KorAP: Find »[drukola/base=timid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...210 >

5,246 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

Numai în cazul în asasinul crede că îl poate da în vileag. ă Cine crezi că este asasinul? Porfiri Petrovici suspină deznădăjduit. ă Ai dreptate, sunt vinovat. Am o vină foarte rusească. Sunt superstițios. Privirea lui Porfiri era pe moment timidă, aproape umilă. știi că am sânge de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-a măritat cu un subofițer rus. În momentele mele de reverie, îmi place să îmi imaginez că ea fost fiica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ordin de la St Petersburg. De la autoritățile de poliție. În legătură cu investigarea unei crime. ă Nu vă va vorbi despre așa ceva. Nu îi pasă de asemenea lucruri acum. A trecut vremea când el vorbea despre așa ceva. Fratele Innochetie îi aruncă o privire timid întrebătoare. Despre ce este vorba? Poate vă pot ajuta eu, spuse el zâmbind insinunat. ă Am fost instruit să vorbesc cu Părintele Ambrozie. ă Dar nu o să vă primească, v-o spun eu. Nu în legătură cu așa ceva. Dacă ar fi pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
că mă voi ocupa eu acuma de caz. Porfiri încuviință supus. ă și care va fi pasul următor, excelența voastră? Liputin păru să fie distras de o zgârietură pe colțul biroului lui Porfiri. După o vreme îi aruncă o privire timidă și aproape rușinată lui Porfiri. ă Care ar fi pasul dumitale următor? ă Eu m-aș întoarce acolo unde a început totul. Fata. Lilia Ivanovna. ă Prostituata? Porfiri aprobă. ă Crezi că ea este criminalul? întrebă Liputin nesigur. ă Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

