9,257 matches
-
cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de ostrovul cu sălcii lascive, cu ramurile împreunate, cu trunchiurile prăbușite unul peste altul, parcă spre a se susține într-o ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să clipească și să se încrunte, acoperindu-și fața cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu palmele, găsind astfel o primă utilizare apendicelor osoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aruncau asupra lor ca niște mici proiectile. Degeaba încercau să fugă la adăpostul copacilor și lianelor înflorate. Stolurile deveneau roiuri compacte și păreau să nu se sinchisească de obstacolele întâlnite în cale. Treceau cu cea mai mare naturalețe prin frunze, trunchiuri și stânci, izbindu-se doar de Margareta și Samuel. Deveni limpede că programele de agrement posedau indici de stimulare a durerii mult peste limita de siguranță. Samuel nu programase așa ceva, iar acum nu era în stare să oprească eroarea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atât de intens încât părea aproape de smarald. Era imaginea unui turist despre Anglia la scară redusă, ceea ce nu-i știrbea cu nimic frumusețea, un gând verde la umbra verde. Inspirată de împrejurimi, tocmai încercam niște efecte menite să sugereze niște trunchiuri de copaci, după modelul stejarilor, când cineva mă bătu pe umăr. Sării cât de sus se poate pentru cineva care stă turcește pe o bancă, în grădină. —Scuză-ne, dragă, te-am speriat? zise Hugo, uitându-se insistent la schițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci înfloriți - în ciripitul nesfârșit mi-ascult tăcerea Vântul răvășind petale de corcoduș - ninsoare de-april
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de o grindă o maimuță mică, jupuită de piele și vânată de curând. Cineva îi întorcea darul. După-amiaza se scurgea încet, foarte încet. Așezat pe o creangă, cerceta luminișul. Cunoștea pe dinafară fiecare floare, fiecare frunză, fiecare tulpină, chiar și trunchiurile copacilor învecinați; coroanele lor, lianele lor, umbra pe care o dădeau în fiecare moment al zilei, mirosul lor, până și glasul lor când îi clătina vântul. Cunoștea acel luminiș ca pe trăsăturile unei ființe iubite: ochii mamei, gura Lolei, botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo sus, legați de copac, hotărâți să nu coboare până nu vor fi dați jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo sus, legați de copac, hotărâți să nu coboare până nu vor fi dați jos cu focuri de armă și, chiar și morți, continuau să rămână lipiți de creangă și de trunchi, putrezind și slujind drept hrană pentru muște și viermi. Cine ar putea lupta împotriva celor care nu se temeau nici de moarte, nici de foame, nici să petreacă cincizeci de ore atârnând la douăzeci de metri înălțime? Cine i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de mârâitul, îndepărtat, al unui tânăr jaguar. În aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era viața lor. Se trânti cu gura în jos pe fundul ambarcațiunii, își pregăti lancea pe o parte și de abia arătându-și ochii și un braț, vâsli cu mâna, lăsând caiacul să se apropie de mal cu nevinovăția unui trunchi de copac în derivă. Un pecari își înălță capul și îl privi stăruitor cu ochii lui gălbui. Adulmecă aerul și se retrase pe uscat, scurmând în continuare la umbra unui arbore de cauciuc. Însoțitorul lui atent îl urmă și malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simțea mirosul. O porni pe drumul de întoarcere. Ajungând la un cot al râului, pe o plajă liniștită, sări din caiac. Apa era călduță, dar într-o clipă ajungea să se simtă chiar rece. Se culcă cu capul pe un trunchi căzut lăsându-și ochii și mintea să-i rătăcească. Străbătu cu privirea iarăși și iarăși silueta familiară a copacilor înalți, toți atât de asemănători și, fiecare în parte, atât de diferit, atunci când ajungeai să-l cunoști. Erau milioane și milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
