3,333 matches
-
de opinia critică a presei 11. Tipul nr. trei este expresia perimată, agresivă și sumbră a ideologului oficial, care a pierdut definitiv poziția dominantă și acum este nevoit să se apere, în condiții inconfortabile, la care nu este, în mod vădit, adaptat. Și atunci el revine, indignat la culme, la procedeul și stilul tradițional al demascării, amenințării și chemării drastice la ordine. Când cere dreptul la replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și mai puțin structurat, stimulat puternic de Uniunea Europeană, au plasat instituțiile în centrul procesului de consolidare. Se confirmă, așadar, caracterul statal al procesului global de consolidare. Estonia, Letonia și Slovacia prezintă procese mixte în care nu există un element dominant vădit, chiar dacă, pentru cele două țări baltice (Estonia și Letonia), independența statului rămâne o prioritate politică (ca și pentru o a treia țară baltică, Lituania). În categoria legitimărilor "bidimensionale", Bulgaria este singurul caz în care un design neutru și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
retragă trupele din Iordania. Presiunea SUA asupra Moscovei a contribuit la evitarea invaziei indiene în Pakistanul de vest, în 1971. Cu toate acestea, ideea lui Kissinger nu era valabilă în ansamblu (Gaddis 1982: 329 și urm.). Principalul motiv este supraestimarea vădită a voinței sovieticilor și, din nou, posibilitățile limitate ale actorilor balanței centrale, în general, de a-și ține sub control aliații. Exemplul cel mai sugestiv al eșecului conexării în utilizarea balanței centrale pentru a influența lumea a treia s-a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Ce-ai scris strălucirea norodului tău Cu sânge dușman de noroade. De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă, Spun toate poveștile slovei, - Să nu se înfioare de numele tăuNu-i frunză în codrii Moldovei... Țara din Noi are un vădit aer ermetic, fiind un fel de Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei catastrofe universale: La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul. Și-mbrățișîndu-și jalea plîng: Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură. E mult prerafaelitism în lirica lui Petică (prințese clorotice, bolnave), precum este vădită înrîurirea lui Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gările, ploile, spitalele, adverbele majusculizate: "Ieri", "Mîine", numele proprii fastuoase, exotice (Bassora, Ecbatana, Cordova), totuși fără unda mistică, fără senzația de putrefacție și boală. Tristețile morale, "nervii" nu se realizează și poezia rămâne în genere luminoasă, aproape socială, cu un vădit aspect de "romanță" muzicală în tradiția Chat noir și Quat'z' Arts, dar și a lui Traian Demetrescu și a celorlalți făcători de cântece de lume. Poezia minulesciană e stăpânită de motivele de bază ale romanței. În ea întîlnim "amanți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
După încheierea războiului din 1877, relațiile dintre Rusia și România se deteriorează grav, din cauza faptului că imperiul țarist anexează trei județe din sudul Basarabiei, iar armata rusă, aflată pe teritoriul țării noastre, se manifestă ca o forță de ocupație. Ostilitatea vădită a Rusiei față de România independentă, scăderea puterii Franței (învinsă în războiul cu Prusia din 1870-1871), ridicarea Germaniei la rangul de mare putere europeană permit lui Carol I să-și materializeze simpatia față de țara de origine, prin încheierea unui tratat de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbaj de explicitare, de "traducere" a actelor politice și, implicit, de evaluare critică a acestora. Densitatea de informații, de date privind referențialul politic al epocii, se coroborează în textura articolelor cu ample excursuri interpretative, cu analize și glosări tematice cu vădite valențe paideice. Prin natura sa mediatică, limbajului politic eminescian eludează caracterul legitimant al discursului cultivat de actorii politici, instituind o interpretare, o grilă de lectură a vieții politice românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Chiar și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și revăzut, cum s-a presupus, de Dosoftei) Noul Testament, tipărit în 1648 la Alba Iulia, apare îndoit motivat, la data respectivă, de temeiuri religioase, cât și de rațiuni politice. Înfăptuită sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, ediția de la București, realizată cu vădită economie de timp și de mijloace, sugerând și o anume precipitare, urma să popularizeze numele domnului Țării Românești, care își asumase rolul de protector spiritual al creștinătății balcanice și de conducător al răscoalei antiotomane. (Șerban Cantacuzino finanțase și o ediție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
