5,157 matches
-
versul al treilea alătură metafora personificatoare (Plânsul streșinii suspină) unei comparații dezvoltate. Analogia dintre zgomotul ploii și cântecul viorii, înlănțuită cu o amplă personificare, sugerează ideea că, prin lacrimile ploilor, natura își spune trista poveste a unei vremi de mult uitate. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța acțiunilor de protejare a mediului Zi de zi ne confruntăm, fără excepție, cu vești îngrijorătoare privind viitorul planetei pe termen mediu și lung. Tocmai pentru a preveni poluarea mediului și degradarea calității vieții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O sută de ani de zile la Porțile Orientului (Ioan Groșan), în ale căror oglinzi fantaste se reflectă o întreagă literatură? Și totuși, fără să fim biblioteci călătoare, aproape uitate ecouri din cronici, din „dimineața poeților“, din poezii clasice ori moderne, din proza mai veche sau mai nouă intră în rezonanță cu noile texte, deci literatura este vie, este „un text continuu“. Se cuvine așa dar să urmăm calea ei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dinastică, precum și o intervenție a papei. Acesta din urmă a dat o enciclică (Cum multa, 8 decembrie 1882) care să clarifice situația din Spania, recuzînd confuzia religie/ politică. Pragmatismul este deci principala caracteristică a poziției pontificale. De asemenea, nu trebuie uitate contradicțiile și evoluțiile în cadrul regimului de durată al lui Leon al XIII-lea (1878-1903) și, mai ales, trebuie acordată o mare atenție problemelor naționale. În ansamblu, relațiile partidelor politice de inspirație creștină cu Roma erau complexe. În contextul centralizării romane
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
românești", cu vulnerabilitatea de a bea "până la fund paharul umilinței", de a fi trimis la eșafod, sfâșiat în bucăți, "fiindcă prin mine grăiau toate generațiile stinse în robie și nemângâiere, memoria fraților de luptă pieriți în furci și în ocnele uitate ale Siberiei."194 A rămas să-și ducă blestemul și sub ocupația germană din București, ziarul Lumina având drept scop să-i convingă pe nemți că nu pot fi atât de orbi, încât să admită proiectul rusesc de nimicire a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
trebuie observat că practica traducerilor îndeosebi a traducerilor de texte filozofice, a fost întotdeau-na foarte răspîndită, iar textele traduse au avut efecte culturale deosebit de marcante. Un exemplu edificator în acest sens îl constituie destinul vechii filozofii grecești, care a fost "uitată" de lumea europeană a Evului mediu, dar a fost tradusă în arabă (o limbă mult deosebită de cea a originalelor), apoi cultivată și răspîndită de filozofii arabi, iar comentariile acestora, traduse în latină, au devenit cunoscute europenilor, ceea ce a inițiat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
despre misterul-sumă care e misterul cosmic. Pretutindeni hieroglife! Dat fiind că instrumentul pentru stabilirea corelațiilor e imperfect, lumea pare o criptografie imensă (cum și-o imagina Schopenhauer), entitate implicând relații oculte, ermetice între părți: În chip de rune, de veacuri uitate,/ poart-o semnătură făpturile toate..." La autorul Nebănuitelor trepte cuvinte-vedete, cuvinte-semnale, cuvinte investite cu "sarcină mitică", gata să opereze emblematic, acreditează ideea (plasată într-un aforism) că "toate lucrurile" sunt misterioase, unele fără corespondențe în limbaj. Păienjenișul indispune, îndoielile proliferează, tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
etniei, pasional și reflexiv, programul său tinde spre panoramic și uriașenie. Stilistic, arhitectonic, Imnele bucuriei prefațează toate construcțiile viitoare de gen: viziunea (supradimensionată hugolian), regia, mișcarea, instrumentația verbală, toate instituie o heraldică particularizantă între introspecție și oracular. Texte imnice, acum uitate, publicase în 1934 Adrian Maniu în Cartea țării. Țara lui Ioan Alexandru, începând cu Imnele Transilvaniei (1976), se revarsă în aproape două mii de poeme motive de ceremonial, de solemnități și elegie. Preluând clișee de la începutul veacului, evocatorul Clopotarului mergea în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poem curge veșnic, semințele vieții contagiază neantul; tot locul e patria Verbului; eu nu hărăzire cerșesc, ci puterea de-a fi mai nevolnic; în miezul Cuvântului e patria mea, cea întinsă cât tot Universul, Cu ochii de iarbă eu văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Același limbaj halucinatoriu, consecvent oniric imprimă scenariilor din Inima reginei (1971) accente esoterice imprevizibile cu tangențe în epopeile medievale franceze și germane; ecouri se semnalau la noi, anterior, la Eminescu, mai târziu la Emil Botta, la Virgil Gheorghiu ori la uitatul Simion Stolnicu. Spaimă și vacuitate, premoniții și peregrinări în absurd, un subliniat demonism și coșmare, acestea și felurite neo-simbolisme configurează un cadru constrictiv, anxios. Prin cetate mișună șobolani; realul inculcă aprehensiuni, nimeni necunoscând Calea. Totuși, Țara lui Ieronim e "țară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
