5,154 matches
-
meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l văd pe bunicul mort, părăsind lumina care-mi dogorise sufletul. Dar a fost de ajuns să arunc o privire asupra trupului întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că am făcut și eu școala de pilotaj; că am fost chiar pilot de linie și chiar un pilot excelent. Minciuna nu era în întregime minciună. În timp ce eram la Belle Arte, într-o vară, luasem într-adevăr lecții de zbor, uimindu-i pe instructori prin îndemânarea mea care se apropia de la o zi la alta de cea a unor piloți cu experiență. Unul dintre instructori mă sfătuise atunci în modul cel mai serios să devin pilot; eram foarte dotat pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
străduindu-mă să par cât mai degajat. Spre marea mea bucurie, când m-am apropiat, namila s-a dat la o parte fără să mă întrebe nimic, făcându-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întâmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând capul, m-am uitat de câteva ori la Francisc, dar pe mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
singurătatea în care trăiește, iar vorbele mele i-au plăcut. „Aici nu-mi face concurență nimeni, domnule sculptor, nici măcar copacii sau animalele” a zis el și a râs. Pe măsură ce vorbeam, prindeam și mai mult curaj. Îmi lăsam fantezia să zburde, uimit eu însumi de cât eram de dotat în această privință. — „Hai să-ți arăt ceva”, mi-a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apocaliptice. Nu vreau să mă joc de-a terminatorul lumii cu sonații ăștia. Mă așteptam la o soartă mai blîndă, poate un R & R În brațele unei soprane ușor lascive. Și-acum vii tu și Îmi faci mizerii? Wakefield e uimit de această ieșire. Cine ar fi crezut ca Diavolul are atari probleme specifice vîrstei de mijloc? Sărmanul, bătrînul Pan, plîngînd În peștera sa mucegăită cînd lumina orbitoare a unei cruci de neon Îi invadează Întunericul și bucuria. Și Wakefield regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
explică lui Wakefield Sherrill, care știe și ea matematică. În timp ce continuă să admire fața de masă, Maggie Îi atrage atenția cu o privire. Se simte flatat că această ecuație are oarecum legătură cu ideile sale despre starea imaginației, dar este uimit de persistența foarte neimaginară și de loc pe cale de dispariție a dorinței lui. Presupune că forța care Împiedică lumea să se dematerializeze este libidoul. Atracția. Maggie se linge pe buze și dorința lui crește. Poate că și atracția este tratată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cei din sală nu apreciau glumițele lui de Început pe seama profesiilor lor, menite să spargă gheața, dar alteori publicul era fascinat de această lipsă de respect și asculta fiecare vorbuliță a lui cu un soi de uimire. Wakefield Însuși era uimit cînd ecoul unor astfel de reacții Îi ajungea la urechi. „Fantastic“, "un adevărat profet“ „vizionar“ erau doar cîteva din cele mai stînjenitoare evaluări ale Îndemînării sale. Dacă Wakefield ar fi fost predicator, ar fi putut lua astfel de laude drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ăia În jur? Lui Wakefield Îi place barul ăsta. Scopul unui bar bun, după părerea lui, este acela de a furniza un spațiu pentru libertățile de tot felul, iar un bar grozav se poate extinde practic la infinit. Mereu Îl uimește să vadă o sală plină, seara, de oameni redusă, dimineața, la adevăratele ei dimensiuni. Goală, este imposibil să-ți Închipui cum un spațiu atît de mic a putut să adăpostească atîtea trupuri și să Încapă fudulia În creștere a acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Oh, ce noroc pe tine, Diavole! Drumul pe care apucă Wakefield plecînd din rai urcă și se Încolăcește și se Întoarce pe propriile-i urme, refuzînd să se conformeze oricărei structuri narative tradiționale. Conduce toată noaptea de-a lungul țărmului, uimit la răstimpuri de strălucirile de pe cuprinsul oceanului Întunecat, de căprioare care trec În fugă șoseaua. Spre ziuă se oprește și se odihnește vreo oră În mașină, somnul fiindu-i Însoțit de bubuiala valurilor, la vreo sută de metri sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
altă parte, mintea ei se mișcă rapid de la particular la general. Fie din cauza faptului că a citit mult, fie pentru că e bibliotecară și trebuie să răspundă unor Întrebări care merg de la trivial la cosmic, Margot are intuiții bruște care Îl uimesc pe Wakefield ca și cum ar veni din propria lui minte. Merg la matineuri, cînd afară este Încă lumină și ies din sală după căderea Întunericului și totul pare schimbat. Realitatea este atît de ieftină În comparație cu ecranul; melancolia și tristețea guvernează trotuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și așează-te pe sofa. Wakefield se supune. O simte pe Zelda urmărindu-l din priviri În timp ce-și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