i-a așezat pe firmamentul Bisericii. Astfel, prin intermediul doctrinei lor, limpede și luminătoare, și prin splendoarea vieții lor sfinte, au luminat în mod minunat întreaga lume învăluită în întunericul greșelii. Întemeietorii acestor ordine au fost doi bărbați de o bunătate vădită ce iradiau splendoarea și trăinicia multiplelor virtuți, adică Dominic și Francisc. Aceștia, asemenea trâmbițelor lui Moise (cf. Num 10,2), cu sunetul puternic și ascuțit al predicării lor, au deșteptat lumea adormită în vicii și în păcate ca să se grăbească
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
scot și seamănă cînd pîșesc cu suita unui despot. Dar ce mai mult să vorbesc?”... Anarhismul dialectului nu-l Împiedică Însă să scrie mult și, dacă ținem seama de compoziția poemului, dialectul refractar nu-l Împiedică să scrie cu o vădită plăcere. Versurile sînt bine măsurate, poemul are, indiferent de natura temei, o introducere, o tratare și o morală. O imagine (personificarea, de regulă, a unei abstracțiuni) este dezvoltată Într-un paragraf Întreg sau În mai multe. A scrie bine este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a haosului. Iar față de haosul materiei, Alecsandri are cea mai hotărîtă oroare. Însă oroarea se dovedește și aici fecundă. Ea naște insecuritatea, și insecuritatea se Închide (sau se deschide) Într-o clară figură a solitudinii. Poemul este scris cu o vădită rea dispoziție. Lui Alecsandri nu-i place obiectul, e prost dispus În fața temei, Însă, ce bizar!, reaua stare afectivă provoacă o mai bună dispoziție a imaginației. Există, lîngă imaginația literară, o mai clar conturată imaginație materială: pămînt ars de soare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se un romancier în toată puterea cuvântului, criticul modernist va abandona treptat registrul autobiografic (al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
totodată nefericitului erou lovinescian un serios prejudiciu de imagine printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc. Într-adevăr, situându-se imediat în vecinătatea memoriilor (și cronologic, și estetic), (auto)biografia lui Bizu era sortită să eșueze atât ca narațiune mimetic-realistă (mistificarea e vădită), cât și ca operă de ficțiune stricto sensu ("romanțarea" nu reușește decât pe jumătate). De aici vine și insatisfacția agronomului, care mărturisește că intenționa să-și încredințeze povestea propriei vieți ("vasul" sufletului) unui scriitor ideal, plăsmuit pe de-a-ntregul din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu caracter confesiv, care mărturisesc o stare acută de rău existențial, de insatisfacție pe toate planurile. Și tot acum, după despărțirea de soție, criticul se vede efectiv asaltat de femei dar, departe de a fi măgulit, Lovinescu e antrenat cu vădită neplăcere în afacerile de sentiment, încercând pe cât posibil să le evite printr-o atitudine înțeleaptă, de olimpian sastisit de viață. Nu reușește însă întotdeauna, ceea ce-l va fi determinat, probabil, să se gândească la "ideea romanțării morții lui Odobescu" (12
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
libertatea de a reinventa trecutul și de a-și alege singur "strămoșii", "modelele" ideale. În consecință, Mili cinstește cu pietate doar amintirea tatălui, care, ca și Luțica, a fost un om puternic, un învingător, fiind nevoită să privească cu un vădit dezgust la existența pur vegetativă, de simplu deșeu uman, a propriei mame, femeie fără personalitate, modelată exclusiv de servituțile condiției biologice. Spre deosebire de Mili, a cărei dorință nerealizată proiectează trecutul (amintirile legate de Luțica) în viitor, mama sa, Raluca, are o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din origine și dus până la sfârșitul lui natural"), compus după mai vechiul model al narațiunii episodice, prin procedeul teatral-melodramatic al adițiunii de scene și tablouri aproape autonome. Lovinescu subliniază, de asemeni, continuitatea de stil și de viziune cu romanele anterioare, vădită și în natura secvențial-dialogală a discursului romanesc, și având la bază conflictul etern dintre "realitate" și "iluzie" (împrumutat teatrului). Într-adevăr, povestea de dragoste se derulează lent, ca în orice "romanț", în manieră pur lovinesciană, pentru ca de la capitolul al XV