Landau Încercase să le Întrerupă conversația, Kitty Îi spusese: — Vorbește cu mine, nu cu tine, și nu dorește să-i cumperi ceva de băut. Veselia ei Îl sedusese pe celălalt tip, dar când ieșiseră Împreună și ea devenise tăcută și timidă, Își pierduse interesul și nu o mai sunase. Steve Landau Îi arunca acum priviri criminale. Și stătea exact lângă George Floyd, furnizor al Ministerului Apărării, un bărbat de vreo sută patruzeci de kilograme, care la petrecerea de adio a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
documentarul pe care plănuia să-l distribuie Înainte de alegerile din toamnă. Pentru că se simțea oarecum ca peștele pe uscat printre toți acei investitori cărunți, Kitty se uită În jur după cineva „normal“ cu care să vobească. Dintr-odată se simțea timidă și oarecum copleșită. Se duse la bar să-și ia ceva de băut și un tânăr evreu hasidic Însoțit de o fată drăguță intră În vorbă cu ea. O Întrebă cum de fusese invitată. Kitty Îi povesti, foarte prietenoasă, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
să-l ademenească să-i asigure fondurile pentru film. Nu voia să curme visul prietenei sale, așa Încât tăcu și o lăsă să-și facă numărul. Desert Rose era nemiloasă. — Te place cu adevărat, dar e atât de rezervată pentru că e timidă. Româncele sunt la fel de rezervate ca și iraniencele. — E adevărat? Întrebă David. Da, zise Kitty, hotărându-se să-i facă jocul prietenei sale. Acasă suntem Învățați că e politicos să refuzi orice ți se oferă de mai multe ori, altfel suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
oferit răspunsul pe care Îl căutam. — Cum se numește? Întrebă David curios. — „Pariază totul pe dragoste, dacă ești un om adevărat“. — Cum ți-a răspuns la Întrebare? Întrebă Diane. Ce spunea? — Nu te rușina... o Îndemnă Paul. — Spunea, răspunse Kitty timid, ei bine, spunea ceva de genul ăsta. Unei broaște care nu și-a părăsit niciodată iazul, oceanul i se pare un pariu riscant. Asta Înseamnă să renunțe la siguranța, la cunoștințele asupra lumii sale, la recunoașterea de care se bucură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
fie Împreună. Poate că era mai mult decât o fantezie a prietenei sale. — Kitty, nu vrei să te așezi tu În față? Îi șopti Desert Rose. — De ce eu? E prietenul tău. — Nu vreau să stau prea aproape de el. — De ce? Sunt timidă, zise ea cu sinceritate. Și cucuiul... — A dispărut deja... — Minți, Îl simt... — Ai bătut atâta drum până la San Francisco ca să stai În spate? Treci În față, e Întuneric beznă oricum. Desert Rose se Învoi În cele din urmă. — Dar, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
banii. Apoi se duse În spate și se așeză lângă Patrick, Tracy și Pedro, care urcaseră deja. Kitty stătea În față, lângă șofer. Ca de obicei, toată lumea aștepta să sosească și Charlie. Când apăru, În cele din urmă, zâmbi aproape timid și o Întrebă pe Kitty: — Ce-ar fi să stau eu În față? Și tu să stai pe genunchii mei? Desert Rose se aplecă și-i șopti lui Kitty: — Normal, Îi e prea frică să mă roage pe mine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
nu mă abat de la programul stabilit. Acum sunt atât de fericit că nu mi-am făcut alte planuri. Zâmbi. Zâmbea tot timpul. M-am mirat că ai venit la mine... erau atât de multe femei superbe la expoziție, zise Kitty timid. — Da, dar acum toate femeile din Los Angeles mi se par la fel. Toate aspiră la același tip de frumusețe. Au ceva interșanjabil... parcă au ieșit toate de pe linia de producție a fabricii de păpuși Barbie: același nas, aceiași dinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
perfecție arta liderilor, impunea respect fără urmă de constrângere. Totul la el Îi stârnea admirația. Era grațios, echilibrat și precis. Avea un simț al umorului foarte cu picioarele pe pământ. Cu cât Îl privea mai mult, cu atât devenea mai timidă. Era un bărbat pe care nu-l putea lua de sus, cum făcea atât de ușor cu bărbații plini de ei care o plictiseau de moarte În Manhattan. Sentimentele lui erau extrem de armonioase, fără asperități sau ezitări nătânge. Un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
am cunoscut, zise Ted. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, vino cu mine În Malibu săptămâna asta! Gândește-te și sună-mă mâine la prânz, zise el, Întinzându-i cartea lui de vizită. Nu faci niciodată lucruri nebunești? Niciodată, șopti Kitty timid, dar licărul din ochii ei spunea altceva. Continuă să-l tachineze. Cu cât era ea mai dură, cu atât se aprindea Ted mai tare. Diane Îi privea pe furiș, era evident că se simțea puțin ciudat, lăsată pe dinafară. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
privea, Îi era teamă să nu-l supere, Îi era teamă să nu-i strice buna dispoziție, Îi era teamă că nu-și va găsi cuvintele. — Nimic. Doar că... Se opri. — Ce? Îl privi În ochii mari, albaștri, și zise timid. — Mi-aș dori să mă adori și să respecți ceea ce abia am Început. Râse și o ridică tandru În brațe. Nu simți că te ador și te respect? — Ba da. Atunci care e problema? Mi-aș dori loialitatea ta unidirecționată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
de față, Își pensa sprâncenele și Își făcea manichiura și pedichiura la salon. Se Îmbrăca În cele mai la modă haine și era nelipsit seara din club, tot sperând să agațe pe cineva. Era Înalt, brunet, arăta bine, dar era timid și nu-și găsea sub nici o formă iubite. Nu Înțelegea În ruptul capului cum o femeie tânără și drăguță, precum Kitty, care arăta de douăzeci și ceva de ani, putea să placă Într-adevăr un bărbat cu părul cărunt. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
să placă Într-adevăr un bărbat cu părul cărunt. — Nu știam că stau În apartament cu o Lolita nedeclarată... glumi el. — Hei, Lolita avea doisprezece ani, eu sunt femeie În toată firea. — Pot să te Întreb ceva... se Încumetă el, timid. Ce a făcut, cum te-a convins să te culci cu el? Curiozitatea lui inocentă o Înduioșă. — Nimic, nimic special. Nu asta Își dorise să audă. Ce trebuie să facă un bărbat ca să convingă o femeie să se culce cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
am schimbat zborul, vin la New York mâine, zise el vesel. Mă Întrebam dacă putem ieși undeva la cină mâine-seară. Unde vrei să mergem? — O, nu contează, nu vreau decât să petrec cât se poate de mult timp cu tine, răspunse timid. — Ești drăguță, zise el mulțumit. Mi-a fost dor de tine... — Și mie, repetă ea, Încă neîncrezătoare. — Și, după cum vezi, vin la tine, zise el cu o urmă de ironie În glas. Credeam că m-ai uitat. — Nu, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
multe alte mistere pe care Kitty nu le pricepea. Se simțea prea intimidată ca să-l Întrebe ceva, dar abia aștepta să afle totul. El părea preocupat de ceva, se pierduse printre gândurile lui. — Ce s-a Întâmplat În Europa? Întrebă timid, În cele din urmă. Te muți acolo? — Da, răspunse sumbru, uitându-se țintă În față, de parcă ea nici n-ar fi fost acolo. M-am hotărât să mă mut. Kitty simți că se prăbușește. Nu-i venea să creadă. Omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

