4,882 matches
-
tocurile mele și sprijinindu-mă de balustradă. Lurch, care ținea isonul cântecului ce se auzea, fluierând printre dinți, se întoarse rapid și aproape că-și mușcă vârful limbii care îi atârna într-un colț al gurii. —Sam? zise el cu uimire. Parcă ai apărut dintr-o reclamă la parfumuri. —Mulțumesc. Cred. Auzi, ai pus toate cadourile în cabine? Am uitat să-ți dau telefon azi să-ți aduc aminte. —La cât am muncit? Le-am pus, cum nu! Eu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aflu la o petrecere la care cunoșteam atât de mulți oameni încât nu trebuia să faci conversație cu un străin sau cu o sticlă de votcă. Primul peste care am dat a fost Matthew, la vederea căruia am clipit de uimire. Se vedea de la o poștă că era entuziasmat de succesului producției, lucru deja evident, și fața lui căpătase o culoare pe care nu o avusese până atunci. Și nu purta ochelarii. Fără ei, era aproape frumos. Era pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-a auzit vorbind despre Tabitha care urma să-i spună totul lui MM. Dar dacă Hazel avusese dreptate și el nu flirtase cu Tabitha decât la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Încercăm să ajungem la un acord. Avem puteri depline ca să începem tratativele. Dacă șoseaua îi deranjează pe yubani, suntem autorizați să-i reinstalăm pe malul opus al râului San Pedro. Acolo e vânat bun. Îl privi stăruitor pe inginer, cu uimire, de parcă ar fi crezut că încerca să-și bată joc de el. — Să-i reinstalați pe yubani pe teritoriu huanga? Huanga și yubani-i sunt dușmani de moarte de când e lumea și pământul. Doar râul San Pedro îi poate împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trăit cu ei mai mulți ani. Îmi ziceau José Correcaminos, adică José, „Curierul lui Dumnezeu“, pentru că ani de zile am dus scrisori de la o Misiune la alta - făcu o pauză de parcă i-ar fi lăsat timp să-și revină din uimire, și apoi continuă: Kano spune că ai vorbit cu albii care ne-au năpădit pământurile. Cine sunt? Ce caută? — Sunt oameni de la Guvern. Vor să construiască o șosea... — Șoseaua asta ne va aduce daune? — Va străbate teritoriul yubani. De la râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mă mai intereseze ceva nou. Faptul că omul va ajunge pe Marte, că avioanele vor zbura de zece ori mai repede sau că televiziunea se va vedea în trei dimensiuni, mă lasă complet rece. Am ajuns la capacitatea mea de uimire în ceea ce privește tehnica și, odată ajuns acolo, la limită, am început să dau îndărăt, să caut adevărul în sens opus. Acum mă uimesc lucrurile mici, miracolul zilnic al florilor ce se deschid, norii care trec, furnicile care lucrează împinse de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
respectă decât pe cel care se face respectat, iar limbajul unei „tzanza“ este un lucru pe care ei îl înțeleg. Când vei duce aceste două capete micșorate, frica îi va face să se mai gândească. Îl privi pe indian cu uimire. Vru să spună ceva, dar descumpănirea îl împiedică. Până la urmă, repetă cu efort: — Când voi duce...? Cine a spus asta? Eu n-o să duc nimic nimănui. Și cu atât mai puțin aceste rămășițe omenești. Chiar ați înnebunit? — Nu. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire și plin de o admirație covârșitoare înțeleg de ce planeta Pământ se numește Planeta Albastră. Secundele devin ore, iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat. Pământul așa cum îl știu eu, mare și plin de forme de relief, miliardele de
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
în alb și negru. Florile erau mari și albe, iar trunchiurile negre ale copacilor se conturau frumos sub crengile argintii. Cheia de aramă se potrivea la ușa pe care era desenată litera „A”. Când am deschis-o, am zărit cu uimire o mulțime de cuști goale, ruginite, unele peste altele, iar pe două dintre ele se mai zăreau încă etichetele de la Zoo. Cu cheia de aur în mână, am plecat mai departe și am găsit și ultima ușă pe care era
