4,042 matches
-
piscinei. — Ăsta e șalul meu cel mai bun, strigă ea indignată, aplecându-se să ridice una dintre așa-zisele porți. Finn, tu ai pus ăsta pe marginea piscinei, ca să-l calce toată lumea în picioare? Uite în ce hal e! E ud leoarcă! Finn, care tocmai sărea să prindă mingea, se face că n-o aude. —Finn, cu tine vorbesc! El întoarce capul și o privește cu agresivitate, strângând mingea la piept ca să nu i-o sufle careva. Haide, Van, lasă istericalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Este o zi foarte caldă, așa că nu ne-am adus bluzele de trening, ca să le luăm peste hainele pe care le-am purtat la oră; am ieșit de la sală în pantaloni de trening și tricou. Tricoul albastru al lui Finn, ud de transpirație, s-a lipit de pieptul lui, care este bine lucrat, cu o formă rotunjită. Cred că muncește mult la sală. Întorc privirea, ca să nu se prindă că mă uit la el. În zilele noastre, nu se uită numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam ni se părea că levităm sau noi ne vedeam organele interne frumos colorate ca în planșele de anatomie, cerul întreg era un ecran pe care puteam vedea oriunde am fi privit, rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite îmi picura pe față. Pescari înecați își atârnau hainele ude pe umerii gândurilor care părăseau Planeta. Se furișau goi pe lângă ziduri și apoi dispăreau. Știam că am să-i întâlnesc cu alte nume și chipuri în cartierele mărginașe ale orașelor. Când l-am recunoscut pe Mihai Fotograful, mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te îmbie, totul e degeaba fără EA. Când ești cu EA, ANY PALADE îmbrăcată în închipuire, machiată cu culorile faraonice, emană a personaj de legendă. Totul e pentru că EA există sau EA este lumea. Toamna urâtă e primăvară veselă. Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu ea fără ca Any Palade să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în piept înainte de a mă scufunda... doar nu mă puteam îneca în Timp, dar nu-mi puteam asuma riscuri. Deși părea a fi apă, nu era. Era doar un lichid... care nu uda. Deși scufundat total în el, nu eram ud. Am lăsat acest semn de întrebare pentru mai târziu și m-am concentrat asupra a ceea ce trebuia să fac. Am înotat mai adânc și mai adânc. Cu cât "coboram", cu atât eram încercat mai mult și cu atât mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
promițător, luă niște mănuși de cauciuc și o mască chirurgicală de pe un raft de lângă ușa ce ducea la cuștile animalelor. Asistentul lui, Tom Weller, citea un articol de știri lipit pe perete. — Să mergem, spuse Josh. — Cred că Diehl e ud tot, zise Weller, arătând spre articol. Ai citit asta? Josh se întoarse ca să citească. Era un articol din Wall Street Journal. SAVANȚII IZOLEAZĂ GENA „STĂPÂNULUI“ O bază genetică pentru controlul oamenilor? TOULOUSE, FRANCE - O echipă de biologi francezi a izolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Unde fugi?, parcă pui foc, lele, lele... Cum vedem noi moartea: Nu-i lumina nicări/ Și-or muri toți oamenii... Ș-atâta oi mere noaptea,/ Până când oi întâlni moartea./ Să m-așeze-n copârșeu,/ La un loc cu Dumnezeu./ Copârșeu de scânduri ude,/ Unde jalea nu pătrunde,/ Nici dragostea nu răspunde./ Nu-i lumina nicări,/ Or muri toți oamenii... Că la palat, pe stâlpul porții,/ A cântat pasărea morții./ Mult ești moarte-nșelătoare,/ Cât e omul ca o floare!!!.., n-o mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise din album și căzuse pe pământul ud, în ape și noroi. Mi-am luat băiatul acasă repede, să nu răcească în ploaie, dar el nu și nu, că să luăm fata la noi, are altfel de păsărică, am văzut-o eu, n-avem unde, maică, cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ape, dar un jandarm îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși, vă poftim lângă noi, să vedeți cum e! Iar un ales, îmbrăcat într-o haină prea mare pentru el, izbucnise în același microfon: Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecând ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecându-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai apropiată stație de metrou, sau unde... Ia stai așa. Uite o stație de autobuz. Mă uit să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu degetul unei mese pline cu bărbați amețiți de băutură. Am fost atât de rănit, Încât mi-am pierdut orice control și pur și simplu m-am repezit să o strâng de gât. Atunci m-am trezit, am netezit cearceaful ud de transpirație, și-am Încercat să adorm din nou. Ce frumoase sunt stelele văzute de pe acoperiș! Par foarte aproape. De mic copil Îmi plăcea să mă urc pe acoperișul casei și să mă uit la stele. Azi noapte, trecând pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica rană dintre policarul și arătătorul mâinii stângi. Paisprezece iunie Zi sumbră. La ora asta este un du-te-vino ciudat pe stradă . de dimineață, gunoierii au venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
