4,226 matches
-
a durat mai mult decît ar fi fost decent să dureze. Asta a fost? întrebă Clodagh. Nu mai e distracție. Trebuie să mergem acasă? —Iisuse, nu! spuse Jimmy Bond, părând șocat. Barul e deschis până la două. —Genial! exclamă Clodagh și trânti paharul cuiva. Paharul se lovi de masă și aruncă un jet de bere peste pantalonii lui Bicycle Billy. —Scuzescuzescuzescuzescuze, insistă Clodagh, amețită. Dumnezeule, îmi pare foarte rău. Ah, sărăcuța, empatiză Ted. La unison, întreaga masă cântă: —Nu prea iese. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în ziua ta liberă, nu? Ashling îngheță. Apoi Marcus își puse fruntea în palme. Hei, îmi pare rău, spuse el slab. Chiar îmi pare rău. — Am înțeles, spuse Lisa cu o politețe rece. Da, voi suna eu înapoi. Apoi a trântit telefonul și a zbierat: —Căcații dracului! —Limbajul, mormăi Bernard, în timp ce nimeni altcineva nici măcar nu a clipit. —Managerul lui Ronan Keating, strigă Lisa către un birou neinteresat, este într-o afurisită de ședință. Pentru a milioana oară. Mai sunt aproape trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Marcus interveni, în timp ce Clodagh încerca să îi arate lui Craig cum să facă o literă q mai frumoasă. —Pot să îți arăt acum, Clodagh? — Încă zece minute, iubitule, și sunt toată a ta. În momentul următor, ușa de la bucătărie se trânti și Clodagh ridică brusc capul. Ce se întâmplase? O privire rapidă asupra celor rămași la masa din bucătărie a relevat faptul că Marcus plecase. Era ora șapte și jumătate, într-o seară de joi de la sfârșitul lui octombrie și Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rog să nu dai fuga la ea să o ții de mână. Nu fi proastă, spuse Ashling. Sunt încântată la culme. —Vin acolo să îmi iau lucrurile, spuse Marcus. —Vor fi gata, confirmă Clodagh nervoasă. Scoțând fum pe urechi, ea trântea și bușea prin casă, îndesând obiectele lui într-un coș de gunoi negru. Nu îi venea să creadă cât de repede se stricase totul. Trecuseră de la a fi obsedați unul de celălalt la a se urî în două săptămâni, alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sportivul american, își pierduse interesul pentru ea, cu o lună înainte să se întoarcă în State. Ea tocmai îndesa ultima pereche de chiloți într-o pungă, când s-a auzit soneria. A mărșăluit la ușă, a deschis și i-a trântit coșul de gunoi în brațe. — Poftim. —E și romanul meu acolo? —O, da, Câinele Negru. Capodopera, acolo este. Coșul de gunoi e cel mai bun loc pentru el, spuse ea răspicat. Figura lui furioasă exprima faptul că înțelesese mesajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apropo, spuse el peste umăr, după ce se întorsese pentru a pleca, are douăzeci și doi de ani și nu are copii. Acompanie micuța informație cu un semn din ochi. Știa că Clodagh are o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată, a trântit ușa în urma lui. Până la urmă, prima rafală de furie oarbă a trecut și ea a încercat să își inducă o atitudine pozitivă. Măcar scăpase de Marcus și de glumele și romanul și toanele lui - asta trebuia să conteze cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru greutatea sa, fapt care-l putea propulsa cu două categorii mai sus, la grei și la banii învârtiți cu lopata. Avea pe răboj o serie de paisprezece meciuri câștigate la Olympic prin K.O. în primele runde și îi trântise la podea pe toți boxerii de categorie mijlocie din L.A.. Cu cota încă în creștere și dornic să ridice ștacheta adversarilor săi, Cordero mi-a lansat o provocare în pagina sportivă din Herald. Știam că m-ar mânca cu fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vedeam citeam ceea ce eu, unul, știam prea bine: puteam să-l desființez pe Blanchard cât ai bate din palme. Și, timp de o fracțiune de secundă, mi s-a părut că fiecare voce îmi urlă din toți rărunchii să nu trântesc meciul. Fisk mă întoarse cu fața la el și-mi băgă proteza înapoi. Nu intra la bătaie cu el! Ține-l la distanță. Pistonează-l cu directe, îmi șopti. Se auzi gongul. Fisk coborî de pe marginea ringului. Blanchard veni glonț spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mă dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit pe taburet și l-am lăsat pe Duane Fisk să-mi dea apă și să-mi maseze umerii. În toate aceste șaizeci de secunde m-am uitat lung la domnul Foc, imaginându-mi că-l văd pe bătrânu’, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu infractori dați în urmărire generală și diverse notițe. Pe cel mai uzat dintre cele două birouri de la Arestări era o plăcuță pe care scria SERGENT L.C. BLANCHARD. Biroul de vizavi trebuie să fi fost al meu și m-am trântit pe scaun, imaginându-mi cum ar arăta, alături de telefon, plăcuța din lemn gravată cu POLIȚIST D.W. BLEICHERT. Eram singur, singura persoană de la etajul al șaselea. Trecuse cu puțin de ora 7 dimineața, iar eu venisem mai devreme la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zonă, vorbiți cu informatorii voștri și transmiteți-i orice informație relevantă sergentului Hollander de la secția Hollywood. Să trecem la omucideri. Russ? Un bărbat înalt, cărunt, într-un costum imaculat, la două rânduri, îi luă locul la pupitru... Căpitanul Jack se trânti pe cel mai apropiat scaun disponibil. Bărbatul înalt avea o prestanță care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat barosan decât a unui polițist. Îmi amintea de preotul ăla luteran blând, prieten cu tata până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mi