totul, complexă, se constituie într-o admirabilă fugă muzicală. Simbolica goană hipică în proiecție romantică, împreună cu "fecioara pământului brună", pare o prelungire tandră dintr-un Eminescu fantasmatic. Pe de altă parte, se schițează discret aprehensiuni, temeri difuze de context repede uitate. La Bolintineau făcuse impresie un fragment din Mihnea și baba, o cavalcadă nocturnă tenebroasă cu efecte de mașinărie romantică, pe fundal demonic, terorizant; ritm gâfâitor, precipitat, în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
finalmente într-o idee-boltă: anume că orice creație semnificativă în slujba unei cauze fundamentale, e într-o măsură askesis, jertfă de sine: La Căușani, la Țipova sub piatră, La Căpriana poate-n țintirim, pe subt Moldova undeva, de veacuri, doarme, uitat, Zugravul Anonim. Istoria miroase a vopsele, zugravii au lăsat de mult pictatul, dar până astăzi universul încă de la aceștia-nvață anonimatul (...) Eu, prin acele vremi, l-aud sosind trasă i-i fața, mută-i este slova, c-un coviltir de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
asfel să cercetăm și spiritualitatea hindusă, daoistă, budistă, confucianistă, iudaică, islamică, zen și altele, urmărind să surprindem influențele lor specifice asupra vieții cotidiene a respectivelor comunități, inclusiv a preocupărilor lor de natură economică. De asemenea, am căutat și alte doctrine uitate, mai laice, cum sunt distributivismul, sau comunitarianismul. Am căutat să surprindem determinantele psihologice ale comportamentului economic, printr-o cercetare transdisciplinară. Pe scurt, concluzia este că omul s-a îndepărtat suficient de mult de natura sa profundă, astfel încît însăși natura
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pînă la Heidegger, se naște știința și tehnica sa. Întreaga istorie, dacă vreți, este una a Ființei. Cursul său nu mai este influențat atît de războaie, decizii politice, realizări economice sau inovații științifice, cît de modul cum e gîndită, sau uitată Ființa. " Esențialul descoperirii a ceea ce este eficient considera Heidegger nu a avut loc și nu are loc în științe, ci în filosofia originară, în marea poezie și în proiectele sale (Homer, Vergiliu, Dante, Shakespeare, Goethe) (...) Științele nu își primesc fundamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
totul s-a degradat și dereglat pînă la ridicol, totul e plin de ignoranță. Acest centru primar ocultat al începuturilor trebuie regăsit și readus în prezentul degradat în care rătăcim. Odată cu el este așteptată și o altă gîndire, originară dar uitată cîndva, îngropată sub pașii noștri și singura care ne-a rezervat un viitor, la limita cuvintelor Cu cît ne ocupăm mai mult de limbaj, experiem o corespondență precară între cuvinte și idei, între vorbire și realitate, uităm sensuri originare, care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
semn", zice Domnul. Și atunci ? Concret, dacă datoriile suverane actuale sunt păcate ce trebuie ispășite și nu pot fi iertate, vor apărea excomunicări și prevalențe economico-religioase ce riscă să trezească demoni întunecați care pot genera totalitarisme pe care le credeam uitate în noaptea istoriei. Aferim ! Tot ce implică divinul se manifestă în constituția umană și-l poate ridica pe om către Sine. Asta și face ființa umană superioară îngerilor. Omul e sigiliul de pe lăzile lumii, inclusiv pe ale celor pline cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se gîndească la faptul că li se poate întîmpla și lor, au preferat să se viseze deasupra istoriei. Numai că nimeni nu e infailibil pe pămînt. Și șocul a venit cînd le era lumea mai dragă, poate prea dragă în raport cu uitatele valori transcendentale. Iar măsurile adoptate la Consiliul European din decembrie 2011 rigidizează atît de mult sistemul, încît, întins prea mult, hamul va plesni și se va rupe în bucăți. Sunt idei aprioric eșuate. De ce ? Pentru că piețele nu mai cred în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a vâna în spatele fiecărui cuvânt, gest sau critică adusă politicii israeliene un fundal antisemit. Intimidare ale cărei ține sunt deopotrivă presa, responsabilii politici și intelectualii. Pe de altă parte, focalizarea pe antisemitismul provenit din mediile imigrației din cauza conflictului israeliano-palestinian face uitată recrudescența antisemitismului în anumite straturi ne-musulmane ale societății franceze, care găsește justificare în chiar în acest conflict pentru a da frâu liber unei argumentații inspirate din arsenalul clasic al acestui rău recurent. Fapt este că tabuul antisemitismului a dispărut