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
Zoo. Cu cheia de aur în mână, am plecat mai departe și am găsit și ultima ușă pe care era tipărită litera ”S”. Cu grijă am deschis-o și pe aceasta, iar ce am văzut m-a lăsat mută de uimire. Camera avea un minunat curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
destul de puțin probabil că era vorba de Fergus. Oricum, lui Hugo nu-i păsa. Avea pe cap probleme mult mai presante. — Draga mea, a încercat el. Și cum ziceam. În legătură cu asistenta Harris... —Asistenta Harris? Ochii Amandei s-au lărgit din cauza uimirii disprețuitoare. —Doamne, Hugo, ești incredibil! Suntem martorii unui scandal de primă clasă, iar tu vrei să vorbești despre nenorocita de asistentă Harris? — Dar trebuie să rezolvăm situația asta. Nu acum, i-a sărit muștarul Amandei, care a făcut un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zis el ridicând o mână. Hugo Fine. — A, îmi amintesc, a spus ea dându-și seama, dezamăgită, că acest cavaler cu vorbe blânde și batistă curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
facă să vă ajute- să spunem, să ținem copilul câte-o oră în plus, din când în când - vă rog să mă anunțați. Noi suntem aici ca să vă sprijinim pe dumneavoastră și, desigur, pe Theo, în orice fel putem. De uimire, Hugo a simțit cum alunecă într-o parte. Dar, în ultima secundă, a reușit să se oprească să nu cadă de pe scaun; ba chiar, a reușit să bolborosească niște cuvinte de mulțumire. Cu toate că tot nu-i venea să creadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înțeleaptă e. Înțeleaptă. Hugo putea să găsească mulți termeni ca s-o descrie pe Laura. Dar ăsta nu era unul dintre ei. M-a ajutat să realizez ceea ce refuzasem să-mi dau voie să accept. Ochii Amandei se lărgiseră din cauza uimirii. Că unele femei pur și simplu nu s-au născut ca să fie mame. Dar că toată călătoria- nașterea copilului și așa mai departe- a fost o parte necesară a drumului către conștientizarea de sine. — Am înțeles. Tonul vocii lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu reumatismul, dumneata cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu tot dinadinsul să producă zâmbete strâmbe, ca la camera ascunsă? Musafirul începu să tremure. Uimirea întipărită pe chipul său nu părea deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul care puteți să spuneți cum se va termina totul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în seamă: „Se pare că pentru acest Papă, a vesti Evanghelia, datorie principală a Succesorului lui Petru, înseamnă a-l vesti pe om, a vesti viața, a vesti Evanghelia vieții. O evanghelie care, traversându-i inima, lasă un sens de uimire profundă, umană și religioasă”. Concluzie În cadrul acestei teme am încercat să trasăm linia roșie a problematicii despre demnitatea persoanei umane și despre valoarea vieții sale, pornind de la viziunea antropologiei clasice, cu referire la fenomenul bolii. După o analiză scurtă, dar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
la mine?!” El tresări, recunoscând vocea Vasilicăi, și-și îndrepta privirea dincotro venea chemarea. Vru să răspundă... Da, da, Fată!”, dar, nu putu; limba nu-l asculta, parcă i-ar fi luat-o cineva în stăpânire. Umplut de mirare și uimire, privirea i se orpi... la câteva cruci mai sus, pe marginea aleei care suie la Biserică. Acolo, Vasilica i s-a arătat, stând rezemată la dreapta unei cruci de marmură albă. Era înltă, subțire, înveșmântată într-un voal alb, iar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înveșmântată într-un voal alb, iar pe cap cu o cununiță de flori albe de măr. Toată era numai zâmbete. Așa cum stătea rezemată cu o mână în șold, parcă era una cu crucea. Dar, nu și-a revenit bine din uimire, cu vorbele, ”da, da, Fata”, rămase în gât... că, Vasilica începu să se îndepărteze încet-încet, învăluită într-o lumină mare, pierzându-se în adâncul cimitirul printre cruci, șoptind ”Goguu Goguu!” Iorgu a rămas cu cuvintele, ”da, da, Fata”, pe buze
