7,958 matches
-
alți semiți, amoriții și unul din preoții acestora, Hammurabi, autorul vestitului cod, reunește sudul și nordul Chaldeei, și formează regatul Babiloniei. Se susține că în timpul lui Hammurabi apar în istorie evreii cu părintele lor Abraham. Cei mai mulți cercetători afirmă că un trib evreu, al lui Terah pleacă din cetatea chaldeeană Ur (Uru). Bătrînul Terah, ajunge în nordul Mesopotamiei. Oamenii se împart. Cei conduși de Abraham intră în Canaan, țara de lângă mare (fosta Fenicie) și cei conduși de Lot, trec dincolo de Iordan. De
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
utilizate în cursul ceremoniilor inițiatice, merg până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică. Tipul acesta de muzică, după părerea lui Aristotel, dozată cu grijă, eliberează, datorită posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
natura și a vieții sociale în sinteze artistice ample", fiind dificil de imaginat că un animal cu două picioare "care și-a cheltuit toate forțele sale în lupta pentru existență să gândească în mod abstract despre procesele muncii, despre problemele triburilor și ale semințiilor".297 Primii eroi mitologici, ridicați la rangul de divinități, nu ar fi fost altceva pentru Gorki decât "meșteri care își cunoșteau bine meseria, dascăli ai oamenilor și tovarăși de muncă ai acestora", iar miturile create în comuna
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
atât mai flagrant cu cât se poate vorbi de un dispreț colonialist european materializat prin crearea unor granițe arbitrare prin trasarea liniilor pe hartă, fără a ține cont de realitățile umane locale, de istoria (chiar dacă nescrisă) a popoarelor și a triburilor în cauză, fapt ce perturbă până la absurd existența acestora derulată milenii în structuri și tradiții ininteligibile colonialiștilor.362 Un alt mecanism de confecționare a miturilor în actualitate (mai mult decât în orice altă epocă), remarcat de către Robert Segal, îl constituie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în vremea noastră precum în oricare alta, iar "lumea este actualmente de departe prea mică și miza omului în sănătatea mentală prea mare pentru alte jocuri vechi ale Poporului Ales (fie al lui Yehova, Allah, Wotan, Manu, Diavolul), prin care triburile erau susținute împotriva inamicilor lor în vremurile în care șarpele putea încă vorbi".374 Chiar dacă în lumea postmodernă raționalitatea științifică s-a fracturat suficient încât sistemul simbolic proferat, mitic și irațional, să poată unifica istoria și experiența în termenii lumii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
știința ne pune în prezența unei lumi făcută din legi și principii; religia și mitul pleacă de la conștientizarea universalității și a identității fundamentale a vieții." 166 Ibidem, p. 140, nota 82. 167 Claude Lévi-Strauss, Myth and meaning, p. 7. Orice trib are capacitatea de a-și dezvolta aceste abilități, însă dacă ele nu ar fi în acord cu mediul în care își desfășoară existența, nu le-ar fi de folos. La fel, omul occidental și-a pierdut anumite abilități pe care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
câștig de cauză asupra celui pragmatic propus de Freud, însă "cel preocupat de mitologie e cu un picior în fiecare barcă, a arhaicului și a modernității", fiind silit să se păstreze receptiv la propriul context, deoarece mitul aparține întotdeauna unui trib și unui moment, iar morala sa nu este exprimată, ci implicită. Ibid., p. 7. 318 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 34. La sfârșitul secoului XX, spune Durand, aceasta se întâmplă cu atât mai mult cu cât "marile magisterii ale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
folosită de tolteci și azteci; vechile poeme ale lui Nezahualcoyotl, prințul de Texcoco, se recită la câțiva pași de zgărie-norii din Ciudad de Mexico; se cântă din chirimia, un instrument cu sunete ascuțite pe care-l foloseau toltecii; mai sunt triburi care n-au renunțat să invoce, alături de sfinții din Panteonul creștin, luna. Prin arborii din parcul Alameda zboară încă pasărea quetzal, în vreme ce vântul sună prin tubul măștii de scafandru pe care o poartă mereu în statui zeul vântului... Cineva mi-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