spuneți unde îl găsesc, vă întorc casa cu fundu-n sus până dau de ceva dubios. Și atunci o să vă arestez pe dumneavoastră pentru tăinuire de marfă furată. Alegerea vă aparține. Slinoasa își dădu cu pumnii în picioare. Lee îl trânti pe Hacksaw în patru labe și spuse: — Pe unii oameni nu-i poți lua cu frumosul. Doamnă Albanese, știți ce-i ruleta rusească? Femeia se bosumflă: Nu sunt proastă, iar Bruno și-a plătit datoria față de societate! Lee își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fotografie și râgâi: — Nu l-am văzut în viața mea pe tipul ăsta. Ați fost îndrumați greșit. Lee se uită la mine și oftă. — La unii nu merge cu frumosul, spuse el, apucându-l pe Bruno Albanese de ceafă și trântindu-l cu mutra în farfuria cu terci. Bruno înghiți grăsime pe gură, nas și prin globii oculari, dând din mâini și azvârlind din picioare sub pe masă. Lee îl ținu cu nasul în farfurie și declamă: — Bruno Albanese a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bucky Bleichert? — Pune mâna pe copil și cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cea care l-a învățat figura. — De-aia trebuie să le transformi în realitate. Leland! La masă! Lee apăru iar și ne așezarăm la masă. Kay desfăcu o sticlă de șampanie și turnă. Când paharele s-au umplut, ne-a trântit un toast: — Pentru basme. Am băut, iar Kay umplu din nou paharele. De data asta toastă Lee: — Pentru Propunerea B. A doua doză de balonașe îmi gâdilă nasul și mă făcu să râd. Am propus: — Pentru revanșa Bleichert-Blanchard la Polo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de marijuana pe trotuar, departe de bălțile de sânge. S-a apropiat de mine și am sperat să-mi trântească o vorbă de duh care să mă calmeze. Dar nu - se smiorcăia ca un copil. • • • Ne-a luat tot restul după-amiezii să punem pe hârtie cele zece secunde. Ne-am scris rapoartele la secția din 77th Street și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zici, mi-o tăie Kay și mă împinse la o parte. Am lăsat-o să plece, știind că dacă aș fi insistat, mi-ar fi spus o grămadă de lucruri pe care nu doream să le aud. Am auzit ușa trântindu-se. M-am așezat pe trepte, bucuros că sunt singur și pot să-mi pun gândurile în ordine. Cu patru luni în urmă eram într-o rablă cu radio, fără nici un viitor înaintea mea. Acum eram detectiv la Arestări, avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ucis-o. Beton armat, cum mă vezi și cum te văd. Amabil până în măduva oaselor, eu am făcut prezentările: — Sunt polițistul Bleichert, domnule Short. El este partenerul meu, sergentul Blanchard. Primiți, vă rog, condoleanțele noastre pentru pierderea fiicei. Cleo Short trânti ușa. — Citesc ziarele și știu cine sunteți. Nici unul dintre voi n-ar fi rezistat nici o rundă în fața lui Gentleman Jim Jeffries. Cât despre condoleanțe, eu zic că c’est la vie. Cum și-a așternut, așa a dormit. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse picioarele în podea, ca un animal care bătucește praful. — Am lucrat două ture încheiate, începând de marți, paisprezece, de la orele două după-amiaza, până miercuri, cincisprezece, la cinci după-amiaza. Douăzeci și șapte de în cap. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
opri, ușa se deschise și în cadrul ei apăru o tinerică într-un costum egiptean strălucitor, ce ținea în mână o coroniță din carton presat. — Ești șoferul de la RKOmă întrebă ea. — Nu, poliția! i-am răspuns. La care fata mi-a trântit ușa-n nas. Am auzit apa trasă la WC, după care fata a revenit, iar eu am intrat neinvitat în apartament. Sufrageria era înaltă și boltită. Lângă perete erau aliniate paturi de campanie cu așternutul în dezordine. Dintr-o debara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ieșire din depravata lume a filmului. Mi-am păstrat pentru mine urarea, i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu zău?... — Ce? întrebă Koenig. • • • Întors la secția Hollywood, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
promis că-l înhățăm pe ticălos și asta rămâne valabil. Issuse, uită-te la Harry! Asta am și făcut. Bâlbâitul blând, manierat, se învârtea în jurul mesei de interogatoriu, răsucind în mâini o bâtă cu cap de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în difuzor. Roșcatul Manley, cu brațele încrucișate pe piept, tresărea la fiecare lovitură. Lee mă înghionti. — Russ are o singură regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o privire panicată, vizibilă în lumina de pe stradă, și fruntea încruntată, de parcă creierul i-ar fi lucrat ore suplimentare. Îi tremurau mâinile, așa că i-am luat cheile de la mașină și banii și am îndesat totul în poșetă, pe care am trântit-o apoi pe capota Packardului. Știind că s-ar putea să am în fața mea o pistă importantă, i-am spus: — Puteți discuta cu mine aici sau în centru, domnișoară Sprague. Dar să nu mă mințiți. Știu că o cunoșteați, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lent. Apoi Fritzie lătră: — Ești un nenorocit de bolșevic milos! Millard făcu un pas în față, iar Vogel unul înapoi. Ieși afară, Fritzie! Vogel făcu trei pași înapoi. Se lovi cu călcâiele de peretele, făcu stânga-mprejur și ieși valvârtej, trântind ușa în urma lui. Se auzi un ecou lung. Harry dezamorsă rămășițele bombei: — Cum e să fii în centrul atenției, domnișoară Martilkova? — Mă numesc Linda Martin, spuse fata, aranjându-și pliurile fustei. M-am așezat la masă, i-am prins privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]