independența cuștii, în timp ce Găsit, dacă nu mă înșel, are nevoie la fel de mult de companie ca de hrană, Ai dreptate, spuse olarul. Deschise larg ușa și făcu un gest, Intră. Fără să-și ia ochii de la stăpân, Găsit făcu un pas timid, apoi, ca pentru a arăta că nu era sigur că înțelesese ordinul, se opri. Intră, insistă olarul. Câinele înaintă încet și se opri în mijlocul bucătăriei, Fii binevenit în căminul nostru, spuse Marta, dar te avertizez că e bine să începi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
când am strâns urciorul la piept, îți aduci aminte, într-adevăr trebuia să fii bărbat ca să nu înțelegi că te strângeam pe tine, ultimele cuvinte aproape că se pierdură într-o subită erupție de suspine și lacrimi. Cipriano Algor întinse timid mâna, o atinse pe braț, și ea nu-și putu stăpâni plânsul care se înteți, sau poate avea nevoie de asta, uneori nu sunt suficiente lacrimile pe care le-am plâns, trebuie să le cerem vă rugăm să continuați. Pregătirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

Nu neapărat. Așa în general”. Participasem cândva la niște concursuri de tir, dar la vânătoare nu fusesem niciodată. L-am mințit: „Firește”. Nu vroiam să recunosc că eram novice. Ar fi însemnat să accept un handicap față de Dinu care, rezervat, timid și fragil cum era, ținea totuși două puști de vânătoare în cătun. Răspunsul meu i s-a părut normal pentru că a zis: „Bănuiam”. Eram, datorită ipohondriilor, febrelor mele ciudate și stărilor proaste pe care le aveam uneori, cărora li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare pe care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele lui Dinu încă un îndemn ca să-mi pierd capul. Era singurul dintre cei trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

care a devenit a lor. Sau ca aceia care trăiesc singuri cu un câine, Îi vorbesc toată ziua, la Început se străduiesc să Înțeleagă logica lui, apoi pretind că el o Înțelege pe a lor, mai Întâi descoperă că e timid, apoi gelos, apoi bănuitor, În fine, Își petrec timpul făcându-i mici șicane și scene de gelozie, când sunt siguri că el a devenit ca ei și când sunt mândri că l-au umanizat, de fapt ei sunt cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

rutină. Femeia faimoasă și bogată face, se pare, o slăbiciune pentru Farkas și Îl Întreabă acolo, pe loc, dacă nu vrea să facă sex. Numai că, potrivit lui Paulee, ea ar fi zis „Nu vrei să ne futem?“ și geniul nostru timid aproape că a scăpat paharul cu bere de ghimbir. Doar că Farkas are replică, Învățată probabil dintr-un manual de tip „ajută-te singur“. „La mine sau la tine?“, bîlbîie el, la care femeia Îi replică: „Ei, dacă e așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
mai vorbesc de cînd a Început războiul de acasă, din Bosnia, dar credeam că o să vină să vadă momentul meu de glorie. Nu vor veni la expoziție, Însă. Mă gîndeam că ai putea tu să-i convingi, poate, spune ea timid. — Cine, eu? Dar nici nu-i cunosc. Susan rîde: — Ei, bine, asta e chestia cea mai ciudată. Ani la rînd ți-au citit articolele din National Cartographic, singura revistă pe care o primeau și te consideră un fel de zeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

să bei o cafea și s-o cunoști pe sora Moira. Ea administrează lucrurile de fapt. Eu sunt doar reprezentantul masculin. Fran zări o asistentă atrăgătoare, cu părul roșu, care le zâmbea din capătul culoarului. Își făcură loc pe lângă bărbatul timid care încerca să se hotărască asupra a ce să aleagă dintr-o colecție de reviste deocheate. În cele din urmă dispăru în spatele ușii pe care scria „Eșantioane de spermă“, ținând în mână Football Weekly. — Exact ca soțul meu, îi făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]