program, chiar mai mult... Îi va crește din nou salariul, sunt sigur. - Să-mi găsești casă! Ceva aproape de lucru, așa nu mai rezist... - Când vin. Sâmbătă nu faci nimic altceva! Umbli după casă! Mai umblasem, în două sâmbete. Prin ploaie, ud până la piele. Apartamentele se arătau numai “by appointment”. Luasem numerele de telefon, Țușca fixase “appointmentele”, dar refuzase să închirieze vreunul. - Prea mici, prea scumpe, prea departe. Unii nu m-au vrut cu pisică. Mai încearcă! Gata să sări la prima
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
by appointment”. Luasem numerele de telefon, Țușca fixase “appointmentele”, dar refuzase să închirieze vreunul. - Prea mici, prea scumpe, prea departe. Unii nu m-au vrut cu pisică. Mai încearcă! Gata să sări la prima ocazie... În primă sâmbătă ajunsesem acasă ud, obosit, flamand... Stătea pe telefon de patru ore! - Țușca, dacă tot nu ai chef de assignment, de ce nu ai venit cu mine? - Am și eu o prietena, care-i problemă că stau cu ea de vorbă? - Stai în fiecare seară
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
aproximativ cinci ore, de la Fântâna lui Roland până la Roncesvalles nu-l voi uita ușor, la fel cum nu voi uita foșnetul falnic al bătăilor aripilor acelui vultur impunător. Coborând mult prin pădure, pe un versant destul de abrupt, înfrigurat și complet ud, ajung în sfârșit la Roncesvalles, destinația zilei, stațiune pentru turiști și pelerini situată la altitudinea de 900 metri. Aici este un complex de refugii pentru pelerini, dar și un hotel. Mă cazez la refugiul La Posada, unde sunt sute de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la Iași, sub redacția doctorului C. Vîrnav, a publicat, în nr. 4-5 din 1853, articolul Despre holera aziască (!) [asiatică], unde se specificau "sămnile boalei: greață nesuferită, treapăd și cărcei mai cu seamă la pulpe, răcirea picioarelor, mâinilor, sudori reci, oprirea udului". Apoi "traiul [durata] boalei: 24 ceasuri la unii, la alții 2-4, 5-7, 8-9 zile, după care se taie [încetează] sau dă în lungoarea numită tifoid" (!). Urmau "pricinile" ce stârnesc boala: "stricarea de stomah, prin mâncare și băutură peste măsură sau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
alții, adăpostiți sub frunzare, pe care le străbate ploaia, îngrămădiți unul într-altul pe niște paie care nu sunt decât un burete îmbibat cu apă; alții, în două case, la adăpost de ploaie, fără aer, fără lumină, pe niște gunoaie ude. Nici o pătură... Doi medici, care dorm sub un adăpost improvizat, îi îngrijesc de bine, de rău și le injectează oleu camforat... Aici, un mare număr de bolnavi au prezentat forme delirante, urlând, sfîșiindu-și cămășile, luîndu-o la fugă peste câmp. Au
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
repede, tot mai repede, tot mai repede, gara o simți În spate cum se face, În urma ta, tot mai mică, iar petele roșii, ca sângele proaspăt, palpită pe cărarea Încețoșată pe care Înaintezi cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sus mi-a Îngăduit să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată călătoria! Să fi fost apa de la toaletele aflate Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mesteacăn și-i prăjeam în jăratic. Peștișori de aur, spunea bunicul. Și mulți din solzii lor mici păreau cu adevărat făcuți din foiță de aur. Acum stau adesea ca împietrit cu undița mea, jos, lângă râu, și las o muscă udă să atârne în apă. Știu că peștii au murit, dar credința mea nu a pierit încă. Una din scrisorile de la mama a sosit cu o zi înainte de sărbătoarea miezului de vară. Era într-unul din anii de la început. Ne scoseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fie și numai pentru o singură persoană! Dar cel care deschise ușa era un necunoscut, un tinerel cu vorba repezită și atitudinea unui meseriaș harnic și priceput. Își puse în geantă cele sfinte cum își pune un instalator uneltele. —E ud pe jos, prin câmp? întrebă el. — Da. Atunci așteaptă-mă să-mi pun galoșii. Pășea repede, iar Charlot de-abia reușea să țină pasul cu el. În fața lui, galoșii molfăiau și scuipau noroiul. Aici stătea cândva părintele Russe, zise Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
excursie de două ore prin munți. Ei bine, asta da viață: respir aer curat și proaspăt și pășesc alături de bărbatul meu cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-una în alta, ajungem la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă vait. Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]