3,599 matches
-
și n-are decît o singură fereastră la fiecare capăt. La fereastra din față sînt gratii puse de proprietăreasă pentru a Împiedica derbedeii din acest cartier plăcut să pătrundă Înăuntru; iarna, Încăperea este rece și Întunecoasă, pereții mustesc de o transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Chiralina, a lui Panait Istrati. A luat cartea, a șters-o de praf, a privit-o cu atenție, apoi mi-a întins-o: ce să fac cu ea? Cel mai greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jogging în Cișmigiu, Șerban pleca să dea telefoane la plăcintărese, să spună de care vrea pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea - căci ce eram, dacă nu o mare familie fericită? -: Ionicii șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și încă vreo șase cu 102. Ultima parte a călătoriei e și cea mai grea. Pe linia 102 acționează șuții din Vitan. Urcă în autobuz câte zece. Îi recunoști după figurile de bidon turtit, după căutătura impertinent-vicleană, după mirosul de transpirație și după vocabular: „Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc portofelul dar, văzând că e gol, mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unei stațiuni frumoase. Când colo era un târg împânzit de blocuri comuniste, ce-i drept, ceva mai îngrijite. Constănțenii erau îmbrăcați în culori deschise, păreau relaxați, siguri pe ei. Venind din capitală, simțeam că ieșisem dintr-o grădină zoologică: agitație, transpirație, înjurături, veșnicele picamere care spărgeau trotuarele, spărgeau creierii, puneau borduri noi, iar le spărgeau, apoi alte borduri... Până și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îndrepta spre Ploiești. După ce am depășit gara Basarab, din el au început să sară călătorii, unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte cald. Eram oameni de toată mâna: de la țărani, la mahalagii, până la funcționari bine hrăniți. Mirosul de transpirație se contopea cu cel de Prada. Discuțiile se învârteau în jurul agitațiilor recente. Încetul cu încetul, zona de interes s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai de muncă și bani. Alții își aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-i de ajuns?). Repartiția se desfășoară Într-o zi călduroasă de iulie (1 iulie de fapt), Înainte de masă și după, cu 2 ore Întrerupere. După-masa nu mai era nici cald (ploua cu găleata de nu găseai un taxiu), nici transpirație, nici nevroză, nici citronadă, nici așteptare cu migrene, ci era liniște și ici-colo câte un hohot de râs. Doamne, cât am putut să râdem, tu, Zare! Ce posturi! Eu primisem Rio della Burlești, un sat care, dacă te gândești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
domn de restaurant categoria lux? Tot cu paharu-n dinți Îi convingi p-ăștia! Orchestra lui Johny Titilică se hotărâse În sfârșit să facă o pauză mai lungă și anunțase „Șprițpauzen!“ Cei de pe ring se răspândeau pe la mese Împreună cu mirosul de transpirație. Era abia Începutul verii, clientela hotelului N. era Încă destul de compozită și curba ei urca Încet spre selecția high-life din luna lui iulie. Puteau fi auzite și cuvinte nemțești spuse cu patimă de câteva tinere (40-45 ani) cliente ale firmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dă măsura numai forțând imposibilul. Acum, însă, nu mi-a mai rămas decât să mă îmbăt ca un porc, fără să-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă, în cealaltă jumătate, ascultă cum sună ploaia pe acoperișurile de tablă, și vor să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
in manibus inimicorum vestrorum. Și a ieșit din biserică, plângând amar". " De unde știți toate astea?" a întrebat Julius, în speranța că va reuși să-l provoace la o mărturisire care să-i dezvăluie ce ascunde doctorul Luca. Ștergîndu-și broboanele de transpirație, ce-i făceau fața aproape lucioasă, acesta îl privi încurcat. "Cum de unde? Magia și nebunii au fost pasiunea mea". 16. De bună seamă, cu modul meu defensiv de a trăi nu aveam cum să devin un om de acțiune. Era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doctorul Luca. 6. S-a întețit canicula, parcă. Aerul e acum și mai încins. Stau cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și trebuie să alerg mereu sub duș. Abia spre dimineață febra aerului și a zidurilor mai scade. Încolo nimic nou. 7. Poate, ar trebui să reiau întrebarea: în ce mai cred, oare? Printre moderni, sunt aproape
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
părea exagerat în felul cum îmi gâdila amorul propriu, îmi zicea că o durea capul, ziua, din pricina timpului care trecea prea încet, că se pomenea uneori cu sânii îngreunați de dorul meu și că-i era drag până și mirosul transpirației mele. Când am avertizat-o, amuzat, că am și cusururi, mi-a răspuns, însă, cu o ironie: "Dacă ai fi perfect, n-aș avea nici un merit că te iubesc". Apoi, mi-a dezvoltat teoria că o femeie se înjosește când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la restaurant, m-am hotărât să mă mut, în ultima clasă de liceu, la "Radu Negru" în Făgăraș. 25. Pe un platou retras, din vârful unui deal, existau niște dușuri. M-am suit acolo cu gândul să mă spăl de transpirație, deoarece era foarte cald. La poalele dealului, se discuta cu aprindere, în grupuri. Nimeni n-a părut să observe că mă retrăsesem discret. După ce m-am dezbrăcat în pustiul platoului, ferit de privirile celor de jos, și mi-am așezat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
