birocratică. Codruț 8 martie 2006 Scriu cu un stilou chinezesc, de 25.000 lei, la fel de ieftin și de aceeași calitate ca și viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
OKW și OKH-uri, Stavka, Marele Stat Major. Ofițeri superiori care aveau imagini idilice, de ansamblu, care primeau rapoarte impersonale despre mii de morți și răniți abstracți. Cine este mai îndreptățit să vorbească despre război sau administrație? Teoreticienii sau practicienii? Teoreticienii administrației sunt absurzi și folosesc o limbă de lemn imposibilă, combinație de iliesciană și vesto-birocratică. Codruț 8 martie 2006 Scriu cu un stilou chinezesc, de 25.000 lei, la fel de ieftin și de aceeași calitate ca și viața din România. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de denumiri între noțiuni care se integrează una în alta, adică un termen desemnînd un obiect se referă la alt obiect legat de primul pritr-o relație de incluziune. Contestată uneori ca figură de stil (sau semantică) de sine-stătătoare, după majoritatea teoreticienilor, sinecdoca este o varietate a metonimiei, ce grupează mai multe raporturi de incluziune: relații partitive (întreg-parte), relații numerice (plural-singular) și relații înglobante (ansamblu-component), acestea realizîndu-se între entități, iar, în cazul noțiunilor, relații hiperonimice sau hiponimice (gen-specie). Pentru a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grupurilor de paragrafe și capitole) și teme (ale enunțurilor). Cu alte cuvinte, nivelul textual este caracterizat prin progresie tematică, care, asigurînd relațiile dintre parte și întreg, implicit asigură coerența textuală. Trei mari tipuri de progresie tematică au fost evidențiate de teoreticieni: 1) progresia temei constante (aceeași temă este repetată de la o frază la alta și asociată cu reme diferite), 2) progresia lineară simplă (tema unei fraze este atrasă în rema frazei precedente) și 3) progresia temelor derivate (aceasta se organizează în jurul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
antropologiei, converg către descoperirea mecanismelor de structurare a unor texte și către hermeneutica acestora din perspectiva efectelor de putere, de control, de rezistență sau de libertate, pe care le pot determina faptele de limbă, în continuarea unor ipoteze lansate de teoreticienii actelor de vorbire. Interesează mai puțin astăzi descrierea, analiza, interpretarea, compararea unor texte poetice ale aceluiași autor, de exemplu, în vederea stabilirii unor tipologii sau a unor trăsături ale textului-operă, printr-o critică genetică a stărilor textuale, realizată de poetică, tot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d'un discours amoureux, Éditions du Seuil, Paris, 1977. Unele dintre lucrările sale au fost traduse și în limba română, cele mai importante apărînd într-o antologia intitulată Romanul scriiturii. Antologie, Editura Univers, București, 1971. Gregory BATESON (1904-1980), antropolog american, teoretician al sistemelor, consacrat prin promovarea unei direcții noi de investigare, numită ecologia minții. Lucrări de referință: Steps to an Ecology of Mind. Collected Essays in Anthropology, Psychiatry, Evolution, and Epistemology, University of Chicago Press, Chicago, 1972; Mind and Nature: A
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de referință: Society and the Holy in Late Antiquity, University of California Press, Berkley, Los Angeles, London, 1989; Power and Persuasion in Late Antiquity. Towards a Christian Empire, The University of Wisconsin Press, Madison, 1992. Karl BÜHLER (1879-1963), psiholog german, teoretician al limbajului. În lucrarea sa de referință, Sprachtheorie. Die Darstellungsfunktion der Sprache, Verlag von Gustav Fischer, Jena, 1934 (netradusă în limba română, deși este adesea citată), formulează celebra teorie a funcțiilor limbajului, de la care va porni rafinarea realizată de alți
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Power Tactics of Jesus Christ and Other Essays, Avon Books, New York, 1969; Ordeal Therapy. Unusual Ways to Change Behavior, Jossey-Bass, San Francisco, 1984; Learning and Teaching Therapy, Guilford Press, New York, 1996. Edward Twitchell HALL (1914-2009), profesor american, specialist în antropologie, teoretician al proxemicii. Lucrări de referință: The Silent Language, Doubleday, Garden City, New York, 1959; The Hidden Dimension, Doubleday, Garden City, New York 1966; Beyond Culture, Anchor Books, New York, 1976; The Dance of Life. The Other Dimension of Time, Doubleday, New York,1983; Handbook
