KorAP: Find »[drukola/base=ura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...186 >

4,632 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

forțare la balamalele ușii, așa că mi se pare plauzibil. Dacă ai apucat să mănînci, nu te uita Înăuntru. Jack se uită. SÎnge uscat, contururi făcute cu cretă albă. Brațe, picioare, tors, cu punctele de tranșare marcate. Millard continuă: — Cineva Îl ura de moarte. Vezi sertarele alea? Cred că asasinul i-a făcut felul din pricina dosarelor. L-am pus pe Kleckner să sune la editorul lui Hush-Hush. O să ne deschidă biroul și o să ne dea copii ale materialelor la care lucra Hudgens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
În ultima vreme. Bătrînul Russ aștepta un comentariu. Jack Își făcu cruce - pentru prima oară de cînd plecase de la orfelinat. De unde naiba i-o fi venit? — Vincennes, era prietenul tău. Ce părere ai? — Cred că era o jigodie. Toată lumea Îl ura. Va trebui să treci printre suspecți tot Los Angeles-ul! Hei, las-o mai moale! Liniștește-te! Știu că Îi strecurai informații lui Hudgens și știu că Învîrteați ceva afaceri Împreună. Dacă nu Îi dau de cap În cîteva zile, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
să-i răspundă, așa că se apucă să-i vorbească despre Dudley, despre frumoasa fată violată, care făcuse o pasiune pentru el, despre cum spera el că Nite Owl va lua altă turnură, ca să-l fenteze pe individul pe care Îl ura. Lynn Îi răspundea cu remarci scurte. Bud Îi spuse că deocamdată nu se mai gîndește la uciderea lui Kathy. Puteai să-ți ieși prea repede din minți. Cum Își ieșise el din minți și se jucase cu Dwight Gilette. Lynn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
de rectitudine morală, iar căpitanul Edmund J. Exley, erou de război și erou În cazul crimelor de la Nite Owl, era acel model. Ținu și el un scurt discurs: Încă o polologhie pe tema moralității. Duane Fisk și Don Kleckner Îi urară noroc. Așa amețit cum era, le citi gîndurile: voiau posturile de adjuncți. Dudley Smith Îi făcu cu ochiul, iarăși ușor de citit: „Eu o să fiu următorul șef al detectivilor, nu tu“. Scuzele pentru că pleacă durară o veșnicie. Ajunse la casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
afla cine este el cu adevărat. L-a văzut bumbăcindu-l pe Dublu Perkins, spunea „negrotei“ În fața părinților ei. Și-a dat seama că toate articolele despre el din presă sînt niște minciuni. L-a văzut beat și sictirit. El le ura pe prietenele ei, iar unicul lui prieten, Miller Stanton, a dispărut din peisaj după ce Jack a dat-o În bară cu Badge of Honor. S-a plictisit de Karen și a Început să caute reviste porno; a ajuns să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
cu Jack Vincennes. Îl arestase pe Dublu la o petrecere dată de cei de la Badge of Honor, iar Johnny, Teitlebaum și Vachss erau acolo, Împreună cu el. Să se poarte cu mănuși: Johnny a fost pe vremuri informatorul lui. Johnny Îl ura și se temea de el. Bud sună la Serviciul Circulație și obținu numărul de telefon al lui Stomp: Zece țîrÎituri fără răspuns. Alte două apeluri fără răspuns: Cowboy Rhythm Band, la Biltmore și la El Rancho. Apoi la localul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
arma, o lăsă, o prinse din nou. „Restrîngere“. Cuvîntul preferat al lui Dudley: „restrîngere“. Discursul lui de la motel: „restrîngere“, „recompensă binemeritată“, „un italian nedisciplinat, cu care ai avut și tu de-a face cîndva“ - Johnny Stomp, vechi turnător, care Îl ura. Dud abia așteptînd să-i facă „dezvăluiri complete“. Arestarea lui Lamar Hinton și scuturarea lui pentru informații legate de Nite Owl. Dot Rothstein era acolo, iar Dot era verișoara lui Kikey Teitlebaum... Bud se spălă pe față și se Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

ar fi vrut să-i spună Ioanei Sandi de frământările lui, cel mult i-ar fi atras atenția Îdar nici asta n-a făcut-o) asupra gândului exprimat cândva de Camil Petrescu - da, pe acesta, în sfârșit, ea nu-l ura! - despre dramele personale: pentru mine, care nu trăiesc decât o singură dată în desfășurarea lumii, întâmplările mici și amănunțite au însemnat mai mult decât războaiele pentru cucerirea Chinei, decât șirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aștri, în necuprins, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele supraaglomerate, priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele supraaglomerate, priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele supraaglomerate, priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că la fel simțise și doamna Marga Pop în clipele ei lucide de dinainte de moarte. Asta era, cu el se petrecea ceva asemănător morții. Ura moartea și ura despărțirea. Bătrâna doamnă îi spusese că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
avut puncte de sprijin în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că la fel simțise și doamna Marga Pop în clipele ei lucide de dinainte de moarte. Asta era, cu el se petrecea ceva asemănător morții. Ura moartea și ura despărțirea. Bătrâna doamnă îi spusese că două experiențe - credea ea - ar fi identice în lume: iubirea și moartea. Din amândouă cel care le încearcă iese un altul, modificat. Și din moarte, și din iubire. Nimic nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de rămas-bun, își ridica brusc geanta și ieșea pe neașteptate pe ușă, cu o simplă vorbă. Ceva în adâncul său se rupea de fiecare dată, de parcă ar fi fost ultima oară când îi vedea. Refuza să fie condus la gară. Ura gările. Aștepta nerăbdător să-i revadă, dar niciodată oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
criză nu-i decât spaima nedefinită și inconștientă că își pierde platoșa pe care și-o făurise de-a lungul anilor. Și nu înțelegea. Și atunci din nou îl cuprindea revolta, se frământa și gemea și vedea lume multă, o ura pe Ioana Sandi și pe urmă îi cerea iertare în gând, se ura pe el însuși și pe urmă își zicea că nu se poate împotrivi propriei firi, și se simțea teribil de singur și neîmblânzit. Încă nu avea sentimentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
care și-o făurise de-a lungul anilor. Și nu înțelegea. Și atunci din nou îl cuprindea revolta, se frământa și gemea și vedea lume multă, o ura pe Ioana Sandi și pe urmă îi cerea iertare în gând, se ura pe el însuși și pe urmă își zicea că nu se poate împotrivi propriei firi, și se simțea teribil de singur și neîmblânzit. Încă nu avea sentimentul zădărniciei. Al optulea cerîc) Iubirea face lucruri de neuitat. Dacă era iubire; să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