simții răsuflarea aproape în ceafă, o lăsă să se apropie mai mult iar când îl prinse de mână pricepu că n-o poate refuza la nesfârșit; își potoli ardoarea fugind mai încet și trăgând-o după el. Hormonii dansau neîntrerupt, transpirația și mai ales dorința își arătaseră fața; încetini ritmul... aveau peste 10 minute avans față de ceilalți. Acum escaladau cu efort cea mai înaltă creastă a unui tel din preajma Capidavei, cetate părăsită de arhangheli, așteptând vizita unor cuceritori inconștienți, amețiți de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
meu! el râde încetișor... parcă s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sticlă care ne separa de pasagerii care stăteau jos. Firește că aș fi preferat să stau cu nasul lipit de sticlă, dar când am încercat, am descoperit că exact la nivelul feței era o imensă pată vâscoasă, o acumulare de transpirație și de grăsime de pe cefele pasagerilor care se frecaseră de sticlă, așa că am fost nevoit să mă întorc și să stau ochi în ochi cu acel avocat de corporație sau intermediar comercial sau ce naiba o fi fost. Am fost împinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
drept la apartamentul Fionei și am sunat. Mi-a deschis după un minut sau două, îmbrăcată cu un halat ușor, în stil japonez. Din el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o peliculă subțire de transpirație, deși mie mi se părea că temperatura scăzuse mult în seara aceea. — Michael! exclamă ea. — Am fost foarte antipatic în ultimele săptămâni, am îngăimat. Am venit să-mi cer scuze. Păru nedumerită, desigur, dar a reușit să treacă peste acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
venit... din motive de sănătate, le-am putea numi. Nevoia de a se mărturisi cuiva deveni brusc puternică. Sunt foarte îngrijorat, abia așteptam să-ți spun. Am încercat să aflăm câte ceva de la doctori, dar durează de luni de zile: febră, transpirații nocturne, dureri de gât cumplite. M-am gândit că o schimbare de peisaj i-ar prii - înțelegi, aer de mare, chestii de astea. Nu se plânge niciodată, dar ne-a terminat; și dacă se dovedește a fi ceva grav, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de ciorapi în sertarul de jos al șifonierului când descoperise că nu putea respira. I-am pus mâna pe frunte, care era foarte fiebinte și acoperită cu broboane de transpirație. Acum putea să respire? am întrebat-o. A răspuns că da, dar că nu crede că se poate ridica încă. Am spus că mă duc să-l sun pe doctor. A dat din cap. Am întrebat-o unde era numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
frumusețea ei palidă și comportamentul ciudat de cochet făceau să-i fie greu să facă asta chiar și într-o întâlnire atât de scurtă. Peste câteva minute, prăbușindu-se pe scaunul șoferului, scoase un geamăt de ușurare. Era leoarcă de transpirație. Apoi își pierdu cunoștința în urma unei lovituri în partea din spate a capului. A fost dus la un garaj încuiat din Clapham. Șoferul l-a scos din mașină în timp ce motorul mergea și l-a întins pe jos lângă țeava de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm, În stația de unde pornea autobuzul și unde bătrânii și femeile erau mereu beți, după ce beau vin și rachiu prost; și copii cu muci la nas, În frig; mirosul de transpirație jegoasă și sărăcie și beție de la Café des Amateurs și curvele de la Bal Musette, deasupra căruia locuiau ei. Administratoarea care se ținea cu un jandarm din Garde Republicaine și casca lui cu coadă de cal trona pe un scaun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spate și-l vedeam că s-a oprit lângă un copac, cu prosopul pe care-l lega de talie În jurul gâtului. Mă-ntorceam lângă el și scotea din buzunar o coardă, Începând apoi să sară În plin soare, cu transpirația curgându-i șiroaie pe față și el tot sărind coarda În praful alb și coarda vâjâind, vâjj, vâjj, vâjj, și soarele era tot mai fierbinte, iar el se muncea și mai tare, În sus și-n jos, pe peticul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copaci; și lumea era adunată și acolo, dar omul de la ușă Îl salută din cap pe tata și intrarăm; toți Își făceau treaba pe-acolo, se-mbrăcau, Își trăgeau bluze peste cap, alții Își trăgeau cizmele și mirosea fierbinte, a transpirație și a vaselină. Lumea se adunase afară și privea Înăuntru. Bătrânul se așeză lângă George Gardner, care-și trăgea pantalonii, și-l Întrebă „Care-i treaba, George?“ pe cel mai firesc ton, pentru că n-avea sens să-l bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
John și dădu din cap. — Hai Încoace, polonez de căcat ce ești, Îi zise Jack lui Walcott. John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să te bați, Îi zise Jack lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
restul zilei, soarele strica totul. Ne săturaserăm amândoi de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi, dar soarele ne obosise. Nu puteai să te odihnești În soare. Mă bucuram să fiu din nou jos, departe de zăpadă. Primăvara venise de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]