KorAP: Find »[drukola/base=unghie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...185 >

4,618 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Jeffy, dar aveam nevoie de o zi pe săptămână să‑mi alin durerea din tălpi. Părul Îmi era curat și prins În genul acela de coc voit dezordonat pe care Emily Îl purta mereu fără vreun comentariu din partea ei, iar unghiile - deși nedate cu ojă - erau lungi și aveau o formă rezonabil de frumoasă. Mă răsesem la subraț În ultimele patruzeci și opt de ore. Și, cel puțin ultima dată când mă privisem În oglindă, nu găsisem nici o erupție facială masivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

dichisite. CÎnd Viv lăsă capacul de la borcanul cu muștar ridicat, el Îl Închise. Dar Întinse pisicii fărîmele de carne și gelatină rămase În farfuria lui la sfîrșitul mesei - o lăsă să i le lingă din palmă, o dată cu buricele degetelor și unghiile. După ce pisica termină, miorlăi cerînd mai mult. Avea un miorlăit subțire, ascuțit. — Parcă are ace-n glas, zise Duncan. — Ace? — Simt ca și cum m-ar Înțepa. Domnul Mundy nu Înțelegea. Întinse mînă s-o pună pe capul pisicii. — O să vă zgîrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu Champion! Domnul Champion era maistrul fabricii, un om delicat, pe care fetele Îl cam terorizau. Așa faci tu. Te-am auzit! Și așa face domnul Champion. Puse figurina pe Încheietura brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica mîna să și-o aranjeze la loc. MÎinile Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate scurt, dar străluceau de parcă ar fi fost lăcuite. Părea atît de matur și Încrezător, și atît de relaxat În hainele lui obișnuite, Încît Duncan, dincolo de sentimentul de stînjeneală, se intimidă brusc. Încordarea nervoasă Îl făcu aproape să rîdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ar fi spus: Desigur, noi două ne Înțelegem. De parcă ar fi vrut să spună, de fapt, Toți sîntem „prieteni”, noi, ăștia. Își trăsese mănușile pentru a scoate o tabacheră de argint din buzunar, și cînd o deschise, Helen Îi observă unghiile scurte, cu manichiură Îngrijită, și un mic inel cu pecete pe degetul mic al mîinii stîngi. Întinse tabachera. Helen clătină din cap refuzînd. Totuși, Julia făcu un pas Înainte și, Împreună cu Ursula, Își apropie țigara de brichetă, pentru că o pală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cînd eram acolo săptămîna trecută. Am schimbat doar cîteva cuvinte. L-a cunoscut pe frate-meu cu mulți ani În urmă. Nu Înțeleg de ce trebuia să vină neapărat aici. Începuse să-și muște un deget, mai precis pielița de lîngă unghie. Își ținea capul plecat, iar părul ei negru și des Îi căzuse puțin pe față. Helen o urmări o secundă, apoi se Întoarse să răsfoiască hîrtiile din dosar. În cele din urmă, Viv spuse, destul de neconvingător: — Vrei să ne Întoarcem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou, un fragment de unghie lîngă coșul de hîrtii, o geană, pudră căzută de pe obrajii ei. Dacă aș auzi, Își zise Helen, că Julia a murit azi, aș veni aici, la fel ca acum, și toată mizeria asta ar fi motiv de tragedie. Dar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În picioare și-și frecă fața. Traversă camera și ieși din conul vederii lui Duncan, iar sunetul fu curmat brusc. În timp ce mergea, Duncan observă că-și scosese pantofii. Avea găuri În ciorapi care lăsau să i se vadă degetele cu unghiile netăiate. Această imagine a găurilor și unghiilor Îi dădu curaj lui Duncan. CÎnd Fraser se Întoarse la fotoliu, intenționînd să se cufunde din nou În el, Duncan bătu În geam. Fraser se opri brusc și Întoarse capul, Încruntîndu-se, căutînd sursa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