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pare să fie stabilirea identității dintre persoana originală și cea înviată, crede autorul, și ne furnizează pilda lui Toma d'Aquino privind învierea canibalilor și a celor mîncați de ei. Oamenii de știință au învățat că multe teorii vechi și uitate trebuie la un moment dat reamintite și reconsiderate. Așa s-a întîmplat, de pildă, cu teoria heliocentrică. Autorul consideră că a venit timpul ca oamenii de știință să reconsidere ipoteza existenței lui Dumnezeu, teoria "punctului Omega", despre care Tipler a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
296-299. 143. G. IBRĂILEANU, Eminescu, Edit. Junimea, colecția Eminesciana, Iași, 1974, pag. 250-251. 144. Volumul antologic Amintiri despre Eminescu, Edit. Junimea, 1971, pag. 195-196. 145. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. IV., pag. XI. 146. L. GALDI, Centenarul unei elegii uitate: "Cîntecul lăutarului, în volumul Caietele Mihai Eminescu l, 1972, Edit. Eminescu, pag. 47-57. 147. IDEM, ibidem, pag. 50. 148. ȘERBAN CIOCULESCU, Varietăți critice, 1966, Epl, în articolul Motivul lebedei lui Eminescu, pag. 229. 149. IDEM, ibidem, pag. 230. 150. M.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
loc carității, fericirii oferite și primite în direct și în gros-plan. Gata cu rivalitățile simbolice ale schimbului-cadou primitiv, spectacolul nostru e feeric, consensual și lacrimogen, este cel al bunătății totale, al darului consumat și mediatizat, al cadoului promis, expediat și uitat. După consumul demonstrativ rezervat claselor bogate, vine la rând supralicitarea Binelui televizat. Între hedonism și dezinteres, individualism și altruism, idealism și spectacol, consumerism și generozitate nu mai e niciun antagonism, epoca noastră a semănat confuzia în privința vechilor frontiere, spre cea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
activitate al Întreprinderii. Acestea se referă la trecutul Întreprinderii, piața sa și poziția În cadrul acesteia, clienții și accesul la ei, procesul de producție, valorile etc. (Ceddaha, 2007, p. 31). În acest tur de orizont destinat Înțelegerii funcționării Întreprinderii nu trebuie uitate alte elemente, care nu țin neapărat de analiza strategică, dar care permit Întregirea diagnosticului asupra Întreprinderii, precum analiza sistemelor informaționale, organigrama juridică și funcțională sau funcțiile principale ale Întreprinderii (aprovizionare, financiară, resurse umane, producție etc.). Acestea sunt, În general, realizate
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
ascuns sub văluri, va păstra pururi în ea ceva dintr-o fantomă, ceva din tăcerea pietrei, tăcere legată de întâlnirea cu Gorgo. Admet, care nu este nici pe departe un erou tragic, nu va avea decât o mică bănuială, repede uitată, o rapidă și trecătoare intuiție a unui adevăr ce va rămâne secretul Alcestei, bine păzit de muțenia femeii. Cei ce califică piesa lui Euripide drept tragicomedie uită, fără îndoială, de această muțenie care preschimbă o femeie vie într-o statuie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
voci susținute de ritmul muzicii și al verbului poetic un echivalent al statuii care prinde viață, al pietrei în care e încorporată forța imaterială a psyche-ului? S-ar părea că, în viziunea occidentală asupra teatrului no, e cam prea des uitată importanța - pentru o estetică a apariției - a acestor puteri ale vocii, una care este deopotrivă poezie și muzică. Vocea și muzica anunță ivirea fantomelor ce vor căpăta o formă, un trup. Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sufletului profetic” al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spiridușul”, ca metaforă a actorului ce vorbește în numele întregii trupe: „If we shadows...”. La sfârșitul Furtunii, Prospero trage el însuși concluziile acestui teatru al vrăjitoriilor și al puterii asupra spiritelor, asupra umbrelor, putere ce încetează odată cu căderea cortinei. Nu trebuie uitată nici Rosalinda din epilogul piesei Cum vă place, care manipulase ambiguitățile și metamorfozele sexelor, care, deși nu e magiciană, dirijase totul din umbră, la fel ca Prospero sau Oberon. Ei îi rezervă autorul rolul de a sublinia, în final, împletirea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]