3,568 matches
-
sunt instituții întreținute de oameni prin taxele plătite pentru radio, T.V. și canale T.V. private prin cablu. Și ce primesc oamenii în schimb? Pe mai multe canale sunt prezentate filme cu violență, cu bătăi, cu împușcături, cu explozii și cu vărsări de sânge uman. Imaginile cu violență se înscriu automat în subconștientul telespectatorului și-l va comanda automat să le producă. Așa se explică violența elevilor, în școli. Elevii au ajuns să se taie cu cuțitul, unul pe altul , în clasă
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
abisiniene sunt sacrificați deliberat, expuși torturii și morții, în represaliile pe care localnicii etiopieni le declanșează. Moralitatea comună este abolită în acest conflict purtat departe de tihna galantă a veacului XIX. Aviația italiană bombardează oamenii fără apărare, iar sângele alimentează vărsarea de sânge. Cushing și Miccoli sunt martorii decapitării unui pilot italian capturat de etiopieni. Totul se reduce la această însumare de gesturi ce nu mai lasă loc speranței. Și dacă cele două mașini blindate ajung, în cele din urmă, la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
despre victoriile gloriosului mareșal repurtate în luptele cu rebelii. În zadar starea de asediu se instalase în capitală - o capitală din ce în ce mai pustie, pe ale cărei străzi fluturau stinghere portretele președintelui-mareșal. Către ea se îndrepta o armată pașnică, ce înlătura fără vărsare de sânge toate obstacolele din calea ei. Doctorul Maketero renunțase la hainele de medic, luând aparențele unui guerillero. Haddock era încins cu o bandulieră, semănând cu un Pancho Villa marin. Tournesol îi urma ca prin vis, înconjurat de entuziasmul mulțimii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
experiență, un ajutor și nicidecum lovituri ipocrite. Felicitări, domnișoară. Ar fi trebuit să te naști în Ardeal așa cum eu m-am născut în Dej! În primăvara lui 31, în aprilie, brațul Chilia, pe al cărui mal era așezat Vâlcovul, la vărsarea Dunării în Mare a fost blocat de ghețuri. Știind asta , ca și în alte împrejurări similare, oamenii și-au luat măsurile cuvenite: încărcarea unor bunuri în caiace și plecare, pentru un timp, la rude sau la prieteni, în locuri mai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fiu generoasă și am să spun vreo două vorbe despre această emoție teribilă și nejustificabilă. Dacă nu știți o să aflați de la mine, că și eu am aflat-o de la alții. Frica micșorează diametrul vaselor de sânge ca urmare a unei vărsări excesive de noradrenalină în sânge. Acest fapt duce la subalimentarea prelungită cu sânge arterial al creierului și altor organe (inima, ficatul, rinichii, măduva, pielea și sistemul nervos), ce poate duce la boli organice. Frica este flagelul numărul unu în producerea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
patru sute treizeci și opt de mii de ore) se află aici, În Cartea morților, pe un spațiu de cinci‑șase pagini! Înainte de toate, a fost respectată cronologia, măcar În linii mari, căci zilele se scurg ca și râul timpului, spre vărsare, spre moarte. În septembrie al aceluiași an, În douăzeci și nouă, tata s‑a Înscris la școala de geodezie, iar Cartea oferă și istoricul Înființării școlii de geodezie din Belgrad, cu discursul inaugural al directorului Stojković (care le ura viitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea râului, unde se aflau Înmormântați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atâta repeziciune Încât orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decât tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vânătoare, Semnul mirării, Ultima șansă. Realizatorilor nu le‑a scăpat nici momentul morții lui, exact În ziua când primul lui nepot Împlinea doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul că tata s‑a Împotrivit ca ultimul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la o revoltă, la unul din acele puciuri care din când În când mai zguduia imperiul, țâșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sânge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
li se pierduse urma celor două femei, iar unele indicii trimiteau la faptul că fetița de altădată devenise informatoarea poliției.) Nilus Își Împărțea locuința cu un sihastru pe nume Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