camera și ieși din conul vederii lui Duncan, iar sunetul fu curmat brusc. În timp ce mergea, Duncan observă că-și scosese pantofii. Avea găuri În ciorapi care lăsau să i se vadă degetele cu unghiile netăiate. Această imagine a găurilor și unghiilor Îi dădu curaj lui Duncan. CÎnd Fraser se Întoarse la fotoliu, intenționînd să se cufunde din nou În el, Duncan bătu În geam. Fraser se opri brusc și Întoarse capul, Încruntîndu-se, căutînd sursa sunetului. Privi spațiul liber dintre draperii - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tremura; trebui să-și coboare capul și să soarbă repede ceaiul Înainte de a-l vărsa. Iar cînd Își răsuci o țigară, tutunul căzu din hîrtie. Ea puse ceașca jos și-l ajută să culeagă firele de pe masă, folosindu-se de unghiile ei lungi și glumind pe seama asta. După ce trase un fum, se mai calmă puțin. Își termină ceaiul și o luară Împreună spre metrou, mergînd repede de data asta, pentru că li se făcuse frig. El avea mult de mers pînă acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și cu fărîme de pămînt lipite de ea. Bărbatul care stătea vizavi Îl văzu cum se luptă și zîmbi. — Apetisant, nu-i așa? Știi, am găsit rahat de șoarece În cacaoa mea aseară. — Evans de la trei, zise altcineva, a găsit unghii de la picior În pîine! Cretinii ăia din Corpul C fac asta intenționat. Partea proastă, zicea Evans, era că Îi era o foame demențială, așa că a trebuit să mănînce În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zise altcineva, a găsit unghii de la picior În pîine! Cretinii ăia din Corpul C fac asta intenționat. Partea proastă, zicea Evans, era că Îi era o foame demențială, așa că a trebuit să mănînce În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Viv cu interes... Duncan se gîndi la paltonul tocit al tatălui său. Își coborî capul și Începu să culeagă bucățele de furnir de pe masă. Avea mîinile curate, pentru că se Îngrijise să le spele În dimineața aceea și să-și taie unghiile. Pantalonii, la ambele picioare, aveau o cută adîncă, pentru că dormise Îmbrăcat sub saltea În noaptea de dinainte. Părul era pieptănat lins și uns cu un amestec de ceară și margarină. De fiecare dată Își imagina cum va fi cînd va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
O să te descurci bine. Dar ce-o să fac? — Întotdeauna se găsesc slujbe pentru tineri isteți ca tine. Ține minte ce-ți spun. Așa Îi spunea și tatăl lui, iar lui Îi venea să-l omoare. Dar acum Își mușcă o unghie și se uită la domnul Mundy peste buricele degetelor. — Credeți? Îl Întrebă el. Domnul Mundy dădu din cap aprobator. — Am văzut tot felul de indivizi trecînd pe-aici. Toți simțeau la fel ca tine din cînd În cînd. Și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ritmul galopant al inimii care, Își dădea seama, accelera fluxul sîngelui. Îl auzi pe Reggie Întorcîndu-se. — Ai trimis după ei? strigă bătrîna. — Da, spuse Reggie, cu răsuflarea tăiată. Da, or să vină. Rămase În ușa băii, palid ca varul, mușcîndu-și unghiile, prea speriat de bătrînă ca să mai intre. Măcar de-ar veni să mă țină de mînă, se gîndea Viv. Măcar dacă m-ar strînge În brațe... Dar nu făcea decît să o privească și să facă un fel de gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
piept un buton și inima mi-ar fi smulsă, fibră cu fibră. — Dar sună Înspăimîntător, spuse Julia. Ce fată morbidă ești! Duse degetele lui Helen la gură și i le sărută, apoi le reținu să le examineze vîrfurile. Și ce unghii mici ai, spuse ea nedeslușit. Unghiuțe și dințișori. Helen se intimidă, deși lumina era extrem de scăzută. — Nu te uita la mine, spuse ea trăgîndu-și mîna. — De ce? — Eu... eu nu merit. — Toanto, spuse Julia rîzÎnd. După asta, Închiseră ochii, și, probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zboare fața, zise el. Poți să vezi ceva? — Numai reflectoarele, spuse Fraser. Nasolesc totul, ca deobicei. Văd flăcările strălucind. Numai Dumnezeu știe unde sînt. După cît se pare, orașul ăsta blestemat ar putea arde cu totul. Începu să-și muște unghiile. Fratele meu mare e jandarm, adăugă el, În Islington. — Culcă-te, zise Duncan peste cîteva clipe. Nu poți face nimic. — Din cauza asta totul e atît de mizerabil! Și cînd te gîndești la nenorociții ăia de zburliți, acolo În adăpost... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ieși pe de-a-ntregul. — Îmi cer scuze. — Nu-i nimic, spuse Viv, Încă jenată puțin. Sper că Încuietoarea nu-i stricată. — Încuietoarea? Întrebă el cu-un aer vag. Privea În dreapta și-n stînga, și Începuse să-și roadă una dintre unghii. Pe degete, observă ea, avea fire de păr scurte, țepoase și brune ca de maimuță. Obrajii Îi erau albaștri - ar fi trebuit să se bărbierească - iar colțurile ochilor și marginile pleoapelor erau roșii. CÎnd trecu pe lîngă el, se aplecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aripioara unui pește, mișcîndu-l ca și cum ar fi Înotat prin apă, apoi Își deschise și strînse degetele: Cranț. Gesturile, Însă, nu erau agitate, și mai arunca o privire În stînga și-n dreapta; În cele din urmă, Își mușcă din nou unghia, se Încruntă și se dădu la o parte. Ea intră În baie, Închise ușa și o Încuie, aproape uitînd de el. Folosi toaleta - mai mult aplecată decît În șezut pe scaunul pătat din lemn, legănîndu-se În ritmul clătinat al trenului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prin care un tip poate să-și dea seama cum e-o fată numai uitîndu-se la ea. De exemplu, dumneavoastră. Arătă cu capul spre mîna ei. Nu sînteți căsătorită. Asta Înseamnă că sînteți deșteaptă. Îmi place cînd femeiele sînt deștepte. Unghiile destul de lungi, deci nu munciți la cîmp sau Într-o fabrică. Își coborî privirea și o luă de jos În sus. Picioare prea frumoase pentru a fi ascunse În pantaloni. Fața prea frumoasă pentru a fi o conțopistă. Aș zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se gîndi, fără să vrea, dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise el, arătîndu-i semnul. CÎnd o să ajung acasă o să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
seama din nou că se afla lîngă toaletă; i se părea și mai ciudat că stă acolo, În tăcere, decît atunci cînd Reggie vorbea și bodogănea și o făcea să rîdă. Dar Începuse să-și muște din nou pielea din jurul unghiei; după aceea, lăsă mîna jos, Își Încrucișă brațele pe piept și privi iritat În podea. Ca și cum lumina s-ar fi micșorat, se gîndi ea. Își dădu seama, de parcă ar fi fost pentru prima oară, de vuietul și mișcarea trenului, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o notă de seriozitate, iar cînd rîse, rîsul ei era oarecum jenat, pentru că era ultra conștientă de mîna lui care i-o acoperea pe-a ei, de masculinitatea lui, de amabilitatatea lui, de palma lui pătrată, de degetele păroase și unghiile scurte și tari. Bărbia lui era ca un glaspapir, dar buzele Îi erau moi. El o urmări cum rîde, așa cum o făcuse și Înainte, și zîmbi de plăcere. Ea Îi văzu Încă o dată dinții drepți și albi. Mai tîrziu Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îi tremura, așa că, atunci cînd Îndreptă raza spre fereastră, umbrele din pliurile draperiilor părură că se umflă, de parcă draperiile erau Împinse din spate. Cioc-cioc-cioc... Acum semăna mai puțin cu ciocul unei păsări și părea a fi o gheară sau o unghie. Cioc-cioc-cioc... O clipă, se gîndi să fugă la taică-său. Apoi auzi cum cineva Îl striga răgușit: „Duncan! Duncan! Trezește-te!“ Recunoscu vocea, și situația se schimbă. Dădu la o parte păturile, se cățără repede traversînd patul, și trase draperia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ne ucidă! — Taci odată! Duncan se gîndea la cei de la etaj și la taică-său. Taică-său era surd ca piatra, dar avea un fel de radar În el, atunci cînd venea vorba de Alec, așa că tăcu. Își tot rodea unghiile și Începuse să măsoare camera. Afară, zgomotelele raidului deveniseră insuportabile - parcă se adunaseră cu toate Într-o bufnitură profundă, tot mai apropiată de pămînt. Fereastra lui Duncan Începuse să vibreze ușor. — Plec de-aici, repetă Alec, măsurînd În continuare camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]