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mormăituri, în fiecare mocnind un sâmbure de foc. Ei plutesc între Cerul lui Dumnezeu și pământul sărman... Ei sunt imaginea veșnică a tuturor călătoriilor, a cautărilor, a dorințelor și dorurilor de casă. Într-o stare de contemplație, dar și de uimire, Iorgu se pomeni murmurând: - Precum ei atârnă temători, între Cer și pământ... la fel atârnă, temătoare, sufletele oamenilor, între tempo- ralitate și veșnicie!... Precum în Cer așa și pe pământ... Unde, oare, am citit asta, unde?!... se întrebă el. În
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
are ca protagonistă pe autoarea Însăși) era acasă, În Șugag-Bârsana (sat din județul Alba), În timpul sesiunii de examene studențești din vara anului 1948, când ea trebuia să termine facultatea. Drumul de la Sebeș-Alba până la Bârsana măsoară 23 de kilometri. Citim cu uimire și, totodată, cu admirație infinită că Pazi a parcurs singură, pe jos, această distanță. Cu vreo două-trei zile În urmă ea străbătuse același drum, tot singură și tot per pedes, dar În sens contrar, de la Bârsana la stația C.F.R. Sebeș-Alba
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
suflet, sfâșiindu l fără zgomot. Dar mamele noastre?” Când gardianul o anunță pe Pazi să iasă din celulă și să-l urmeze la un birou, era chiar ziua a 40 a, după socoteala lui Capotă, care a rămas plin de uimire. Va fi dusă Pazi, Împreună cu cele nouă fete din lotul său la penitenciarul din Cluj și de acolo mai departe, la Închisoarea de femei din Mislea, unde toate Își vor aștepta procesul ce va fi judecat de Tribunalul Militar din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
desprins de pe sfoară, sub privirile uimite ale lui Janet, care șurubărea ca de obicei pe la mașină, un șirag de paprici de cea mai bună calitate aduși din Ardeal. În mai puțin de două zile i-am stins pe toți, spre uimirea maică-mii, Îi tăiam În bucăți mici și Îi presăram pe pâine cu zacuscă, apoi uscam imediat o cană cu apă și treceam la următoarea specialitate cu ardei iuți. Singurul rezultat al experienței cu ardeii a fost că mi-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lemn și a mucegai, ca și cum mirosul vechii Cetăți plutise de peste drum până aici. Din nefericire În acea zi muzeul era Închis. Toate ușile de pe coridorul Îngust erau Închise cu excepția uneia singure... Am pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate În coperți groase, care Adina Dabija 28 răspândeau un miros discret de piele de pe vremuri. Un domn rotofei, blond, cu ochelari cu ramă aurie și cu ochi verzi jucă- uși s-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În urma lui tata pe lângă tufa de zmeură pe portița care duce În sus spre biserică, nescăpând de binecuvântarea usturătoare a urzicilor. Pe drum ne-am Întâlnit cu Veta, verișoară-mea, cu fetele ei, care au rămas cu gura căscată de uimire să mă vadă tocmai pe mine - ptiu, ptiu, dracul gol ! - În drum spre biserică (aveam această reputație pentru că fusesem văzută sărutându-mă cu un băiat la discoteca din sat). la câteva minute după Începerea slujbei, Veta m-a tras deoparte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de pe fața lui roberto după reve- nirea din Kosovo, privirea fixă cu care ducea țigara la gură, stând În capul oaselor la ora trei dimineața, În timp ce din trupul său Încă mai ieșea abur după duș mi s-au părut metafizice. Uimirea aceea de dincolo de neînțelegerea lucrurilor gravată pe fața lui era expresia uimirii mele fundamentale din copilărie că e posibil să obții un castel În propria-ți palmă lăsând ceara unei lumânări aprinse să se prelingă În ea. Am remarcat pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]