asupra ruinelor. Asta îmi voi aminti, probabil, de la Palenque; că am văzut un loc de care nu se apropie (cînd e soare, cel puțin) moartea, acest coyot bătrân și înfometat, cum ar spune Tatle. despre frică Se zice că unele triburi din Mexic consideră frica o boală care poate fi tămăduită de tămăduitori ai fricii. Mi-ar fi plăcut să aflu cum se produce vindecarea și în ce măsură cel vindecat capătă și alt curaj decât acela de a-și mărturisi frica. Începutul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pierde prilejul de a amesteca legendele cu faptele istorice reale, fără grija de a le nuanța. După ce ne-a explicat, vizibil încîntat, că unii dintre cei care au văzut ruinele de aici înainte de Stephens au crezut că proveneau de la un trib egiptean, ne-a vorbit despre un explorator ciudat, un oarecare conte de Waldeck, care a locuit prin 1830 într-un templu, ce poartă și azi numele "templul contelui". Am reținut, de asemenea, povestea unui căpitan spaniol care a venit la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mayași), hieroglife (care așteaptă un Champollion al scrierii maya), Bolontiku (zeul nopții), o ceremonie de pedepsire, un T. (simbolul zeului vîntului), vulturi păstrând încă urme de albastru și roșu (la apogeul său orașul era colorat), zeul porumbului (venerat de toate triburile din Mexic pentru motive lesne de înțeles, dacă ne gândim că și azi porumbul deține un loc esențial în hrana locuitorilor de aici)... Cea mai înaltă piramidă e cea deasupra căreia se ridică Templul Inscripțiilor. În 1949, arheologul mexican Alberto
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mă tulbure atât ca aceste admirabile obiecte de artă". Autorul acestei mărturisiri se numea Albrecht Durer. Dincolo de acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină. Paharul de xtabentun mă așteaptă tot plin. Mai există și azi triburi care cred că beția pune omul în comunicație cu zeii, dar în acest domeniu n-am nici o șansă. Zeii nu mă pot ajuta decât să gust. Ca să nu se observe, mă arăt mirat că n-am văzut deloc porumb în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
maya ascuțea un cuțit de obsidian. Două somnifere ar rezolva, desigur, totul. Dar mă încăpățînez să fac din ultima noapte pe care o petrec la Merida o noapte ambiguă. Probabil, intoxicația cu soare a atins punctul culminant. Mă gândesc la triburile care folosesc în Mexic plante halucinogene. Acestea îi amețesc pe cei ce le mestecă între dinți, făcîndu-i să vorbească fără șir. Ceva similar mi se întîmplă, căci, amețit cum sunt, ezit între luciditate și un fel de incertitudine, la limita
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
printre statui, ci printre cei care se stropesc cu apă din valurile înspumate. Miturile sunt încă vii în Mexic și oamenii au nevoie de ele pentru a trăi, nu pentru a-și folosi fantezia. Într-adevăr, nu faptul că există triburi în Mexic unde zei vechi sunt cinstiți ca odinioară merită să fie în primul rând reținut. Sau că sfinții catolici nu sunt uneori decât pseudonime pentru zeii primitivi. Mai important e altceva, că vocația mitului a rămas aproape intactă. Într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ești bine? Noi o ducem minunat aici. Janet ne-a sunat săptămâna trecută, a trebuit să scape de pisică, se tot suia pe ea când dormea. Și am primit o scrisoare de la Owen, care crede că a descoperit un nou trib. Nu chiar nou, bineînțeles. Nou pentru el. Cred că ești ocupată cu noua ta slujbă, dar nu ne uita. Hahaha. Eh, hai, pa. Alte foșnituri și din nou respirație. Apoi: Și acum ce fac? Închid doar? Nu trebuie să apăs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trădând degradarea, descompunerea fiziologică sau lipsa de Îngrijire, exalațiea animalescă; e o formă dezabuzată a unui rafinament În exces, o perversiune. E. avea plete lungi, bogat răsfirate pe umeri, de culoare neagră-lucioasă, bătând În albastru-violet, ca la fiicele șefilor de trib indieni văzute În filmele western; Își ținea capul sus, Într-o poziție mândră, aproape hieratică, spre a expune, a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem de departe, chiar de la spate, numai după dâra parfumului ei, devenită un traiect vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