nici un fel. Presupun că nu se întâmplă să știi ceva... Se opri. Uite ce-ai făcut cu vorbăria ta, spuse Tabitha. Am scăpat un ochi. Mortimer își dădu seama că își pierde vremea. — Bine, plec, spuse el. — Drum bun, îi ură Tabitha fără să-și ridice privirea. Mortimer se opri în ușă. — Apropo, cine te-a vizitat? Ea îl privi fără nici o expresie. — Pe mine? — Pyles a spus că a fost cineva la tine acum câteva minute. — Nu, s-a înșelat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace sub pământ Acolo, bucuria victoriei n-o va simți Doar margarete din el vor răsări. Când Pater a urcat să-mi ureze noapte bună, i-am spus că nu cred că aș suporta să mă duc la război, fiindcă e ceva cumplit. Nu știu ce mă voi face când vor veni hârtiile de încorporare. Dar el mi-a spus să nu-mi fac griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
spuse femeia. Luă diapozitivele, le ridică spre lumină și se uită la ele cam o jumătate de minut. Nu, mă tem că nu sunt potrivite pentru noi. I le dădu înapoi. Phoebe simți că-i fuge pământul de sub picioare. O ura deja pe femeia asta, dar știa că este total neputincioasă. — Dar nici nu v-ați uitat bine la ele. — Regret. Nu sunt ceea ce căutăm noi pe moment. Ce anume căutați? — Poate doriți să încercați la galeriile mai mici, spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
obraz. — Conrad nu prea știe nimic, spuse ea, în afară de pilotaj și de futut. Se ridică și, luându-i mâna îl trase ușor spre ea. Cred că e timpul să pun la încercare cea de-a doua specialitatea a lui. Vă urez noapte bună. Și adăugă pentru Phoebe: A fost o lecție educativă, draga mea. Mi-ar fi părut rău s-o ratez. După ce-au plecat cei doi, Roddy și Phoebe rămaseră un timp tăcuți. A fost drăguț din partea ta, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ce se poate aranja. Phoebe dădu din cap. Iar acum, cred că e timpul să mergem la culcare. Ea își ridică privirea, întrebătoare. Separat, explică el. — Foarte bine. Urcară împreună Marea Scară și la intrarea în Coridorul de Est, își urară noapte bună cu un sărut formal. 4 Phoebe se simțea mică în patul cu baldachin. Salteaua era moale și plină de cocoloașe și deși intenționase să se culce pe partea de pat cea mai apropiată de fereastră, se pomeni purtată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
au dreptul s-o țină închisă acolo. Dar s-a făcut o mare nedreptate și indiferent ce mi se va întâmpla, ea este singura persoană care să păstreze vie amintirea celor întâmplate.“ Ei bine, am luat plicul și ne-am urat noapte bună. Îmi dădeam seama că se pregătea ceva îngrozitor, dar nu era treaba mea să mă pun în calea - sorții, destinului sau cum vrei să-i zici. Înțelegeam că evenimentele la care devenisem involuntar martor trebuiau să se desfășoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
înmulțească prin inseminare artificială: pieptul lor producător de carne fusese mărit în așa hal de-a lungul anilor prin injectări de chimicale și împerecheri selective, încât organele lor sexuale nici măcar nu mai puteau să intre în contact. De ce nu își ura George soția? Oare pentru că îl îmbogățise (pecuniar) dincolo de cele mai fantastice așteptări? Era el oarecum mândru, fără voia lui, de fapul că ea tranformase o fermă liniștită, de modă veche, modest administrată, într-unul din cele mai mari imperii agrochimice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ceilalți bătând din palme și începând să cânte uvertura la Wilhelm Tell, zumzăind prin buze ca și cum ar fi cântat la kazoo. Și exact în clipa în care Lucila scoase primul geamăt spontan, o făcu: făcu acel lucru pentru care se ura întotdeauna, ori de câte ori se trezea în miezul nopții, trecându-l răcorile și nădușelile pentru că își amintea că îl făcuse; ori de câte ori trebuia să părăsească încăperea în mijlocul unei conversații sau să oprească brusc pe refugiul unei autostrăzi, în timp ce i se întorcea stomacul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]