păru să-mpărtășească starea de seninătate și comuniune pe care o trăia Fran și continuă să urle mai tare ca oricând. Hai, lasă-mă să-ncerc și eu. Îmi dau seama că nu e punctul tău forte. Fran fu prea uimită ca să se înfurie când Jack îi luă copilul din brațe și îl ținu lipit de umăr, cu fața îngropată în stofa aspră a hainei, atât de strâns încât Fran se temu că avea să se sufoce. Și-l putea închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl atașă la ceva care semăna cu un fier de ondulat părul. — Aceasta e sonda pe care-o introducem pentru colectarea de ovule. Folosim un prezervativ, desigur. Sincer, consumăm mai multe prezervative decât Warren Beatty în secția asta. Fran chicoti, uimită din nou de cât de destinsă era atmosfera. — Punem partenerii s-o facă, dacă nu cumva tremură ca o frunză-n vânt. De fapt, adesea au nevoie de mai multe sedative decât femeia. Oare de ce nu mă mir? Deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și știți ce a făcut? Sunt sigură că n-ar vrea să vă spun asta, dar cred că a venit momentul să i se recunoască meritul. Fran asculta fascinată. — A obținut el fondurile printr-o organizație de caritate. Fran era uimită și chiar puțin descumpănită. O asemenea generozitate era ieșită din comun. — Și de data asta a funcționat. Cred că e bărbatul cel mai minunat pe care l-am întâlnit vreodată. Fran auzi pe cineva, probabil soțul, comentând în fundal. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întotdeauna ce părere ai de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună dreptate, soția și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să-l poată contrazice, să poată nega acuzația, dar nu putea. Era adevărat. Asta era exact ce gândise despre el. Până acum. Dovedind un simț infailibil de coordonare, Fran își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lucru îi provocase plăcere. Dacă i se păruse o lovitură extrem de rafinată. Doamne, îl ura. După povestea cu compania de autobuze, ar fi trebuit să știe că s-ar preta la orice. — Mulțumesc că m-ai anunțat, Ronnie. Fran fu uimită că nu amuțise cu totul. Luă primul lucru care-i pică în mână de pe birou, o cană pe care scria „NU EȘTI UN CETĂȚEAN ADEVĂRAT FĂRĂ CITIZEN“, o frază destul de stângace dintr-o campanie promoțională de pe vremea când redactor-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
una în suferința celeilalte. Îi mai fac și alte analize, dar nu sunt semne prea bune. Trebuie să găsesc ajutor specializat pentru mama. Îi e foarte greu să facă față situației. — Nu zău. Intensitatea amărăciunii din vocea lui Stevie o uimi pe Fran. — Lui Phyllis i-a fost greu să înfrunte și varicela. Mai puțin când a avut-o ea. Atunci toată lumea a trebuit să se învârtă în jurul ei. E nevrotică, Fran. — Da, dar o nevrotică cu motive îndreptățite de îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Uite ce-au pățit celelalte ziare când au făcut asta. Au sfârșit prin a-și tăia creanga de sub picioare. Le-a crescut tirajul pentru o vreme, dar au afectat industria pe termen lung. — Jack, Jack, țâțâi nesuferitul de Nelson, mă uimești. Încă mai consideri concurența un lucru bun, nu? — Sigur că da. Fără ea începi să te complaci și, când te complaci, s-a dus jurnalismul de calitate. Trebuie să-ți dorești să urmărești un subiect, să-l urmărești bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o lună. Își impuse să nu se gândească la ce avea să se întâmple dacă se dovedea un eșec și n-aveau să poată plăti împrumutul acordat de bancă. Perspectiva era prea sumbră pentru a o putea înfrunta. — Ce mă uimește, remarcă Stevie, în timp ce lucrau la încă un plan de cheltuieli, este cât de detașată pari în privința nunții ăsteia. Ești singura mireasă pe care am întâlnit-o vreodată care e mai preocupată de termenele de predare decât de lenjeria de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mult persoanele care-i tot dădeau cu „vremurile bune de odinioară“. În mare, numai bune nu fuseseră, dar felul în care bătrânii erau abandonați de familiile lor îl scotea din minți. Faptul că Fran putuse să accepte lucrul ăsta îl uimea sincer. — Uite ce e, te-ar ajuta cu ceva dacă m-aș duce eu să-l văd mâine și să stabilesc o oră la care să-l poți vizita? Poți să-l lași pe Wild Rover cu mine. — Oh, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cineva să fie atât de lipsit de inimă? — Oh, Doamne, Ben, sări ea să-l îmbrățișeze. N-am știut! — Iar acum s-a întors și o să facă din nou același lucru și îmi fac griji pentru tata. Se opri sfios, uimit de propriul său curaj. — Tu ești singura persoană care-o poate opri. — Eu? Sigur știi că tata e îndrăgostit de tine. De câteva luni bune. Ascultă cântece siropoase, se îmbată și rămâne uitându-se la ziarul tău. Dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
frații aici pe Rahova. Ea mi-a zis, mămică, să fii cuminte, și i-am promis lui mămica că voi fi cuminte. „Acum îmi iese o măsea de minte“ - Gavrilă Este cel din cazul Mihalea. Cu Păun. Întâi m-a uimit cu play station. Apoi, a dat totul pe computer. Dialogul cu el e ciudat. Se impune: nu bagi de seamă că vorbește, apoi, la sfârșit, realizezi că-i dai ceva. A scris, pe baza transcrierii interviului, un text. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
doar dânșii, bunăoară, Trag și peste, trag și-n bară. Unii par ca din bumbac, Alții - lână scărmănată; Se întâmplă câteodată Că în ploaie se prefac. Uneori, în câte-o noapte, Întunericul sporește, Iar când oamenii se scoală, Toată lumea se uimește: Peste oala cea cu smoală S-a vărsat una cu lapte. Fie mari sau fie mici, Preferați sunt de pisici. Am mai spus și-n alte dăți, Pe la scurtele popasuri, Când scriam aceste file: Am prins unul cu mustăți, Care-avea
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
nu fără malițiozitate, că „În sinea lui, alter-ego-ul scriitorului din romanul Venin de mai (neterminat, publicat postum, în 1971, n.n.), pictorul «constructivist» Andrei Mile, își spune că literatura prietenilor săi plecați peste hotare e «ilizibilă» și că succesul ei îl uimește”. Criticul Constantin Trandafir are dreptate să aprecieze - într-o fișă de dicționar - că: „Dacă piața românească a operei de avangardă a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]