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Institutul European, Iași, 2007); Des discours aux textes. Modèles et analyses, Publications de l'Université de Rouen et du Havre, 2006; French Scientific and Cultural Diplomacy, Liverpool University Press, 2013. Harold Dwight LASSWELL (1902-1978), profesor american, specialist în științe politice, teoretician în științele comunicării, unde consacră un model al comunicării de masă și impune numeroase concepte noi. Lucrări de referință: Propaganda Technique in the World War, P. Smith, New York, 1927; Psychopathology and Politics, University of Chicago Press, Chicago, 1930; World Politics
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Brain Sciences", 32, 2009, pp. 429-492; (în colab. cu Jaisson, Pierre) Evolution and culture, MIT Press, Cambridge, MA, 2006; (în colab. cu Wilkins, David P.) Grammars of space, Cambridge University Press, Cambridge, 2006. Walter LIPPMANN (1889-1974), scriitor și jurnalist american, teoretician al comunicării, recunoscut pentru ideile referitoare la natura persuasivă a comunicării publice (stereotip, opinie publică). Lucrări de referință: Public Opinion, Harcourt, Brace, New York, 1922; The phantom public: a sequel to "Public opinion", Harcourt, Brace, New York, 1925. Dominique MAINGUENEAU (n. 1950
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sur le langage, Armand Colin, Paris, 1978; (în colab. cu Gagnon, Gilberte) Dictionnaire des anglicismes, Le Robert, Paris, 1991; La Linguistique du signe. Une approche sémiotique du langage et le Robert du français, Armand Colin, Paris, 1998. Paul RICOEUR (1913-2005), teoretician al literaturii, poetician și filozof al limbajului, un clasic al hermeneuticii franceze. Lucrări de referință: De l'interprétation. Essai sur Sigmund Freud, Le Seuil, Paris, 1965 (trad. rom. Despre interpretare. Eseu asupra lui Freud, Editura Trei, București, 1998; Le conflit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
énonciation et interaction, Presse universitaires de Provence, Aix-en-Provence, 2000; (în colab. cu Giacomi, Alain, Vargas, Claude) La corporalité du langage. Multimodalité, discours et écriture, hommage à Claire Maury-Rouan, Presses Universitaires de Provence, Aix-en-Provence, 2012. Paul WATZLAWICK (1921-2007), psiholog austriac, psihoterapeut, teoretician al comunicării, membru fondator al Școlii de la Palo Alto. Împreună cu colegii săi (Janet H. Beavin și Donald D. Jackson) formulează mai multe idei novatoare pentru studiul comunicării: axiomele comunicării, contextul și cadrul de referință, teoria retroacțiunii, distincția comunicare digitală-comunicare analogică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morți, trad. Frida Papadache, în Oameni din Dublin, ed. cit. - Vladimir Nabokov, Pnin, trad. Mona Antohi, Humanitas, București, 2004. (S.P.) Logica dublă a narațiunii SORIN PÂRVU Duplicitatea funciară a narațiunii răzbate dintr- o dihotomie pe care au recunoscut-o toți teoreticienii de la formaliști încoace: anume, între ceea ce eu numesc pre(-)text și text, pre(-)textul fiind o abstracție, o serie de evenimente reconstruite din text; textul fiind un produs finit compus din cuvinte fixate pe pagină, delimitîndu-se ca program de pre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
toate producțiile din cadrul aceluiași tip. Iar cele mai multe dintre aceste reguli fundamentale nu sînt deloc cerințe logice, ci norme convenționale privind producerea tragediilor, sonetelor ș.a.m.d. Cîteva semnale trebuie aduse la cunoștință în legătură cu modul în care teoreticienii poeticii narațiunii au împărțit subiectul discuției în două, și mai recent în trei mari domenii sau niveluri de cercetare. Astfel, formaliștii ruși de la începutul secolului al XX-lea (Propp, Tomașevski etc.) vorbesc de fabula și sjuzhet, echivalentul mai recenților termeni
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este menținut. Chiar dacă, să spunem, atunci cînd o istorie se desfășoară doar în vorbirea directă (monolog sau dialog), este probabil să petrecem cu mult mai mult timp citind acea „transcriere” scrisă decît să vorbim pur și simplu. Cel mai influent teoretician modern al timpului textual este Gerard Genette, care identifică trei aspecte majore ale manipulării temporale, ale articulării în deplasarea de la istorie la text: 1. Ordinea se referă la relațiile dintre secvența presupusă a evenimentelor în povestire și ordinea în care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
trebuie să distingem între poziția focalizatoare și cea naratorială în toate textele, sau dacă ar trebui să mergem pe premisa că putem identifica orientările spațio-temporale, psihologice și ideologice ale focalizatorului ca fiind distincte de cele ale naratorului. Destul de des, exemplele teoreticienilor privind focalizarea psihologică și ideologică (de exemplu, cele ale lui Rimmon- Kenan) par a fi mai lesne adaptate în caracterizări mai ortodoxe ale autorului, ele fiind naive, copilăroase, sfioase sau paranoide. Limitarea orientativă atribuită perspectivei unui anumit personaj pare să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]