taliei, fâșie care servea să-i țină în sus penisul bărbatului și ca simplă podoabă pentru femeie. Trecu sub soarele puternic al dimineții și se așeză pe vine la umbră, în fața lui Kano, care arătă spre o sarbacană sprijinită de trunchiul copacului. — Place la om? întrebă el. Întinse brațul și apucă sarbacana. Era ușoară și puternică, dreaptă și tare, lucrată în lemn de chonta și acoperită cu un strat negru de ceară întărită. O studie îndelung și îi cercetă canalul țevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și hohotul pițigăiat al negrului. Cârmaciul opri motorul, lăsă ca avântul să ducă prova ambarcațiunii până pe mal și îi strigă scurt tipului cu pușca să sară pe pământ. Negrul îi dădu ascultare, legă barca cu o parâmă groasă de un trunchi căzut și, fără să lase arma, se întoarse. — Bună ziua! salută el. — Bună ziua... Însoțitorii lui o priviră cu atenție pe indigenă, care gemea întruna: — Ce se întâmplă cu ea? vru să știe cârmaciul. N-a mai văzut niciodată un motor. — Sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aprinse focul cu ajutorul a două bețe și frunze uscate, împărți cu el o cină frugală cu manioc și banane și, la primele umbre ale nopții, intră în adăpost, închise ochii și adormi de îndată. Afară, lângă foc, se rezemă de trunchiul neted al unui arbore de cauciuc și lăsă ca fumul să-l împresoare, îndepărtând țânțarii. Privi spre cer, stelele ivindu-se sfios printre coroanele copacilor din micuțul luminiș, și se întrebă ce făcea el acolo, atât de departe de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la malurile largului râu San Pedro. Kano se opri între copaci și arătă, la vreo trei sute de metri, două șalande puse pe uscat pe malul yubani, alături de o tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un Intié al pământului... Împotriva unui Intié al pământului, un epakué al apelor adânci... Împotriva unui Taré al apelor adânci, un epakué al copacilor plutitori... Împotriva unui Intié al copacilor plutitori, un epakué al lianelor „ucide-lemn“, care se încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la un cuib de ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
evitând curentul râului Yari, care-l lua dintr-o parte, depăși cu o sută de metri Misiunea și se învârti pe loc, traversând acum de-a curmezișul râul San Pedro, ca să acosteze, cu o precizie matematică, la pontonul mare din trunchiuri de copac ce servea drept debarcader. Slujba se terminase și părintele Carlos veni zâmbitor în întâmpinarea lui: — Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Verde ca smaraldul, verde ca măslina, verde ca grâul, verde-albăstrui, verde-gălbui, verde-portocaliu, verde-verde. Închis și deschis, cald și rece, luminos și stins. Verde! Un cer albastru apăsător fără un nor și apa cafenie și murdară care târa o Infinitate de trunchiuri sau de arbuști verzi. Și o căldură de cuptor. Căldură, la soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și chiar la căderea nopții, pentru că pe râul larg San Pedro nu bătea nici o adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la zece metri și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag trădător. Zilnic, douăsprezece ore de navigație în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci și jumătate după-.amiază, cu o jumătate de oră înainte ca soarele să se ascundă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mahonilor și a arborilor de capoc, sprijinindu-se de ramuri și plante agățătoare. Cină pe plaja de nisip, acolo unde descoperise urme proaspete de broască țestoasă care i-a oferit deliciul unor omlete gigantice. Dormi în hamacul atârnat între două trunchiuri de palmier, ocrotit de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât un cer fără nori, și fără alți pereți, decât râul, de o parte, și selva, de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un număr în acea imensitate și, cu toate astea, avea pretenția să-și aroge dreptul de a o distruge, de a da gata plante și animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își roti privirea de jur-împrejur, la umbrele imenselor trunchiuri, la apele râului, la acoperișul de frunze și la pământul umed și noroios. Te vei da bătut? întrebă el. Vei îngădui să vină cu securile, cu fierăstraiele și cu tractoarele lor și să transforme totul în deșert? Sunt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selvei. De la răsăritul celei de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]