continuă ea chicotind, Robert-Houdin a procedat la fel. - Cine e Robert-Houdin? - E un iluzionist francez foarte faimos. Și el a ajutat poliția. De fapt, a ajutat armata franceză. În jurul anului 1800, erau niște extremiști algerieni care încercau să facă determine triburile locale să se revolte. Pretindeau că au puteri magice. Guvernul francez l-a trimis pe Robert-Houdin pentru un fel de duel magic. Pentru a le arăta baștinașilor că francezii au magicieni mai buni și mai multă putere. Strategia a funcționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
preț. Există doar o singură diferență între noi și ei. Tu. Peter van Pels. Dovada vie că America este încă țara tuturor posibilităților. Că oricine se poate ridica deasupra acestui talmeș-balmeș. Bineînțeles, nu strică dacă nu e un membru al tribului, mi-a făcut el cu ochiul. Am ținut discursul de mulțumire la dineu. După aceea, oamenii au venit la mine, mi-au strâns mâna și mi-au oferit cartea lor de vizită. Un fotograf a făcut poze. Ziarul local a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
degeaba de praf, dar eu nu sunt de acord. „Să arunci e ca și cum ai omorî, Îi spuse Fiica Zăpezii Lacului Vântului Șoptitor și strânse degetele ei frumoase În jurul pietrei lupilor.“ —Ce-i asta? O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de acord. „Să arunci e ca și cum ai omorî, Îi spuse Fiica Zăpezii Lacului Vântului Șoptitor și strânse degetele ei frumoase În jurul pietrei lupilor.“ —Ce-i asta? O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă de el, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
motive semifasciste. Tu nu ești un popor, eu nu sunt un popor și nimeni altcineva nu e un popor. Nici dimineața, nici seara. Și apropo, noi chiar nu suntem un popor. În cel mai bun caz suntem un fel de trib. —Iarăși Îi dai cu „noi“, chicoti Țvi, ești cam neclar astăzi. Hotărăște-te odată: Noi suntem „noi“ sau nu? În casa spânzuratului nu ții funia de două capete. N-are importanță. Scuză-mă, dar acum chiar trebuie să Închid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și să fug. Apropo, am auzit că Uri se Întoarce la sfârșitul săptămânii. Poate aranjăm ceva pentru pentru sâmbătă seara. La revedere. Bineînțeles că nu suntem un popor, se Încăpățână Fima, surd și Înflăcărat de siguranța dreptății sale. Suntem un trib primitiv. Gunoi, asta suntem. Dar nemții ăștia, ba chiar și francezii și britanicii, n-au nici un drept să ne facă nouă morală. Față de ei suntem niște sfinți. Ca să nu mai vorbim de toți ceilalți. Ai văzut ziarul de azi-dimineață? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cartier dintr-un mare oraș, ci o tabără de vânători de balene care s-au așezat la capătul lumii, pe malul uitat de Dumnezeu al Alaskăi, și-au ridicat niște clădiri șubrede și un gard instabil În pustietatea nemărginită, printre triburi de nomazi Însetați de sânge omenesc, și iată că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar și În septembrie, iar orașul era construit pe malurile unui estuar, Într-o vale alungită și adâncă, astfel că orice Încercare de a ieși În afara lui presupunea urcușuri hotărâte, pe pante neîndurătoare. Era adevărat că familia Du Maurier, sau tribul, cum era Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai copii, ci și gineri și nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de o stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui ‘41, odată cu înaintarea frontului, până la Smolensk, Kiev și lacul Ladoga -, dar în același timp eram prins în șerpuirea armatelor cruciate spre Ierusalim, eram unul dintre scutierii împăratului Barbarossa, eram un cavaler care lovea sălbatic în jur, luptându-se cu triburile baltice, eram excomunicat de papă, făceam parte din cortegiul lui Konradin și dispăream, fără să mă plâng, odată cu cel din urmă Hohenstaufen. Orb la nedreptățile care făceau parte într-o măsură din ce în ce mai mare din cotidian în imediata apropiere a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]