descoperire avea să se convingă curând că, de fapt, cea mai mare parte din Conspirație era o parafrază a originalului genevez.“ 12. Aceste două cărți - cea a lui Nilus, care va fi Însușită de grupări fanatice și care va pricinui vărsări de sânge, ca și cea de‑a doua, cea sacrificată, anonimă, unică, orfană printre atâtea alte cărți - deci două creații divergente ale spiritului uman, atât de asemănătoare și totuși atât de diferite, zăcuseră timp de aproape șaizeci de ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
El nu știa nici măcar unde merg. Îi era suficient că Endō se purta prietenos cu Kobayashi și părea să fi uitat de dușmănie și de ură. Nu știa cum și când au ajuns să se împace, dar era oricum preferabil vărsării de sânge. — V-ați împăcat? zise Gaston zâmbind, privindu-i pe cei doi. Era atât de încântat că era cu ei, încât începu să fluiere. Lasă vorba! țipă Endō la Gaston, care se opri la jumătatea melodiei, cu buzele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ca îmblînzitorii", mi-am zis și iarăși am fost dezgustat de mine. Vântul curgea în jurul meu ca o apă. O apă în care dacă mă prăbușeam, m-aș fi înecat și râul mi-ar fi dus cadavrul spre locul de vărsare. Mă străduiam de aceea să nu mă clatin. După o vreme a dispărut toropeala. M-am întors, dar paiațele de paie nu mai erau acolo. Am ocolit toată miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat parcă de o poartă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o văd răspândindu-se în toată galaxia. Ea își privi fratele. - Enro, zise, n-are rost să distrugi un sistem care s-a consacrat educației. Dacă vreodată va fi necesar să intrăm în posesia acestor planete, va fi posibil fără vărsare de sânge. Enro râdea. - Un sistem de educație? Zău așa? Ridică din umeri, cinic. - Secoh va fi prea fericit să vă împărtășească planul prevăzut de Templu în ceea ce privește planetele cucerite. Se întoarse cu fața la mareșali, cu o notă fioroasă în glas: - Domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
venirii domniei tale, cam câte războaie să fi purtat Măria Sa Gând-Împărat? PÂRJOL: Pe câte știu, niciunul. Măria Sa se arată a fi cârmuitor pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct pe plajă. Porțiunea de litoral din fața casei era destul de puțin populată. Stabilimentele balneare erau aliniate mai jos, dincolo de vărsarea fluviului în mare și de uriașele plase de pescuit atârnând în aer ca niște guri înfometate. Mama ta a ales casa aceea de vacanță, spunea că îi amintea de un cort din deșert, mai ales la apusul soarelui, când reflexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mod convulsiv, și toți, chiar și cei de la care cumpăram alimentele sau ziarele, pierdeau puțin din amabilitatea lor. Doar un bar rămânea aproape gol, o baracă cu un acoperiș de iută și câteva mese risipite pe plajă. Se afla aproape de vărsarea râului în mare, unde apa mirosea urât și din această cauză pe plajă nu era multă lume. Proprietarului i se spunea Gae, un bătrân tânăr cu un trup de Christos, acoperit doar cu un pareo spălăcit. Îl descoperisem în vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urât și din această cauză pe plajă nu era multă lume. Proprietarului i se spunea Gae, un bătrân tânăr cu un trup de Christos, acoperit doar cu un pareo spălăcit. Îl descoperisem în vara aceea întâmplător, în timpul unei plimbări până la vărsarea râului. Nu exista acolo nimic altceva decât un șantier pentru repararea bărcilor, cu doi polonezi murdari care demontau motoarele, apoi plaja se termina. Baraca aceea i se păruse Elsei deprimantă și nu prea curată. Eu îi dădusem dreptate, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să te așezi lângă oaspetele nostru, ai meritat-o. În timp ce omul cu cicatrice se apropie, cu un aer aparent supus, Abu Taher strecoară la urechea lui Omar: Dacă nu ți-a devenit prieten, măcar nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și cumpere mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță în mână pe taluzul care ocrotește albia colectorului până la vărsarea în râul rece și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță în mână pe taluzul care ocrotește albia colectorului până la vărsarea în râul rece și negru, să-i privească, o clipă, pe fiecare, sute, o mie, o clipă pe fiecare. I-ar privi doar o clipă, pe fiecare. Până la urmă l-ar recunoaște pe cel de demult... da, ar recunoaște unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]