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acesta, am tot spus, este caracteristic melodramei, se înțelege fără prea mare efort de ce a fost Lovinescu atât de sensibil la "drama triunghiulară" Eminescu- Veronica-Caragiale221. Așadar, pentru criticul de la Sburătorul, Luceafărul (și poezia eminesciană în genere) ar fi avut un vădit substrat biografic, pe care romancierul Lovinescu își propusese să-l valorifice narativ (în linia acelei "experiențe" psiho-erotice formatoare, circumscrise de "drama triunghiulară") abia în ultima parte a "trilogiei" sale. Indiferent de motive, cert e că Lovinescu nu a mai apucat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ovidiu Bârlea observă că U.-D. „s-a ținut destul de aproape de oralitatea folcloristică. Se vede la tot pasul cum țâșnește formularea populară, anumite exprimări caracteristice. Fraza este în genere simplă, neîncărcată de ornamente și perioade lungi, încât se citește cu vădită plăcere”. Culegeri: Din literatura poporană, vol. I: Poezii poporane, vol. II: Povești din popor, Lugoj, 1909-1910, vol. III: Glume din popor, Timișoara, 1910; Minciuna minciunilor. Povești culese din Banat, București, 1968; Poezii și basme populare din Crișana și Banat, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
peste rotirea a sute de cercuri, / În liniștea caldă și dulce de roade, / Copila mea-ngână duioase silabe...” (Silabe, în Marival, 1974). În Nevoia de alb (1996) poetul își antologhează creația, revizuind ușor unele poeme cenzurate sau databile, cu intenția vădită a concentrării lirismului și a transpunerii reflecției în gnomism moral, uneori în versuri memorabile. Singura lui piesă de teatru reprezentată - Iubesc pe al 7-lea, a stârnit interesul criticii de specialitate. Alte compuneri dramatice i-au rămas în reviste: Saltul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
cei pe care autorul Îi socotește nedemni de a scrie. Exemplele negative date În articol sunt luate aproape exclusiv din lucrările care se ocupă de lupta clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare pentru construirea socialismului. Articolul este scris cu un vădit accent de ironie, el fiind În Întregimea sa o persiflare a temei noi În literatura noastră. Și asta se cheamă, după tov. Ovid Crohmălniceanu, «lupta pentru calitate!». (Ă). Critica noastră literară are datoria de a lupta pentru calitate. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a cărui carte se recenzează, cât și cititorului pe care ar trebui să-l orienteze. Mai mult, tocmai acolo unde ar trebui intransigență partinică, principialitate și grijă deosebită, se manifestă scăderi vădite și lipsă de vigilență. Progresele făcute În domeniul prozei se resimt Încă de neglijențe redacționale. Anunțând publicarea, În curând, a romanelor Sfârșitul jalbelor (Al. Jar), Canalul (P. Dumitru), Temelia (E. Camilar), În vest (A. Mihale), În armată (L. Fulga), Cimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cotidiană - parte a „istoriei mici” - a intrat de foarte puțin timp în sfera de preocupare a cercetătorilor din România. Cel puțin în domeniul istoric, „urmele” bibliografice ale conceptului nu depășesc granița temporală a ultimelor dou) decenii. Lucrările consultate degajă o vădită dificultate în ceea ce privește teoretizarea problematicii în discuție, dar și o anumită ambiguitate a țintelor finale, o neclaritate a obiectului cercetării. De fapt, istoriografia românească a preluat aceste dileme din spațiul intelectual al Europei occidentale, acolo unde dezbaterile privind limpezirea cadrului teoretic
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
se înceapă o dată mai mult asimilarea decât introducerea culturii - și Contemporanul a reprezentat, în istoria culturii românești, lupta împotriva acumulării culturii prin banditism și, în genere, a făcut pentru știință ceea ce Convorbirile literare au făcut pentru literatură. de seriozitate științifică, vădită dlui Maiorescu mai cu seamă ca lipsă de seriozitate a formei științei, în mintea publicului s-a făcut convingerea, alimentată și de "Junimea" că dl Maiorescu și "Junimea" au fost cea întîi mișcare critică în țara românească. La această convingere
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
destul de apreciabilă ca să formeze un partid, mai bine-zis, o școală de doctrinari. Pentru ce n-a izbutit în lingvistică și literatură, am văzut; pentru ce a izbutit mai mult în politică nu e locul să discutăm aici. Cauza cea mai vădită e antisemitismul acestei grupări în Moldova, unde invazia evreilor a fost atât de puternică. Culegere..., p. 97, 99, 47, 106. Că unii dintre roșii sau dintre funcționari or fi fost greci ori bulgari e sigur, deoarece orașele noastre sunt împestrițate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]